Vocea slujitorului evangheliei

Pastorul este purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu — Acela care este de acord să primească rolul de a fi purtătorul de cuvânt al lui Dumnezeu ar trebui să considere că este extrem de important să prezinte adevărul cu toată inteligența și abilitatea de care dispune, pentru ca adevărul să nu piardă nimic, atunci când le este prezentat oamenilor. Aceia care consideră că nu este atât de grav faptul de a se exprima incorect în predicare îl dezonorează pe Dumnezeu. — Manuscript 107, 1898.Ev 665.1

Tonuri pline și curgătoare — Îndemânarea de a vorbi clar și lămurit, în tonuri pline și curgătoare, este de mare valoare în orice ramură a lucrării. Calitatea aceasta este indispensabilă pentru aceia care doresc să devină slujitori ai Evangheliei, lucrători biblici sau colportori. Aceia care plănuiesc să se angajeze în ramurile acestei lucrări ar trebui să fie învățați să-și folosească vocea în așa fel încât, atunci când le vorbesc oamenilor despre adevăr, să lase o impresie hotărâtă spre bine. Adevărul nu trebuie să fie schilodit, comunicându-l printr-un mod defectuos de exprimare. — Testimonies for the Church 6:380 (1900).Ev 665.2

Vorbirea clară și expresivă — Fie că vorbesc de la amvon, fie că prezintă studii biblice, toți lucrătorii trebuie să fie învățați să vorbească într-o modalitate clară și expresivă. — Letter 200, 1903.Ev 665.3

Vocea melodioasă și plăcută a celui care citește Biblia — Cei care prezintă lecturi biblice în adunare sau în familii ar trebui să fie în stare să citească într-o modalitate plăcută și melodioasă, care să-i încânte pe ascultători. — Testimonies for the Church 6:381 (1900).Ev 666.1

Vorbirea convingătoare și expresivă — știința citirii corecte și cu accente corespunzătoare are valoarea cea mai mare. Indiferent cât de multe cunoștințe ați dobândit în alte domenii, dacă ați neglijat să vă cultivați vocea și modalitatea de a vorbi, așa încât să fiți în stare să vorbiți și să citiți într-o modalitate distinctă și inteligibilă, toată învățătura voastră nu va avea decât puține foloase, deoarece fără cultivarea vocii nu puteți să comunicați cu claritate ce ați învățat.Ev 666.2

Este deosebit de important ca aceia care doresc să ajungă să conlucreze cu Dumnezeu în lucrarea Sa să fie capabili să comunice propriile cunoștințe într-o modalitate convingătoare și impresionantă. Cu cât sunteți în stare să adresați mai expresiv cuvintele adevărului, cu atât efectul acestor cuvinte va fi mai mare pentru aceia care le aud. O prezentare corespunzătoare a adevărului Domnului este vrednică de eforturile cele mai mari. Studenții care se pregătesc pentru a-I sluji Domnului să facă eforturi hotărâte ca să învețe să vorbească într-o modalitate corectă și impresionantă, pentru a fi în stare să prezinte corespunzător adevărurile de origine cerească, atât în conversațiile particulare, cât și când sunt angajați în lucrarea publică. — Manuscript 131, 1902.Ev 666.3

Vocea vorbitorului influențează decizia ascultătorului — Unii nimicesc impresia solemnă pe care o pot face asupra poporului, prin ridicarea glasului în tonuri înalte, țipând și strigând adevărul. Când este prezentat în felul acesta, adevărul pierde mult din frumusețea, din forța și din solemnitatea lui. Dar atunci când glasul este armonizat corect, dacă este plin de solemnitate și vorbește cu patos, el va produce o impresie mult mai bună. Acesta a fost timbrul vocii în care Hristos i-a învățat pe ucenicii Săi; El a vorbit cu patos. Dar ce face această strigare? Ea nu face decât să provoace o senzație neplăcută pentru ascultători și să irosească organele vocale ale vorbitorului. Timbrul vocii are mult de-a face cu influențarea inimilor celor care ascultă. — Testimonies for the Church 2:615 (1871).Ev 666.4

