Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Minte, Caracter, Personalitate - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 14—O perlă pentru eternitate

    Caracterul şi formarea lui

    Caracterul este mai presus de posesiunile trecătoare. Un caracter bun este mai preţios decât posesiunile trecătoare, iar formarea acestuia este cea mai nobilă lucrare în care se pot angaja oamenii. Fiecare faptă a vieţii, oricât de lipsită de importanţă ar fi, îşi are propria influenţă în formarea caracterului.MCP 103.1

    Mintea este grădina, caracterul constituie roadele. Fiecare însuşire a omului conlucrează la zidirea caracterului, atât pentru viaţa actuală, cât şi pentru veşnicie. Zidirea creşte cu fiecare zi ce trece, indiferent dacă posesorul este conştient sau nu de acest fapt. Caracterul poate constitui fie un avertisment serios al pericolului, din cauza diformităţii lui, fie un edificiu pe care Dumnezeu şi îngerii îl vor admira pentru armonia cu Modelul Divin.MCP 103.2

    Caracterul nu este reprezentat de însuşirile intelectuale şi morale pe care ni le-a dăruit Dumnezeu. Acestea sunt talente pe care noi trebuie să le dezvoltăm şi care vor forma un caracter nobil numai dacă sunt cultivate în mod corespunzător. Un om poate ţine în mână seminţe preţioase, dar acele seminţe nu sunt o livadă de pomi fructiferi. Înainte de a deveni copac, sămânţa trebuie să fie plantată. Mintea este grădina; caracterul constituie roadele. Dumnezeu ne-a dăruit însuşiri pe care noi urmează să le cultivăm şi să le dezvoltăm. Conduita noastră ne determină caracterul. Cultivarea acestor însuşiri, astfel încât să se armonizeze şi să formeze un caracter de valoare, este o lucrare pe care nimeni altcineva nu o va putea realiza în locul nostru.MCP 103.3

    Un caracter nobil se formează în bătălii aspre cu sinele. Un caracter nobil şi bine dezvoltat nu constituie o moştenire ereditară. El nu apare în mod întâmplător, ci se dobândeşte printr-un efort personal, prin meritele şi harul lui Hristos. Dumnezeu oferă talente, capacităţi intelectuale, dar noi ne formăm caracterul. Caracterul se formează în bătălii grele şi aspre cu eul. Împotriva tendinţelor ereditare trebuie lansate atacuri neîntrerupte. Este necesar să ne cercetăm pe noi înşine în mod riguros şi nicio trăsătură nefavorabilă de caracter să nu rămână necorectată.MCP 104.1

    Meditaţia şi acţiunea sunt esenţiale. Meditaţia abstractă nu este suficientă; acţiunea susţinută nu este suficientă - în formarea unui caracter creştin, ambele sunt esenţiale.MCP 104.2

    Dezvoltarea unor obiceiuri corecte de gândire. Dacă dorim să dezvoltăm un caracter pe care Dumnezeu să-l accepte, este nevoie să ne formăm obiceiuri corecte în viaţa religioasă. Rugăciunea zilnică este un factor la fel de esenţial pentru creşterea în har şi pentru viaţa spirituală propriu-zisă, precum este hrana pentru bunăstarea trupului. Trebuie să ne obişnuim să înălţăm adesea gândurile spre Dumnezeu, în rugăciune. Dacă mintea noastră este rătăcitoare, trebuie să o disciplinăm. În cele din urmă, prin eforturi perseverente, vom realiza aceasta cu uşurinţă. Despărţiţi de Hristos, nu putem fi în siguranţă nici măcar o singură clipă. Putem să ne bucurăm de prezenţa lui Dumnezeu la fiecare pas, dar numai dacă respectăm condiţiile stabilite de El.MCP 104.3

    Seriozitatea în atingerea scopurilor şi integritatea statornică sunt esenţiale. Pentru a avea succes în lucrarea de zidire a caracterului, este necesară o conştiinciozitate riguroasă. Aducerea la îndeplinire a planului Marelui Arhitect necesită perseverenţă în atingerea obiectivelor. Structura trebuie să fie solidă. O lucrare superficială sau o neglijenţă, oricât de mică, sunt inacceptabile, deoarece ar putea ruina întreaga zidire. Toate capacităţile fiinţei trebuie angajate în lucru. Pentru aceasta, este nevoie de putere şi de o energie serioasă; nu există nicio rezervă care să poată fi risipită pentru lucruri lipsite de importanţă. Pentru a ne desprinde de obiceiuri, de tradiţii şi de ataşamentul faţă de lucrurile fără valoare, este necesar un efort perseverent, statornic şi bine direcţionat. O gândire profundă, o voinţă bine determinată şi o integritate statornică sunt elemente esenţiale.MCP 104.4

