Capitolul 7—Un dar ceresc

Iubirea şi sexualitatea în experienţa umană

Notă: Ellen White a trăit şi a scris într-o perioadă în care exista o mare reţinere faţă de abordarea publică, vorbită şi scrisă, a subiectelor referitoare la sex şi la relaţiile sexuale dintre soţ şi soţie. Referindu-se la relaţiile sexuale din cadrul familiei, ea a folosit termeni ca „privilegiul relaţiei maritale”, „privilegiul relaţiei familiale”, „privilegiile sexuale”. Pentru a ne forma o concepţie corectă şi echilibrată cu privire la ideile autoarei în acest domeniu delicat, afirmaţiile trebuie înţelese în context şi comparate între ele. Uneori, pasiunile sau înclinaţiile sunt calificate ca „păcătoase, josnice, degradate, corupte, imorale”. Acest limbaj i-ar putea conduce pe unii cititori la presupunerea că toate pasiunile sunt condamnabile şi că orice manifestare a sexualităţii este rea. O lectură atentă a afirmaţiilor ei va arăta că pasiunea în sine nu este condamnată, ci doar atunci când este pervertită sau dusă la abuz. Poziţia pe care Ellen White o are faţă de instituţia căsătoriei redă acelaşi echilibru. Relaţia maritală este numită o „instituţie sacră” ce poate fi „pervertită”. Ellen White descrie intimitatea căsătoriei ca fiind „un privilegiu”, avertizând în acelaşi timp asupra riscurilor de a abuza de acest aspect special al căsniciei.MCP 56.1

Editorii MCP 56.2

Cum este şi cum nu este adevărata iubire. Iubirea este o însuşire de natură cerească. Ea nu este iraţională, nu este oarbă, ci este curată şi sfântă. Pasiunea este încăpăţânată, lipsită de raţiune, grăbită şi refractară tuturor restricţiilor, făcând din obiectul afecţiunii un idol. În toate manifestările comportamentului celui care iubeşte cu adevărat, se va vedea harul lui Dumnezeu. Iubirea este un principiu sfânt şi curat, dar pasiunea senzuală nu va admite să fie restrânsă, supusă şi controlată de raţiune. Ea este oarbă faţă de consecinţe şi nu va gândi de la cauză la efect.MCP 56.3

Dragostea adevărată este curată şi statornică. Iubirea adevărată şi curată este profundă şi statornică. Manifestările ei nu sunt ocazionale sau spasmodice. Ea nu este o pasiune egoistă. Iubirea aduce roade şi te va determina la un efort continuu de a face ca soţia ta să fie fericită. Dacă ai o asemenea iubire, efortul ţi se va părea normal. Atunci când vei pleca la plimbare sau la vreo întâlnire, ţi se va părea la fel de natural precum respiraţia să îţi iei soţia cu tine şi să încerci să o faci să se simtă bine în cercul tău de prieteni.MCP 57.1

Dragostea nu transformă fiinţa iubită în obiect de satisfacere a plăcerii. Iubirea care îl determină pe un bărbat să facă din soţia sa un instrument în slujba satisfacerii instinctelor sale nu este o iubire adevărată, ci o pasiune josnică ce doreşte cu insistenţă să fie satisfăcută.MCP 57.2

Locul căsniciei şi al sexualităţii în proiectul divin. Domnul Isus nu a impus celibatul niciunei categorii de bărbaţi. El nu a venit pentru a distruge relaţia sfântă a căsătoriei, ci pentru a o înălţa şi a-i restabili sfinţenia de la început. Acolo unde domneşte o iubire sfântă şi neegoistă, El priveşte cu plăcere relaţia familială.MCP 57.3

Dragostea dintre soţi aduce împlinire ambilor parteneri. Toţi cei care intră în relaţia căsătoriei având o dorinţă sfântă - soţul de a primi sentimentele curate ale inimii femeii, soţia de a îmbunătăţi şi de a sensibiliza caracterul bărbatului şi de a-i completa personalitatea - împlinesc planul lui Dumnezeu pentru ei.MCP 57.4

Dragostea în căsnicie trebuie să fie reciprocă. Iubirea şi răbdarea trebuie să fie reciproce. Atunci, căsătoria, în loc să fie sfârşitul dragostei, va fi ceea ce este de fapt, chiar începutul iubirii. Căldura adevăratei prietenii, iubirea care uneşte inimile este pregustarea bucuriilor cerului. În loc de a pretinde iubire, fiecare dintre cei doi trebuie să o dăruiască.MCP 57.5

Legitimitatea şi limitele sexualităţii . Dumnezeu a aşezat oamenii pe pământ şi este privilegiul lor să mănânce, să bea, să vândă şi să cumpere, să se însoare şi să se mărite; dar toate aceste lucruri pot fi făcute în siguranţă numai dacă sunt realizate în temere de Dumnezeu. Căsătoria a fost legitimă în timpul lui Noe şi este ceva legitim şi drept şi în zilele noastre, dacă este tratată în mod corect şi nu decade într-un exces păcătos. Mulţi îşi pierd sufletul în acest veac al lumii, deoarece se lasă absorbiţi de gândul căsătoriei şi de relaţia maritală în sine.MCP 58.1

Căsnicia nu îndreptăţeşte pasiunile necontrolate. Foarte puţini sunt aceia care înţeleg faptul că stăpânirea pasiunilor este o datorie religioasă. Ei s-au unit în căsătorie după propria plăcere şi, prin urmare, cred că actul căsătoriei sfinţeşte îngăduinţa pasiunilor josnice.MCP 58.2

Ei abuzează de puterile pe care Dumnezeu li le-a dăruit spre a fi păstrate în sfinţenie şi onoare. Sănătatea şi viaţa sunt sacrificate pe altarul patimilor.MCP 58.3

Intimitatea căsniciei trebuie protejată. În jurul fiecărei familii există un cerc sacru, care trebuie păstrat intact. În interiorul acestui cerc, nu are dreptul să pătrundă nicio altă persoană. Nici soţul şi nici soţia nu au voie să împărtăşească nimănui lucrurile confidenţiale care le aparţin lor în exclusivitate.MCP 58.4

Dragostea îşi are vremea ei. Afecţiunile tinerilor trebuie ţinute sub control până la venirea perioadei în care vor avea suficientă maturitate şi experienţă de viaţă pentru a şi le putea elibera în condiţii onorabile şi sigure.MCP 58.5

Tinerii sunt lăsaţi să-şi urmeze căile lor. Abia au intrat în perioada adolescenţei şi deja se află în compania fetelor de vârsta lor, conducându-le acasă şi îndrăgostindu-se de ele. Iar părinţii sunt atât de orbiţi de o iubire greşit înţeleasă şi de îngăduinţa faţă de copiii lor, încât nu îndrăznesc să pună capăt în mod categoric acestui comportament şi să producă o schimbare, înfrânându-şi copiii prea grăbiţi să se angajeze într-o relaţie nepotrivită vârstei lor.MCP 58.6

Sentimente imature - dragoste matură. Sentimentele pot fi curate precum cristalul şi frumoase în puritatea lor, dar, cu toate acestea, ele pot fi nedemne de încredere, deoarece nu au fost încă supuse testului încercărilor.MCP 59.1

Senzualitatea poate degenera . Senzualitatea şi obiceiurile josnice în relaţia maritală pregătesc mintea şi discernământul moral pentru acceptarea unor practici imorale, în afara căsătoriei.MCP 59.2

Excesul sexual afectează spiritualitatea şi vigoarea fizică . Excesul sexual va distruge pur şi simplu plăcerea de a petrece timp în practici devoţionale şi, în modul cel mai sigur, va epuiza vitalitatea.MCP 59.3

Dacă sunt îngăduite şi cultivate, pasiunile josnice devin foarte puternice, iar, ca rezultat, în viaţa de cămin vor apărea în mod inevitabil rele teribile. Deşi ar trebui ca mintea să fie dezvoltată şi să exercite o putere conducătoare, capacităţile nobile şi înalte sunt subordonate predispoziţiilor instinctuale. Trupul delicat al femeii este înjosit şi ajunge bolnav; naşterea copiilor devine periculoasă, privilegiile sexuale sunt pervertite. Bărbaţii îşi degradează propriul trup, iar soţiile lor devin nişte instrumente de satisfacere a unor instincte josnice şi anormale, ajungând să-şi piardă treptat orice teamă de Dumnezeu.MCP 59.4

Dacă mintea este întunecată din cauza îngăduinţei faţă de apetit şi de instinctele primare, puterile morale devin atât de degradate, încât lucrurile sfinte şi cele profane ajung să fie aşezate la acelaşi nivel.MCP 59.5

Degradarea sexualităţii se petrece treptat . Niciodată mintea unui bărbat sau a unei femei nu decade de la curăţie şi sfinţenie la degradare, decădere şi păcat, într-o singură clipă. Mintea se degradează şi, atâta timp cât este învăţată să aşeze puterile morale şi intelectuale în slujba pasiunilor josnice, este imposibil să fie eliberată de imoralitate.MCP 59.6

Atitudinea provocatoare încurajează imoralitatea. Prea adesea, femeile timpului nostru, atât cele căsătorite, cât şi cele necăsătorite, nu manifestă reţinerea care se cuvine faţă de sexul opus. Dacă sunt îngăduite, asemenea atitudini slăbesc sensibilitatea morală şi orbesc mintea până când păcatul pare să nu mai fie atât de respingător. Poate că unele femei nu au avut nicio intenţie păcătoasă în sine, dar, prin comportamentul lor, au încurajat bărbaţii care sunt slabi şi care au nevoie de sprijin moral din partea celor care le sunt prieteni.MCP 60.1

Dragoste dominată de impulsuri. Tinerii se lasă influenţaţi aproape întru totul de impulsuri. Ei nu ar trebui să cedeze sau să se lase captivaţi atât de uşor şi atât de repede de înfăţişarea exterioară a acelora de care s-au îndrăgostit. Dacă există vreun timp în care să fie nevoie de luciditate şi de înţelepciune, atunci acesta este timpul curteniei. Dar adevărul este că asemenea trăsături sunt prea puţin prezente în practica actuală.MCP 60.2

Nevoia de a cultiva trăsături nobile de caracter . Practicile legate de curtenie îşi au rădăcinile într-o concepţie greşită cu privire la căsătorie. Ele se ghidează după impulsuri şi pasiuni oarbe. Prin urmare, cele mai curate simţăminte ale inimii şi cele mai nobile trăsături ale caracterului rămân necultivate.MCP 60.3

Pasiunea este o temelie şubredă pentru căsătorie . În acest veac al imoralităţii, de cele mai multe ori, orele de distracţie din noapte duc la ruina ambilor parteneri logodiţi. Numele bun şi onoarea sunt sacrificate pe altarul pasiunii, iar căsătoria unor asemenea persoane nu poate fi sfinţită prin aprobarea lui Dumnezeu. Ele s-au căsătorit mânate de pasiune şi, de-abia când perioada romantică a îndrăgostirii va ajunge la capăt, vor începe să înţeleagă ce au făcut.MCP 60.4

Dragostea oarbă nu ascultă de raţiune şi de conştiinţă. Acea iubire care nu are o temelie mai bună decât satisfacerea simţurilor este oarbă, de necontrolat şi nestăpânită. Onoarea, adevărul şi toate capacităţile înalte şi nobile ale minţii sunt aduse în sclavia pasiunii. Prea adesea, omul care este legat în lanţurile acestor simţăminte iraţionale este surd faţă de vocea raţiunii şi a conştiinţei; nici argumentele şi nici ameninţările nu-1 pot face să înţeleagă nebunia acestei situaţii.MCP 61.1

Nu vă jucaţi cu inimile. Să te joci cu inimile constituie un păcat deloc neînsemnat în ochii unui Dumnezeu sfânt. Cu toate acestea, unii îşi vor manifesta atracţia faţă de tinerele fete şi vor stârni afecţiunile lor, iar apoi vor pleca, uitând toate cuvintele pe care le-au rostit şi efectele acestora. Când sunt atraşi de un nou chip, ei repetă aceleaşi cuvinte, dedicându-şi atenţia unei alte fete.MCP 61.2

Dragostea prematură este lipsită de responsabilitate. Unii dintre tinerii care frecventează colegiul nu îşi folosesc în mod corect timpul. Pasiunea manifestată atât de tineri, cât şi de tinere în relaţiile avute în timpul studiilor dovedeşte o lipsă de judecată. Aşa cum se întâmplă în situaţia cu care vă confruntaţi, impulsurile oarbe domină raţiunea şi judecata. Sub influenţa acestor pasiuni înşelătoare, simţămintele de responsabilitate trăite de orice creştin sincer sunt ignorate, spiritualitatea moare, iar judecata şi pierderea veşnică îşi pierd semnificaţia.MCP 61.3

Alegerea tovarăşilor de viaţă. O tânără nu trebuie să accepte ca tovarăş de viaţă decât un tânăr care manifestă trăsături de caracter demne şi curate, care este atent şi sârguincios în dorinţa după bine, care este cinstit, Îl iubeşte pe Domnul Hristos şi se teme de El. Tânărul să caute o tânără care să fie capabilă să-şi poarte partea ce îi revine în responsabilităţile vieţii, a cărei influenţă să-l înnobileze şi să-l înalţe şi care să-l facă fericit prin dragostea ei.MCP 61.4

__________

Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate:

Vol. I - cap. 23 - Iubirea - un principiu divin şi veşnic
- cap. 24 - Iubirea în cămin
- cap. 25 - Iubire şi sexualitate în experienţa umană
- cap. 32 - Dragostea oarbă şi pasiunea
- cap. 33 - Pericole care pândesc tineretul.