Folosirea corespunzătoare a organelor vocale — Organelor vocale și educării lor ar trebui să li se acorde o atenție deosebită. Ele sunt întărite printr-o folosire corectă, dar pot ajunge să fie slăbite, dacă nu sunt folosite corespunzător. Folosirea timbrului vocii excesiv, așa cum se întâmplă când sunt rostite predici lungi, dacă este repetată adesea, nu va dăuna doar organelor vorbirii, ci va supune la o solicitare excesivă întregul sistem nervos. Harpa delicată, cu o mie de corzi, ajunge să fie uzată, nu mai poate să fie reparată și, în locul melodiei, va produce sunete discordante.Ev 667.1

Pentru fiecare vorbitor este important să își educe în așa fel corzile vocale, încât să le păstreze într-o stare de sănătate, ca să le poată adresa oamenilor cuvintele vieții. Fiecare trebuie să cunoască bine modalitatea cea mai eficientă de a-și folosi darurile primite de la Dumnezeu, precum și să pună în practică lucrurile pe care le cunoaște. Nu este necesar să se vorbească pe un ton înalt sau cu o voce puternică, deoarece faptul acesta poate fi foarte dăunător pentru vorbitor. Vorbirea rapidă nimicește o mare parte din efectul unei predici, deoarece cuvintele nu pot să fie rostite atât de clar și de distinct cum ar putea să fie dacă ar fi rostite mai rar, acordându-i timp ascultătorului pentru a înțelege semnificația fiecărui cuvânt.Ev 667.2

Vocea omenească este un dar prețios din partea lui Dumnezeu. Ea are o influență puternică spre bine, iar Domnul dorește ca slujitorii Săi să păstreze patosul și muzicalitatea ei. Vocea să fie cultivată în așa fel încât să își dezvolte muzicalitatea, spre a fi plăcută pentru auzul ascultătorilor și pentru a le impresiona inima....Ev 667.3

Domnul le cere slujitorilor Săi să nu-și urmeze impulsurile atunci când vorbesc, ci să vorbească rar și calm și să lase ca Duhul Sfânt să fie acela care să facă adevărul să aibă efect. Să nu credeți niciodată că dacă vă străduiți să vorbiți cu pasiune, conduși de impulsuri și dacă lăsați simțămintele să vă determine să vă ridicați vocea la tonuri nefiresc de înalte, veți dovedi în felul acesta că marea putere a lui Dumnezeu se află asupra voastră....Ev 668.1

Influența voastră trebuie să fie vastă, iar vorbirea voastră trebuie să se afle sub controlul rațiunii. Când vă solicitați corzile vocale, vocea își pierde muzicalitatea. Înclinația de a vorbi repede trebuie să fie biruită cu hotărâre. Dumnezeu cere de la slujitorii Săi întreaga slujire pe care o poate aduce un om. Toate talentele încredințate slujitorului omenesc trebuie să fie cultivate, prețuite și folosite ca pe niște înzestrări prețioase primite din partea Cerului. Folosirea neglijentă și neînțeleaptă a oricărei capacități primite de la Dumnezeu scade din eficiența ei, așa încât, atunci când se ajunge într-o situație urgentă, în care s-ar fi putut face un bine foarte mare, aceste capacități sunt atât de slăbite, deficitare, încât nu pot face decât prea puțin bine. — Special Testimonies, seria A 7:9-11 (1874).Ev 668.2

Cultivarea vocii este importantă pentru pastori — Profesorii din școlile noastre nu ar trebui să le tolereze studenților atitudini necivilizate și gesturi necuvenite, intonații greșite în citire sau punerea greșită a accentului în vorbire. Fiecare student să fie îndemnat să cultive o vorbire și o voce desăvârșite. Din cauza neglijenței și a unei educații greșite, adesea sunt deprinse obiceiuri care constituie piedici mari în lucrarea unui pastor care, de altfel, este talentat. Studentul trebuie să fie convins că are capacitatea de a ajunge o persoană matură prin combinarea eforturilor cu darurile pe care le are. Prin cultivare și printr-un efort asiduu, capacitățile fizice și mintale, cu care l-a înzestrat Dumnezeu, pot să ajungă a avea o influență puternică în beneficiul semenilor lui. — Manuscript 22, 1886.Ev 668.3

Cultivarea vocii — Cultivarea vocii are un loc important în educația fizică, întrucât are ca efecte întărirea și dezvoltarea capacității pulmonare și înlăturarea, în acest fel, a pericolului de îmbolnăvire. Pentru a asigura o prestație corectă când vorbiți sau citiți cu glas tare, aveți grijă ca mușchii abdominali să participe în procesul respirației și organele respiratorii să nu fie jenate în niciun fel. Mușchii abdominali să fie cei solicitați, nu cei ai gâtului. Pot fi prevenite în acest fel oboseala excesivă și bolile serioase ale gâtului și plămânilor. Ar trebui să se acorde o mare atenție articulării distincte a cuvintelor, unui ton vocal blând, bine modulat și să se evite un flux verbal exagerat. — Educație, 199 (1903).Ev 669.1

Cum să vorbești pentru mii de ascultători, la fel de ușor ca pentru zece — A vorbi din gât, lăsând cuvintele să iasă din partea superioară a organelor vocale, uzându-le și iritându-le tot timpul, nu este cea mai bună cale de păstrare a sănătății sau de creștere a eficienței acestor organe. Trebuie să inspirați complet și să lăsați ca acțiunea să vină din partea mușchilor abdominali. Plămânii să fie numai mijlocul, dar să nu depindeți de ei pentru a face lucrarea. Dacă lăsați ca toate cuvintele voastre să vină din adâncime, exercitând mușchii abdominali, puteți vorbi la mii de oameni cu tot atâta ușurință cu care puteți vorbi la zece. — Testimonies for the Church 2:616 (1871).Ev 669.2

Atenția acordată unei respirații corecte — Pastorii trebuie să stea drept și să vorbească fără grabă, hotărât și limpede, inspirând după fiecare propoziție și exprimând cuvintele prin exercitarea mușchilor abdominali. Dacă vor respecta această regulă simplă, dând atenție legilor sănătății și în alte privințe, ei își pot conserva viața și pot fi utili timp mult mai îndelungat decât oamenii din oricare altă profesie. Pieptul va deveni mai larg, iar vorbitorul nu va fi nevoit să răgușească, nici chiar printr-o vorbire continuă. Printr-o grijă atentă, în loc de a ajunge bolnavi, pastorii pot să învingă orice tendință spre tuberculoză. — Testimonies for the Church 4:404 (1880).Ev 670.1

A vorbi rar și calm — Când eram mai tânără, obișnuiam să vorbesc prea tare. Domnul mi-a arătat că, dacă îmi ridic vocea la un ton nefiresc de înalt, nu pot să las o impresie potrivită asupra oamenilor. Apoi, mi-a fost prezentat Domnul Hristos și modalitatea Sa de a vorbi, iar vocea Sa era plăcută și melodioasă. Vorbirea Sa rară și calmă ajungea la cei care îl ascultau, cuvintele Sale pătrundeau în inima lor, iar ei erau în stare să înțeleagă tot ce le spunea, înainte ca El să le adreseze propoziția următoare. Unii par să creadă că, dacă nu vorbesc repede și tare, își vor pierde inspirația. Dacă aceasta este inspirație, atunci să o piardă și cu cât o vor pierde mai repede, cu atât va fi mai bine. — Manuscript 19b, 1890.Ev 670.2