    Testarea caracterelor. Calitatea materialului folosit pentru zidirea caracterului este esenţială. Ziua judecăţii va testa caracterele, dezvăluind deosebirea dintre cele care sunt formate după chipul lui Hristos şi cele care sunt după asemănarea inimii egoiste. Egoismul şi toate religiile false îşi vor arăta adevărata faţă. Materialul lipsit de valoare va fi mistuit de foc; dar aurul adevărului şi credinţa umilă şi simplă nu-şi vor pierde valoarea. Acestea nu pot fi mistuite de flăcări, deoarece sunt nepieritoare. O singură oră de păcat va fi înţeleasă ca fiind o mare pierdere, în timp ce frica de Domnul va fi dovedită ca fiind începutul înţelepciunii. Plăcerea îngăduinţei de sine va pieri asemenea paielor, dar aurul principialităţii statornice păstrate cu orice preţ va rezista pentru veşnicie.MCP 105.1

    Caracterele nedisciplinate sunt contradictorii. Caracterele formate la voia întâmplării sunt schimbătoare şi contradictorii. Posesorii acestora nu au nicio ţintă înaltă şi niciun scop în viaţă. Ei nu exercită nicio influenţă înnobilatoare asupra caracterelor altora, ci sunt dezorientaţi şi lipsiţi de putere.MCP 105.2

    Nimeni nu poate afecta caracterul nostru atât de mult pe cât o putem face noi înşine. Ne putem aştepta să fie răspândite rapoarte false cu privire la noi; dar dacă avem o conduită corectă şi consecventă şi dacă rămânem indiferenţi faţă de acest fapt, nici ceilalţi nu-i vor acorda atenţie. Nimeni nu poate afecta caracterul nostru atât de mult pe cât o putem face noi înşine. Pomii cei firavi şi casele şubrede trebuie sprijinite continuu pentru a nu se prăbuşi. Dacă ne arătăm prea interesaţi în protejarea reputaţiei noastre împotriva atacurilor din afară, vom lăsa impresia că aceasta nu este întocmai lipsită de pete înaintea lui Dumnezeu şi, în consecinţă, trebuie mereu sprijinită.MCP 105.3

    Defectele pot fi învinse. Nimeni să nu zică: „Nu pot să-mi corectez defectele de caracter”. Imposibilitatea rezidă în propria voastră alegere. Dacă nu vreţi, nu puteţi învinge. Adevărata dificultate izvorăşte dintr-o inimă coruptă şi nesfântă şi din lipsa dispoziţiei de a vă supune conducerii lui Dumnezeu.MCP 106.1

    Caracterele defectuoase sunt uneori moştenite. La copii şi la tineri întâlnim tot felul de caractere de care trebuie să ne ocupăm, iar mintea lor este influenţabilă. Mulţi dintre copiii care frecventează şcolile noastre nu au beneficiat de o educaţie corespunzătoare în cămin. Unii au fost lăsaţi să facă tot ce le-a plăcut; alţii au fost etichetaţi greşit şi descurajaţi. Ei au fost trataţi cu foarte puţină înţelegere şi bunătate; li s-au adresat prea puţine cuvinte de apreciere. Aceşti copii au moştenit caracterele defectuoase ale părinţilor lor, iar educaţia din cămin nu le-a fost de niciun folos în formarea unui caracter corect.MCP 106.2

    Defectele se accentuează odată cu trecerea anilor. Copiii învaţă lecţii care nu pot fi uşor dezvăţate. Ori de câte ori sunt supuşi la restricţii cu care nu au fost obişnuiţi în trecut sau li se cere să studieze cu seriozitate, ei apelează la părinţii lor lipsiţi de înţelepciune, solicitând simpatie şi îngăduinţă. Defectele de caracter, pe care o educaţie corespunzătoare le-ar fi corectat, sunt lăsate să se accentueze odată cu trecerea anilor, pentru ca, în cele din urmă, să prejudicieze grav şi chiar să distrugă rodnicia posesorului lor.MCP 106.3

    Indulgenţa dezechilibrează caracterul. În anumite familii, dorinţa copilului este lege. Acestuia i se oferă tot ce doreşte. Tot ce îi displace, este încurajat să îi displacă. Se consideră că aceste îngăduinţe sunt destinate să îl facă pe copil fericit, dar tocmai ele sunt cele care îl fac să fie nemulţumit, recalcitrant şi imposibil de satisfăcut. Indulgenţa i-a distrus plăcerea pentru hrana simplă şi sănătoasă şi pentru folosirea benefică a timpului; satisfacerea gusturilor a dus la dezechilibrarea caracterului lui, atât pentru viaţa aceasta, cât şi pentru veşnicie.MCP 106.4

    Mintea şi inima au nevoie de disciplină. Copiii cărora li se îngăduie să-şi urmeze propriile gusturi nu sunt fericiţi. Inima lor nestăpânită nu deţine elementele necesare păcii şi mulţumirii interioare. Pentru armonizarea caracterului cu legile înţelepte care guvernează fiinţa noastră, mintea şi inima trebuie să fie disciplinate şi supuse unei stăpâniri de sine corespunzătoare. Neliniştea şi nemulţumirea sunt roadele îngăduinţei de sine şi ale egoismului. Dacă nu sunt plantate seminţele unor flori preţioase, care să fie apoi cultivate şi îngrijite, solul inimii, asemenea unei grădini, va produce buruieni şi mărăcini. Ceea ce vedem în natură se întâmplă şi în sufletul omenesc.MCP 107.1

    Obiceiurile formate în copilărie marchează întreaga viaţă. Fiecare tânăr îşi decide propria istorie a vieţii prin gândurile şi prin simţămintele cultivate în anii copilăriei. Obiceiurile virtuoase, corecte şi demne, formate în tinereţe, vor deveni o parte a caracterului şi, de obicei, marchează întregul curs al existenţei unei persoane. Tinerii pot deveni virtuoşi sau vicioşi, după cum aleg. Ei pot fi evidenţiaţi fie pentru faptele lor bune şi nobile, fie pentru mari crime şi răutăţi.MCP 107.2

    Cum se formează caracterul. A te ocupa de mintea oamenilor constituie o lucrare foarte delicată. Disciplina care trebuie aplicată unuia, pe altul ar putea să-l rănească; prin urmare, părinţii trebuie să cerceteze felul de a fi al copiilor lor. Să nu acţioneze niciodată imprevizibil sau sub influenţa impulsului de moment. Fiecare manifestare a furiei din partea părinţilor înăspreşte răzvrătirea din inima copilului. Caracterul nu se formează în urma unei singure fapte, ci printr-o repetare a faptelor se stabilesc obiceiuri care îl modelează. Pentru a avea un caracter creştin, este necesar să acţionezi asemenea unui creştin. Creştinii vor manifesta un temperament sfânt, iar acţiunile şi impulsurile lor vor fi inspirate de Duhul Sfânt.MCP 107.3

    Importanţa perseverenţei. În desăvârşirea unui caracter creştin, este esenţial să perseverezi în facerea binelui. Aş dori să întipăresc în mintea tinerilor noştri importanţa perseverenţei şi a efortului energic în lucrarea de formare a caracterului. Încă din primii ani, este necesar să imprimăm caracterului principiile unei integrităţi ferme, pentru ca tinerii să poată atinge cele mai înalte standarde ale maturităţii.MCP 108.1

    Reuşita depinde de deciziile personale. Deşi părinţii sunt răspunzători pentru formarea caracterului, precum şi pentru educaţia şi pregătirea fiilor şi fiicelor lor, la fel de adevărat este şi că poziţia socială şi reuşita personală în lume depind într-o mare măsură de propria conduită.MCP 108.2

    Excelenţa intelectuală şi valoarea caracterului. Adevărata educaţie nu ignoră valoarea cunoaşterii ştiinţifice sau realizările literare; dar, mai presus de informaţie, preţuieşte puterea; mai presus de putere, bunătatea; mai presus de realizările intelectuale, caracterul. Lumea nu are nevoie atât de mult de oameni care au un intelect extraordinar, pe cât are nevoie de oameni cu un caracter nobil. Ea are nevoie de oameni al căror talent să fie condus de o principialitate statornică.MCP 108.3

    _______________

    Capitol realizat pe baza fragmentelor selectate din Minte, caracter, personalitate:

    Vol. I - cap. 59 - Formarea caracterului
    - - cap. 82 - Abordarea ştiinţei.

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents