Secțiunea 19 — Calitățile lucrătorului

Spiritul de slujire

Responsabilitatea pentru suflete — Când trebuie să meargă în căutarea oii pierdute, păstorul nu trebuie să manifeste un interes ocazional, ci o responsabilitate serioasă pentru suflete. Pentru aceasta este nevoie de cercetarea cea mai serioasă a inimii, de rugăciunea cea mai stăruitoare înălțată spre Dumnezeu, ca să îl cunoaștem pe El și puterea harului Său, “ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăție a harului Său, în bunătatea Lui față de noi în Hristos Isus”. — Letter 8, 1895.Ev 628.1

Mila față de cei nemântuiți — Dar cât de puțini dintre noi privesc mântuirea celor păcătoși în lumina în care este văzută de cer — ca un plan alcătuit din veșnicie de Dumnezeu! Cât de puțini dintre noi au inima unită cu inima Răscumpărătorului în această solemnă lucrare finală! Abia dacă se manifestă a zecea parte din mila care ar trebui să existe față de cei nemântuiți. Este nevoie de atât de mulți lucrători, și totuși cât de puțini simt împreună cu Dumnezeu suficient de mult încât sa fie totul sau nimic, doar ca să poată vedea sufletele câștigate pentru Hristos! — Slujitorii evangheliei, 116 (1915).Ev 628.2

Consacrare, dragoste și sacrificiu de sine — Lucrătorul pentru Dumnezeu trebuie să-și folosească cele mai valoroase capacități intelectuale și morale cu care harul lui Dumnezeu, natura și exercițiul l-au înzestrat. Succesul lui însă va fi proporțional cu gradul de consacrare și jertfire de sine, în care își împlinește lucrarea, mai mult decât cu însușirile naturale sau dobândite. Este nevoie de un efort susținut pentru pregătire, dar, dacă Dumnezeu nu lucrează alături de om, nimic nu poate fi realizat. Harul divin este elementul de bază al puterii salvatoare. Fără el, orice efort omenesc este inutil. — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, 537, 538 (1913).Ev 628.3

Dragoste și milă — Domnul vrea ca oamenii să uite de ei înșiși când depun efortul de a salva suflete. Dacă înaintăm în viață fără să lăsăm urme ale dragostei și ale milei, viața noastră este mai rea decât un faliment. Dumnezeu nu va conlucra cu o persoană aspră, încăpățânată și lipsită de dragoste. Un astfel de om strică modelul pe care Hristos dorește ca lucrătorii Săi să-l arate lumii. Indiferent de domeniul de slujire în care sunt angajați, slujitorii lui Dumnezeu trebuie să lucreze în spiritul bunătății și al dragostei lui Hristos.Ev 629.1

Dumnezeu cheamă purtători de lumină care să umple lumea cu lumina, pacea și bucuria ce vin de la Hristos. El va folosi oameni umili, oameni care vor cultiva simțul propriei slăbiciuni și care nu vor crede că lucrarea lui Dumnezeu depinde de ei. Astfel de oameni își vor aduce aminte ce fel de slujire cere Dumnezeu de la ei — bunacuviință în vorbire și în fapte, pe care o cere Dumnezeu. Ei vor da dovadă de faptul că Hristos locuiește în inima lor, răspândind curăție în întreaga făptură. — Letter 197, 1902.Ev 629.2

Simplitatea unor copii — Să lucrăm cu toate capacitățile noastre, căutând să le explicăm cu claritate adevărul pentru timpul acesta celor care nu îl înțeleg. Binecuvântarea Domnului va fi asupra fiecărui suflet care va îndeplini lucrarea aceasta într-un mod inteligent....Ev 629.3

Să cultivăm simplitatea unor copilași. Biblia, prețioasa Carte a lui Dumnezeu, este îndrumătorul nostru. Tuturor celor care vor fi smeriți înaintea lui Dumnezeu, El le va da Duhul Său Sfânt și va împlini nevoile lor prin slujirea îngerilor, pentru a lăsa impresii corecte asupra minții oamenilor. — Manuscript 77, 1909.Ev 629.4

Fără laude — Noi trebuie să ne îndeplinim lucrarea cu credincioșie și curăție, chiar dacă nu este nimeni în lume care să spună; “Ai făcut bine,” Viața noastră trebuie să fie întocmai așa cum plănuiește Dumnezeu — plină de credincioșie în lucrările bune, în fapte atente și pline de bunătate și în exprimarea blândeții, a curăției și a dragostei. În felul acesta, noi Îl reprezentăm pe Hristos înaintea lumii....Ev 630.1

Cei trudiți de lucru, care sunt acum primii și cei mai de seamă în marea lucrare de salvare a sufletelor, sunt aceia pe care Dumnezeu îi va onora. — Letter 120, 1898.Ev 630.2

Pericolul flatării — Păstrați-vă privirile ațintite asupra lui Hristos. Nu vă îndreptați atenția asupra vreunui pastor preferat, copiindu-i exemplul și imitându-i gesturile, pe scurt, ajungând umbra lui. Niciun om să nu fie modelul vostru....Ev 630.3

Nu lăudați pe nimeni, nu flatați pe nimeni și nu-i îngăduiți nimănui să vă laude sau să vă flateze. Satana va profita suficient de lucrul acesta. Treceți cu vederea slujitorul omenesc și gândiți-vă la Isus. Lăudați-L pe Domnul. Dați-I slavă lui Dumnezeu. Mulțumiți-I lui Dumnezeu în inima voastră. Vorbiți despre adevăr. Vorbiți despre nădejdea creștinului și despre cerul creștinului. — Manuscript 8a, 1888.Ev 630.4

Simțămintele să nu fie rănite cu ușurință — Nu ar trebui să ne simțim jigniți cu ușurință. Să nu trăim pentru a ne păzi de jigniri sau pentru a ne păstra reputația, ci pentru a salva suflete. Când devenim interesați de mântuirea sufletelor, încetăm să mai fim deranjați de măruntele nepotriviri care se ivesc adesea, în timp ce petrecem timp unii cu alții. Orice ar putea gândi alții despre noi și orice ne-ar putea face nu trebuie să ne tulbure unirea cu Hristos, părtășia cu Duhul. — Divina vindecare, 485 (1905).Ev 630.5

Spiritul voios — Când avem asigurarea, care este strălucitoare și limpede, cu privire la mântuirea noastră, vom manifesta o voioșie cuvenită fiecărui urmaș al lui Isus Hristos. Dacă este adusă în viața practică, influența sensibilizatoare a dragostei lui Dumnezeu va lăsa asupra minții oamenilor impresii care vor fi o mireasmă de viață spre viață. Dar, dacă este manifestat un spirit de condamnare, acesta va îndepărta multe suflete de la adevăr și le trimite în rândurile vrăjmașului. Ce gând solemn este acesta! Pentru a-l trata cu răbdare pe cel ispitit, este nevoie să luptăm cu eul nostru. — Scrisoarea 1a, 1894.Ev 630.6

Blânzi și smeriți cu inima — Valoarea lucrării noastre nu constă în a face mare zgomot în lume, în a fi zeloși, dornici și activi prin propria putere. Valoarea lucrării noastre este proporțională cu împărtășirea Duhului Sfânt. Valoarea lucrării noastre vine prin încrederea în Dumnezeu, care ne înzestrează cu însușiri mai sfinte, așa încât să ne ținem sufletul în stăpânire cu răbdare. Ar trebui să ne rugăm fără încetare lui Dumnezeu, cerându-I să mărească puterea noastră, să ne facă puternici prin tăria Sa, să aprindă în inima noastră flacăra dragostei divine. Lucrarea lui Dumnezeu este făcută să înainteze cel mai bine prin aceia care sunt blânzi și smeriți cu inima. — Manuscript 38, 1895.Ev 631.1

Lucrarea este a lui Dumnezeu, nu este a noastră — Așadar, iată lucrul pe care trebuie să-l înțelegem. Lucrarea nu este a noastră, ci este lucrarea lui Dumnezeu, iar noi suntem doar niște unelte în mâinile Sale pentru realizarea ei. Dorim să-L căutăm pe Domnul cu toată inima, iar Domnul va lucra pentru noi. — The Review and Herald, 10 mai, 1887.Ev 631.2

Sacrificiu la fiecare pas — Ne apropiem de sfârșitul istoriei acestui pământ, iar diferitele departamente ale lucrării lui Dumnezeu trebuie să fie duse mai departe cu un sacrificiu de sine mult mai mare decât s-a manifestat până acum. Lucrarea pentru zilele acestea din urmă este o lucrare misionară. A prezenta adevărul, de la prima și până la ultima literă a alfabetului său, înseamnă a face lucrare misionară. Lucrarea care trebuie să fie făcută cere sacrificiu la fiecare pas. Lucrătorii trebuie să iasă din încercare curățați și înnobilați, asemenea aurului care este trecut prin foc. — The Review and Herald, 18 noiembrie, 1902.Ev 631.3

A învăța și a trăi învățătura — Slujitorii lui Dumnezeu trebuie să manifeste grija cea mai mare cu privire la învățăturile pe care le prezintă, cu privire la exemplul pe care îl dau și cu privire la influența pe care o exercită asupra acelora care sunt asociați cu ei. Marele apostol le cere atât bisericii, cât și lui Dumnezeu să mărturisească despre adevărul și despre sinceritatea slujirii lui. “Voi sunteți martori”, spune el, “și Dumnezeu, de asemenea, că am avut o purtare sfântă, dreaptă și fără prihană față de voi”. — The Review and Herald, 11 decembrie, 1900.Ev 632.1

Evitați implicarea în afaceri — Noi trebuie să fim conlucrătorii Săi. Aceia care se află în slujba Sa trebuie să se despartă de toate încurcăturile în afaceri, care ar păta caracterul lor creștinesc. Pescarii pe care i-a chemat Mântuitorul și-au părăsit imediat năvoadele. Aceia care se dedică lucrării de slujire pastorală nu trebuie să se implice în afaceri care vor aduce un spirit aspru în viața lor și vor dăuna creșterii lor spirituale în lucrarea pe care Domnul le-a încredințat-o. — Letter 53, 1905.Ev 632.2

Lipsa de sinceritate este fatală — În viața lucrătorului nu trebuie să fie nici o duplicitate, nici o excrocherie. Deși este periculos să greșim, chiar și atunci când suntem sinceri, lipsa de sinceritate față de adevăr este fatală. — Medical Missionary, ianuarie, 1891Ev 632.3

Spiritul aspru îl neagă pe Hristos — Oamenii pot să vorbească fluent despre doctrine și pot să exprime o credință puternică în teorii, dar oare au ei blândețea și dragostea lui Hristos? Dacă manifestă un spirit aspru, de critică, ei îl neagă pe Hristos. Dacă nu sunt buni, cu inima duioasă, îndelung răbdători, ei nu sunt asemenea lui Isus, ci își înșală propriul suflet. Un spirit contrar dragostei, umilinței, blândeții și bunătății lui Hristos îl neagă pe Domnul, indiferent care ar fi declarațiile făcute. — The Review and Herald, 9 februarie, 1892.Ev 632.4

Transmiteți încredere și curaj — Să fim atenți la cuvintele noastre. Să transmitem încredere și să avem încredere. Nu lăsați niciodată loc pentru un gând de descurajare în lucrarea lui Dumnezeu. Nu rostiți niciodată un cuvânt care exprimă îndoiala. El este ca o sămânță semănată, care va aduce roadele descurajării și necredinței, atât în inima celui care îl rostește, cât și în inima celui care îl aude. — Letter 77, 1895.Ev 633.1

Criticarea tovarășilor de lucrare descurajează — Avem privilegiul de a rosti cuvinte care îi vor încuraja pe tovarășii noștri de lucrare, dar a rosti cuvinte care descurajează nu este un privilegiu. Nu este înțelept să ne comparăm cu alți lucrători, vorbind despre nereușitele lor și ridicând obiecții cu privire la metodele lor de lucru. Nu ar fi nici o surpriză ca aceia care lucrează, având responsabilități serioase și încercări numeroase de înfruntat, să facă uneori greșeli....Ev 633.2

Haideți să cunoaștem îndeaproape binele pe care îl fac frații noștri și să vorbim despre el. — Letter 204, 1907.Ev 633.3

Gelozia și suspiciunea produc dezbinare — Nimic nu prejudiciază și nu aduce întârzieri în diferitele ramuri ale lucrării așa cum o fac gelozia, suspiciunea și bănuielile rele. Acestea arată că între lucrătorii lui Dumnezeu predomină dezbinarea. Egoismul este rădăcina tuturor relelor. — Letter 113a, 1897.Ev 633.4

Răul ireparabil în asocierea lucrătorilor — Nimeni să nu fie aspru și dictatorial în modalitatea de a-i trata pe slujitorii lui Dumnezeu. Aceia care sunt înclinați să critice să-și aducă aminte că ei au făcut greșeli Ia fel de grave ca acelea pe care le condamnă la alții. Să îngenuncheze smeriți înaintea lui Dumnezeu, cerându-I iertare pentru cuvintele tăioase pe care le-au adresat și pentru spiritul necugetat pe care l-au manifestat. Nu uitați că Dumnezeu aude fiecare cuvânt pe care îl rostiți și că, după cum judecați, așa veți fi judecați....Ev 633.5

Oare nu vom corecta noi greșelile care există, străduindu-ne să-i vindecăm pe cei răniți, nu să le tăiem membrele, lăsându-i handicapați pe viață, incapabili de a fi folositori, în ciuda faptului că ar fi putut să fie vindecați? — Manuscript 143, 1902.Ev 634.1

Criticarea altora slăbește propria lucrare — Planurile și metodele slujitorilor lui Dumnezeu trebuie să fie întru totul diferite de strategiile lumești. Lucrarea lor trebuie să fie dusă mai departe cu simplitatea lui Hristos. Aduceți-vă aminte că acela care adoptă poziția de critic își micșorează într-o mare măsură propriile capacități. Dumnezeu nu a încredințat niciunui bărbat sau femei datoria de a găsi greșeli la tovarășii lui de lucrare. — The Review and Herald, 2 septembrie, 1902.Ev 634.2

Ispita specială a lui Satana — Dacă doresc să se așeze în poziția în care pot să fie folosiți de Dumnezeu, oamenii nu trebuie să-i critice pe alții și să scoată în evidență defectele lor. Aceasta este ispita specială a lui Satana prin care se străduiește să împiedice înaintarea lucrării. — Manuscript 152, 1898.Ev 634.3

Mulțumirea de sine dărâmă lucrarea — Avem nevoie de oameni care vor întări și vor zidi lucrarea, nu care să dărâme și să caute să nimicească tot ce alții se străduiesc să realizeze. Avem nevoie de bărbați și de femei prin care Dumnezeu poate să lucreze și a căror inimă este ca un ogor desțelenit.Ev 634.4

Nu avem nevoie de lucrători care trebuie să fie sprijiniți și purtați de cei ce sunt în credința de multă vreme, dar care se consideră întru totul desăvârșiți. Unor astfel de lucrători aș dori să le spun: “Stați acolo unde sunteți.” Am avut destule necazuri cu această categorie de lucrători. Noi vrem lucrători care nu sunt plini de egoism și de mulțumire de sine. — Manuscript 173, 1898.Ev 634.5

Înaintarea vestirii soliei ajunge să fie complicată — Prea adesea, atributele vrăjmașului lui Dumnezeu și al omului își găsesc expresia în spiritul și atitudinea pe care oamenii o manifestă unii față de alții. Ei își provoacă singuri necazuri și fac lucrarea să fie grea și istovitoare, pentru că își consideră spiritul și defectele de caracter ca fiind niște virtuți prețioase ce trebuie să fie păstrate și favorizate....Ev 635.1

Oamenii fac lucrarea de înaintare a adevărului să fie de zece ori mai grea decât este în realitate, pentru că încearcă să ia în mâinile lor limitate lucrarea care se află în mâinile lui Dumnezeu. Ei cred că trebuie să inventeze fără încetare ceva prin care să-i determine pe alții să facă lucrurile pe care presupun ei că ar trebui să le facă. Tot timpul petrecut nu are alt rezultat decât să complice lucrarea, pentru că Marele Meșter este lăsat în afara discuției în îngrijirea moștenirii Sale. Oamenii își asumă lucrarea de a repara caracterul deficitar al altora, iar tot ce reușesc este să agraveze defectele. Mai bine L-ar lăsa pe Dumnezeu să-și facă lucrarea, pentru că El nu-i consideră capabili să remodeleze caracterul altora. — The General Conference Bulletin, 25 februarie, 1895.Ev 635.2

Modelați și șlefuiți pentru slujire — Aceia care au defecte în caracter, în comportament, în obiceiuri și în practică trebuie să ia aminte la sfaturi și la mustrări. Lumea aceasta este atelierul lui Dumnezeu și fiecare piatră care poate să fie folosită în templul ceresc trebuie să fie modelată și șlefuită, până când ajunge o piatră prețioasă și verificată, pe deplin potrivită pentru locul ei în zidirea Domnului. Totuși, dacă refuzăm să fim educați și disciplinați, vom fi ca niște pietre care nu sunt nici modelate, nici șlefuite și care, la sfârșit, vor fi aruncate, pentru că sunt nefolositoare. — The Youth's Instructor, 31 august, 1893.Ev 635.3