Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Minte, Caracter, Personalitate - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 8—Puterea deciziei

    Voinţa - capacitatea decizională

    Puterea care guvernează natura umană. Voinţa constituie o putere care guvernează natura umană, aducând toate celelalte însuşiri ale fiinţei în stăpânirea ei. Voinţa nu înseamnă dorinţa, preferinţele sau înclinaţia personală, ci puterea decizională care lucrează în oameni ascultarea sau neascultarea de Dumnezeu.MCP 63.1

    Două elemente de caracter. Tăria caracterului constă în două elemente - puterea voinţei şi puterea stăpânirii de sine. Mulţi tineri confundă pornirile puternice ale pasiunii cu tăria de caracter, dar, în realitate, cel stăpânit de propriile pasiuni este un om slab.MCP 63.2

    O voinţă împărţită este o cursă. Fiecare tânăr trebuie să-şi cultive capacitatea de a lua decizii. Starea de indecizie este periculoasă şi va duce la ruina multor tineri. Dacă nu veţi fi hotărâţi, temeliile caracterelor voastre vor rămâne zidite pe nisip. Există unii care au nefericirea de a se afla întotdeauna de o parte greşită, în timp ce Domnul doreşte ca ei să fie oameni loiali, care să poată distinge binele de rău.MCP 63.3

    Neputinţele se datorează propriei voinţe. Nimeni să nu spună: „Eu nu îmi pot corecta defectele caracterului”. Imposibilitatea este cauzată de propria voastră voinţă. Dacă nu vreţi, atunci nici nu puteţiînvinge. Adevărata dificultate izvorăşte din degradarea inimilor nesfinţite şi din lipsa dispoziţiei de a vă supune conducerii lui Dumnezeu.MCP 63.4

    Siguranţă doar prin unirea cu puterea divină. Voinţa umană este în siguranţă numai atunci când este unită cu voinţa lui Dumnezeu. Cooperarea voinţei umane cu lucrarea perseverentă a puterii divine stabileşte o relaţie care îi uneşte pe oameni unii cu alţii şi pe toţi cu Dumnezeu. Când voinţa este aşezată de partea Domnului, Duhul Sfânt ia această voinţă şi o face una cu voinţa divină. Uneori, puterea iscusită a ispitei pare să solicite până la extrem puterea voinţei noastre şi a exercita credinţa, în acea situaţie, pare a fi total în contradicţie cu orice argument al raţiunii şi sentimentelor; dar voinţa noastră trebuie să rămână de partea lui Dumnezeu. Trebuie să credem că în Isus se află puterea şi reuşita veşnică. Ceas de ceas trebuie să rezistăm pe poziţii, triumfători în Dumnezeu, puternici în puterea Lui.MCP 64.1

    Voinţa decide viaţa sau moartea. Dumnezeu nu doreşte ca voinţa noastră să fie distrusă, pentru că numai prin exercitarea ei putem îndeplini ceea ce El doreşte să facem. Voinţa noastră trebuie să-I fie oferită Aceluia care poate să ne-o dăruiască înapoi curată, înnobilată şi unită cu puterea divină într-o relaţie de împreună simţire, pentru ca El să poată revărsa prin noi torentele iubirii şi ale puterii Sale.MCP 64.2

    Emoţiile pot fi controlate prin exercitarea voinţei. Deşi nu sunteţi capabili să vă controlaţi impulsurile şi emoţiile aşa cum aţi dori, totuşi puteţi să exercitaţi un control asupra capacităţii de a alege şi astfel, în viaţa voastră, se poate realiza o schimbare totală. Partea voastră este aceea de a vă pune voinţa de partea lui Hristos. Când voinţa voastră este supusă voinţei Sale, Isus preia îndată conducerea fiinţei voastre şi lucrează în voi atât dispoziţia favorabilă, cât şi înfăptuirea dorinţelor Sale bune.MCP 64.3

    Voinţa omului este agresivă. Voinţa omului este agresivă şi luptă fără încetare să forţeze toate lucrurile pentru a-şi atinge scopurile. Dacă voinţa este aşezată de partea lui Dumnezeu şi acţionează corect, în viaţă vor apărea roadele Duhului; iar Dumnezeu a pregătit pace, cinste şi slavă pentru toţi cei care înfăptuiesc binele.MCP 64.4

    Totul depinde de acţiunea corectă a voinţei. Cel ispitit trebuie să înţeleagă adevărata putere a voinţei. Ea este puterea ce guvernează natura umană - puterea de a decide sau puterea de a alege. Totul depinde de acţiunea corectă a voinţei. Dorinţa de a fi bun şi curat din punct de vedere moral are valoare atâta timp cât este dusă la îndeplinire; dar, dacă ne limităm la a dori, simpla intenţie nu valorează nimic. Mulţi se vor prăbuşi în ruină, sperând şi dorind să biruie predispoziţiile rele. Ei nu se supun voinţei lui Dumnezeu. Ei nu aleg să-I slujească.MCP 65.1

    Izvorul tuturor acţiunilor. Voinţa este izvorul tuturor acţiunilor voastre. Odată cu căderea în păcat, această voinţă, care constituie un factor atât de important în formarea caracterului unui om, a fost cedată controlului lui Satana; şi de atunci, Satana lucrează în fiinţa umană, pentru a o determina să dorească şi să împlinească plăcerile lui, spre ruina şi nenorocirea omului. Dar sacrificiul infinit al lui Dumnezeu, prin dăruirea lui Isus, preaiubitul Lui Fiu, Îi dă dreptul să declare, fără a încălca vreunul dintre principiile fundamentale ale guvernării Sale: „Supuneţi-vă pe voi înşivă sub conducerea Mea; daţi-Mi Mie voinţa voastră; smulgeţi-o de sub controlul lui Satana, iar Eu o voi lua în stăpânire ca să pot lucra în voi atât voinţa, cât şi înfăptuirea”. Când Dumnezeu aşază în voi gândul lui Hristos, voinţa voastră devine voinţa Lui şi caracterul vostru devine asemenea caracterului lui Hristos.MCP 65.2

    Păcatul a pervertit voinţa umană, dar Dumnezeu o poate restaura. Păcatul nu numai că ne îndepărtează de Dumnezeu, dar distruge în sufletul omenesc atât dorinţa, cât şi capacitatea de a-L cunoaşte pe El. Misiunea lui Hristos este aceea de a anihila toată această lucrare a răului. El are puterea de a reface şi de a înviora mintea care a fost întunecată, voinţa care a fost pervertită şi însuşirile care au fost paralizate de păcat. Hristos deschide tezaurul comorilor universului pentru noi şi, prin El, ne este dăruită puterea de a discerne şi de a aprecia aceste comori infinite.MCP 65.3

    Puterile răului şi voinţa umană. Dacă li s-ar permite, îngerii răi ar acţiona asupra minţii umane până când oamenii ar ajunge să fie complet lipsiţi de voinţă şi de gândire independentă.MCP 66.1

    Un factor în tratarea bolii. Puterea voinţei nu este apreciată aşa cum ar trebui. Menţineţi-vă voinţa activă şi orientată într-o direcţie corectă şi ea va conferi energie întregii fiinţe şi va fi un ajutor minunat în păstrarea sănătăţii. Voinţa constituie o putere în tratarea bolii. Prin exercitarea voinţei în direcţia unei relaţii corecte cu viaţa, pacienţii pot face mult pentru a coopera cu eforturile medicului de a-i vindeca. Există mii de oameni care, dacă ar voi, şi-ar putea redobândi sănătatea. Domnul nu doreşte ca ei să fie bolnavi. El doreşte ca mintea lor să fie sănătoasă. Adesea, bolnavii pot învinge boala pur şi simplu prin refuzul de a ceda senzaţiilor de slăbiciune şi tendinţei de a rămâne într-o stare de inactivitate. Ei trebuie să se ridice deasupra durerilor şi migrenelor şi să se angajeze într-o activitate folositoare, potrivită puterilor lor. De multe ori, printr-o asemenea activitate şi prin mişcare în aer liber şi soare, un bolnav extrem de epuizat îşi poate redobândi puterea şi sănătatea.MCP 66.2

    Voinţa, un calmant foarte eficient în liniştirea nervilor. Prin exercitarea voinţei, mintea şi nervii se întăresc şi dobândesc un tonus plăcut. În multe cazuri, puterea voinţei se va dovedi un calmant foarte eficient în liniştirea nervilor.MCP 66.3

    O corectă exercitare a voinţei va învinge boala. Mulţi care par neputincioşi şi se plâng fără încetare nu se află într-o stare atât de rea pe cât îşi imaginează. Unii dintre aceştia au o voinţă puternică; dacă aceasta ar fi exercitată într-o direcţie corectă, ar putea fi un instrument eficient în controlarea imaginaţiei şi ar putea învinge în felul acesta boala. Dar, prea adesea, se întâmplă ca voinţa să fie exercitată într-o direcţie greşită şi să refuze cu încăpăţânare să se supună raţiunii. Această voinţă a decis deja întreaga situaţie; ei sunt neputincioşi şi îşi îndreaptă atenţia doar spre neputinţele de care vor suferi, fără a ţine cont de părerile altora.MCP 66.4

    Munca manuală stimulează voinţa. De cele mai multe ori, un exerciţiu fizic bine coordonat se va dovedi un agent vindecător eficient. In unele cazuri, acesta este chiar indispensabil în vederea redobândirii sănătăţii. Voinţa se va dezvolta odată cu munca manuală, iar aceşti bolnavi au nevoie tocmai de stimularea voinţei. Când voinţa este inactivă, imaginaţia se deformează şi rezistenţa la boală devine imposibilă.MCP 67.1

    Narcoticele şi voinţa. Există unii care folosesc narcotice şi, prin încurajare, obiceiurile rele obţin o putere dominatoare asupra voinţei, a gândirii şi a întregii fiinţe omeneşti.MCP 67.2

    Voinţa - un factor cheie în educaţia copiilor. Educarea copiilor în cămin sau în şcoală nu ar trebui să fie asemenea dresării animalelor, deoarece copiii au o voinţă raţională care trebuie învăţată să preia controlul tuturor puterilor lor. În cazul animalelor, se impune dresura, deoarece acestea nu au raţiune şi intelect. Dar mintea umană trebuie învăţată să-şi exercite stăpânirea de sine. Spre deosebire de animale, care au nevoie de un stăpân care să le conducă şi să le dreseze pentru a-i fi supuse, omul trebuie să înveţe să-şi exercite puterea decizională a minţii. Pentru animale, stăpânul înseamnă minte, judecată şi voinţă.MCP 67.3

    Voinţa trebuie îndrumată, nu înfrântă. Un copil poate fi educat într-o asemenea manieră, încât să nu-şi exercite niciodată propria voinţă, asemenea animalelor. Întreaga lui personalitate poate fi absorbită de personalitatea celui care îi coordonează educaţia; toate intenţiile şi scopurile voinţei lui sunt supuse voinţei profesorului. Copiii educaţi în felul acesta vor fi întotdeauna deficitari în exercitarea puterii morale şi a responsabilităţii personale. Ei nu au fost învăţaţi să acţioneze în mod raţional şi principial; dorinţele lor au fost controlate de alţii, iar mintea lor nu a fost solicitată şi implicată, astfel încât să se dezvolte şi să se întărească prin exerciţiu. Aceşti copii nu au fost îndrumaţi şi disciplinaţi în conformitate cu propriile particularităţi şi aptitudini mintale pentru a-şi folosi şi dezvolta calităţile predominante atunci când va fi necesar.MCP 67.4

    Nu prejudiciaţi niciuna dintre puterile voinţei. Lucrarea de „înfrângere a voinţei” este opusă principiilor Domnului Hristos. Voinţa copilului trebuie îndrumată şi educată. Nu prejudiciaţi niciuna dintre puterile voinţei, deoarece fiinţa umană are nevoie de ele în întregime, ci oferiţi-le o îndrumare corespunzătoare. Trataţile cu duioşie şi înţelepciune, ca pe o comoară sacră. Nu sfărâmaţi voinţa, ci, prin povăţuire şi printr-un exemplu veritabil, supuneţi-o unui proces de formare şi modelare, până când copilul va ajunge suficient de matur pentru a-şi asuma responsabilităţi.MCP 68.1

    __________

    Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate:

    Vol I. cap. 2 - Creştinul şi psihologia
    - cap. 14 - Activitatea fizică
    - cap. 15 - Factorii emoţionali

    Vol. II cap. 76 - Decizia şi voinţa
    - cap. 77 - Pseudoştiinţa.

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents