Disciplina pentru corectare

Cereți Domnului să vină și să conducă — Pretinde ascultare în familia ta. În timp ce faci asta însă, caută-L pe Domnul împreună cu copiii tăi și cere-I să vină și să conducă. Poate că ei au făcut ceva ce cere pedeapsă, dar dacă lucrezi cu ei în spiritul lui Hristos ei își vor arunca brațele în jurul gâtului tău; se vor umili înaintea Domnului și-și vor recunoaște greșeala. Asta-i destul. Atunci nu mai au nevoie de pedeapsă. Să mulțumim Domnului că El a deschis calea prin care putem ajunge la fiecare suflet. — (Manuscript 21, 1909.)ÎC 244.1

Copiii trebuie corectați dacă sunt neascultători.... Înainte de a-i corecta, mergi deoparte singur și cere Domnului să le înmoaie și supună inima și să-ți dea înțelepciune în atitudinea ta față de ei. Nu știu ca această metodă să fi dat greș vreodată, în vreo împrejurare. Nu-l poți face pe un copil să înțeleagă lucrurile spirituale când inima este agitată de patimă. — (Manuscript 27, 1911.)ÎC 244.2

Instruiește copiii cu răbdare — Domnul vrea ca inimile acestor copii să fie predate în serviciul Lui din cea mai fragedă pruncie. Cât timp sunt prea mici ca să poată judeca, abate-le mintea cât poți mai bine, iar pe măsură ce cresc mai mari educă-i, prin învățătură și exemplu, că nu le poți satisface dorințele rele.ÎC 244.3

Instruiește-i cu răbdare. Uneori va trebui să fie pedepsiți, dar niciodată să n-o faci în așa fel încât să simtă că au fost pedepsiți la mânie. Așa faci doar un rău mai mare. Multe diferențe nefericite din cercul familiei ar putea fi evitate dacă părinții ar asculta de sfatul Domnului în educarea copiilor lor. — (Manuscript 93, 1909.)ÎC 244.4

Părinții să fie sub disciplina lui Dumnezeu — Mame, oricât de provocatori ar fi copiii voștri în ignoranța lor, nu dați loc la nerăbdare. Învățați-i cu răbdare și cu iubire. Fiți hotărâte cu ei. Nu lăsați pe Satana să-i stăpânească. Disciplinați-i numai atunci când voi înșivă sunteți sub disciplina lui Dumnezeu. Hristos va câștiga biruința în viețile copiilor voștri dacă veți învăța de la El, care este blând și smerit, curat și neîntinat. — (Letter 272, 1903.)ÎC 245.1

Dar dacă încercați să conduceți fără a exersa autocontrol, fără un sistem de organizare, cugetare și rugăciune, sigur, veți secera consecințe amare. — (The Signs of the Times, 9 februarie, 1882.)ÎC 245.2

Niciodată să nu corectați la mânie — Ar trebui să-ți corectezi copiii în iubire. Nu-i lăsa de capul lor până când te superi și atunci îi pedepsești. Asemenea corectare ajută răul în loc să-l vindece. — (The Review and Herald, 19 septembrie, 1854.)ÎC 245.3

A manifesta mânie asupra unui copil greșit înseamnă a mări răul. Aceasta trezește cele mai rele patimi ale copilului și-l face să simtă că nu-ți pasă de el. El gândește în sinea lui că dacă ți-ar fi păsat de el n-ai fi putut să-l tratezi așa.ÎC 245.4

Și credeți că Dumnezeu nu ia cunoștință de felul în care sunt corectați acești copii? El cunoaște și, de asemenea, știe care ar fi putut fi binecuvântările rezultate dacă lucrarea de corectare era făcută în așa fel încât să câștige mai degrabă decât să respingă....ÎC 245.5

Vă rog fierbinte, nu vă corectați copiii cu mânie. Acela este un timp al tuturor timpurilor când ar trebui să acționați cu umilință, răbdare și rugăciune. Apoi este timpul să îngenunchiați cu copilul și să cereți iertare de la Domnul. Căutați să-i câștigați la Hristos prin manifestarea bunătății și iubirii și veți vedea că o putere mai înaltă decât orice putere de pe pământ conlucrează cu eforturile voastre. — (Manuscript 53, 1912.)ÎC 245.6

Când ești obligat să corectezi un copil, nu-ți ridica vocea.... Nu-ți pierde stăpânirea de sine. Părintele care dă loc la mânie când corectează un copil, este mai greșit decât copilul. — (The Signs of the Times, 17 februarie, 1904.)ÎC 246.1

Dojana aspră și iritarea nu ajută niciodată — Cuvintele aspre și mânioase nu sunt de origine divină. Dimpotrivă, ele stârnesc cele mai rele simțăminte ale inimii omenești. Când copiii fac rău și sunt plini de revoltă, iar tu ești ispitit să vorbești și să acționezi cu asprime, așteaptă înainte de a-i corecta. Dă-le ocazia să gândească și îngăduie temperamentului tău să se liniștească.ÎC 246.2

Pe măsură ce lucrezi cu bunăvoință și gingășie cu copiii tăi, și tu și ei veți primi binecuvântarea Domnului. Și crezi că în acea zi a judecății lui Dumnezeu va regreta cineva că a fost răbdător și bun cu copiii lui? — (Manuscript 114, 1903.)ÎC 246.3

Nervozitatea nu este o scuză pentru nerăbdare — Părinții își scuză uneori metoda lor greșită motivând că nu se simt bine. Ei sunt nervoși și cred că nu pot să fie răbdători și calmi și că nu pot să vorbească plăcut. Se înșeală singuri și-i fac plăcerea lui Satana care jubilează pentru că harul lui Dumnezeu nu este privit de ei ca fiind de ajuns pentru a birui slăbiciunile naturale. Ei pot și ar trebui să se stăpânească întotdeauna. Dumnezeu le cere asta. — (Testimonies For The Church 1:385.)ÎC 246.4

Uneori, când sunt obosiți de muncă sau apăsați de griji, părinții nu mențin un spirit calm, ci manifestă o lipsă de reținere ce nu place lui Dumnezeu și aduce un nor asupra familiei. Părinți, când sunteți iritați, ar trebui să nu comiteți un păcat așa de mare încât să otrăviți întreaga familie cu această irascibilitate primejdioasă. În asemenea ocazii puneți o strajă dublă asupra voastră înșivă și hotărâți-vă ca nimic altceva să nu scape de pe buze decât cuvinte plăcute și voioase. Printr-o asemenea exersare a stăpânirii de sine veți deveni mai puternici. Sistemul vostru nervos nu va fi așa de sensibil.... Domnul Isus ne cunoaște slăbiciunile și El Însuși a luat parte la experiența noastră în toate lucrurile în afară de păcat; de aceea ne-a pregătit o cale potrivită cu tăria și capacitatea noastră.ÎC 246.5

Uneori totul pare să meargă rău în cercul familiei. Peste tot în jur este doar nervozitate și toți par foarte nenorociți și nefericiți. Părinții dau vina pe bieții copii și-i cred foarte neascultători și nesupuși, cei mai răi copii din lume, în timp ce cauza tulburării se află în ei înșiși. Dumnezeu le cere să exercite stăpânire de sine. Ei ar trebui să-și dea seama că, atunci când cedează la nerăbdare și nervozitate, îi fac pe alții să sufere. Cei din jur sunt afectați de spiritul pe care îl manifestă ei, iar dacă, la rândul lor și ei acționează în același spirit, răul se mărește. — (The Signs of the Times, 17 aprilie, 1884.)ÎC 247.1

Uneori există putere în tăcere — Cei ce doresc să-i stăpânească pe alții trebuie să se stăpânească pe ei înșiși.... Când un părinte sau învățător devine nerăbdător și este în pericol să vorbească neînțelept, este mai bine să tacă. Există o putere minunată în tăcere. — (Education, 292.)ÎC 247.2

Dați porunci puține; apoi cereți ascultare — Mamele să fie atente să nu facă cereri inutile pentru a-și etala autoritatea în fața altora. Dați porunci puține, dar urmăriți ca acestea să fie ascultate. — (The Signs of the Times, 9 februarie, 1882.)ÎC 247.3

În disciplinarea copiilor voștri ... nu-i scutiți de ceea ce le-ați cerut să facă. Nu lăsați ca mintea să vă fie absorbită în alte lucruri astfel încât să vă facă să deveniți nepăsători. Nu obosiți în supraveghere deoarece copiii voștri uită și fac ceea ce le-ați interzis să facă. — (Manuscript 32, 1899.)ÎC 247.4

În toate cerințele voastre, căutați să asigurați cel mai înalt bine al copiilor și aveți grijă ca aceste cuvinte să fie ascultate. Energia și hotărârea să vă fie neclintite, dar întotdeauna supuse față de Spiritul lui Hristos. — (The Signs of the Times, September 13, 1910.)ÎC 248.1

Lucrând cu un copil neglijent — Când ceri copilului tău să facă un anumit lucru, iar el răspunde: “Da, voi face” și apoi neglijează să-și împlinească cuvântul, nu trebuie să lași situația astfel. Trebuie să-i ceri socoteală pentru această neglijență. Dacă treci cu vederea, fără să-i atragi atenția, îl educi să-și formeze obiceiuri de neglijență și necredincioșie. Dumnezeu a dat fiecărui copil o isprăvnicie. Copiii trebuie să asculte de părinți. Ei trebuie să ajute la purtatul poverilor și responsabilităților căminului, iar când neglijează să facă lucrarea încredințată lor trebuie trași la răspundere și solicitați s-o îndeplinească. — (Manuscript 127, 1899.)ÎC 248.2

Rezultatele unei discipline pripite și spasmodice — Când au greșit, copiii sunt convinși de păcatul lor și sunt umiliți și abătuți. A-i certa pentru greșelile lor va rezulta adesea în a-i face încăpățânați și ascunși. Ca și mânjii neascultători, ei par să producă tulburare, iar dojana nu le va face nici un bine. Părinții ar trebui să caute să le abată mintea în alte direcții.ÎC 248.3

Necazul este că părinții nu sunt uniformi în guvernare, ci lucrează mai mult din impuls decât din principiu. Ei se aprind de mânie și nu dau un bun exemplu copiilor lor, așa cum ar trebui să facă părinții creștini. Într-o zi trec cu vederea faptele rele ale copiilor, iar în ziua următoare nu manifestă răbdare sau stăpânire de sine. Ei nu țin calea Domnului ca să facă dreptate și judecată. Adesea sunt mai vinovați decât copiii lor.ÎC 248.4

Unii copii vor uita repede răul făcut lor de tata sau mama; dar alții, care sunt altfel constituiți, nu pot uita pedeapsa severă și lipsită de logică pe care n-o meritau. În felul acesta sufletele le sunt rănite, iar mintea tulburată. Mama își pierde ocaziile de a imprima principiile corecte în mintea copilului, pentru că nu și-a menținut controlul de sine și nu a dat pe față o minte bine echilibrată în comportare și în cuvinte. — (Manuscript 38, 1895.)ÎC 249.1

Fii atât de calm și lipsit de mânie, încât ei să fie convinși că-i iubești, chiar dacă îi pedepsești. — (Manuscript 2, 1903.)ÎC 249.2

Stimulările sunt uneori mai bune decât pedeapsa — Eu am simțit un interes atât de profund în această ramură a lucrării încât am adoptat copii ca să poată fi educați în mod corect. În loc de a-i pedepsi când făceau rău, le ofeream stimulări ca să facă ce e bine. O fetiță avea obiceiul să se trântească pe dușumea dacă nu era lăsată să facă ce-i place. I-am spus: “Dacă astăzi nu-ți vei pierde controlul asupra temperamentului nici o dată, unchiul White și cu mine te vom lua cu trăsura și vom petrece o zi fericită la țară. Dar dacă te trântești pe jos o singură dată astăzi, îți vei pierde dreptul la plăcere.” Pe această cale am lucrat pentru astfel de copii, iar acum mă simt recunoscătoare că am avut privilegiul să fac această lucrare. — (Manuscript 95, 1909.)ÎC 249.3

Corectează răul cu promptitudine, înțelepciune și fermitate — Neascultarea trebuie pedepsită, iar faptele rele, corectate. Nelegiuirea ce este lipită de inima copilului trebuie înfruntată și biruită de părinți și învățători. Cu răul trebuie să se lucreze prompt și înțelept, cu fermitate și hotărâre. Cu mare atenție să se lucreze cu ura față de restricție, cu iubirea de îngăduință de sine și cu indiferența față de lucrurile veșnice. Dacă răul nu este eradicat, sufletul este pierdut; mai mult decât atât: cine se predă lui Satana pentru a-l urma, caută în mod continuu să amăgească și pe alții. Din anii cei mai fragezi ai copiilor noștri, să căutăm a învinge în ei spiritul lumesc. — (Letter 166, 1901.)ÎC 249.4

Nuiaua este uneori necesară — Mama poate că întreabă: “Să nu-mi pedepsesc niciodată copilul?”ÎC 250.1

Bătaia poate fi necesară când alte mijloace eșuează, totuși ea n-ar trebui să folosească nuiaua dacă poate s-o evite. Dacă măsurile mai blajine însă se dovedesc insuficiente, pedeapsa ce-l va face pe copil să-și vină în fire ar trebui administrată cu iubire. De multe ori, o astfel de corecție va fi destul pentru toată viața ca să arate copilului că nu el este cel care conduce.ÎC 250.2

Când acest pas devine necesar, copilul ar trebui să fie profund impresionat de gândul că acesta nu este făcut pentru satisfacerea părintelui sau pentru îngăduirea unei autorități arbitrare, ci pentru propriul său bine. El trebuie învățat că fiecare greșeală necorectată îi va aduce nefericire lui însuși și neplăcere lui Dumnezeu. Sub o astfel de disciplină copiii își vor găsi cea mai mare fericire în a-și supune voința lor voinței Tatălui ceresc. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 116, 117.)ÎC 250.3

Ca ultimă instanță — De multe ori vei descoperi că, dacă vei discuta cu ei în mod logic, cu bunătate, nu va trebui să fie bătuți. O astfel de metodă de a proceda îi va face să aibă încredere în tine. Vor face din tine confidentul lor. Vor veni la tine să-ți spună: Am greșit astăzi în ocazia cutare și vreau să mă ierți și să-l rogi și pe Dumnezeu să mă ierte. Am trecut prin scene ca acestea și de aceea știu.... Sunt recunoscătoare că am avut curajul ca, atunci când au greșit, să lucrez cu ei în mod hotărât, să mă rog cu ei și să țin înaintea lor standardele Cuvântului lui Dumnezeu. Mă bucur că le-am prezentat făgăduințele făcute biruitorului și răsplătirile acelora care sunt credincioși. — (Manuscript 27, 1911.)ÎC 250.4

Niciodată să nu loviți cu patimă — Să nu dați niciodată o lovitură cu patimă decât dacă vreți ca el să învețe să se certe și să se lupte. Ca părinți, voi țineți locul lui Dumnezeu pentru copiii voștri și trebuie să fiți în gardă. — (Manuscript 32, 1899.)ÎC 251.1

Poate că va trebui să pedepsiți cu nuiaua. Acest lucru este uneori esențial, dar amână orice rezolvare a dificultății până când ai clarificat cazul cu tine însuți. Întreabă-te: Mi-am predat voința și calea lui Dumnezeu? M-am plasat în acea poziție în care Dumnezeu mă poate folosi, încât să pot avea înțelepciune, răbdare, bunătate și dragoste în lucrul cu elementele refractare din familie? — (Manuscript 79, 1901.)ÎC 251.2

Avertisment pentru un tată iute la mânie — Frate Letter, te-ai gândit la ceea ce înseamnă un copil și încotro merge el? Copiii dumitale sunt membrii mai tineri ai familiei Domnului, frați și surori dați în grija dumitale de către Tatăl ceresc, ca să-i formezi și să-i educi pentru cer. Când îi tratezi cu asprime, așa cum o faci adesea, te gândești că Dumnezeu îți va cere socoteală pentru acest fel de purtare? N-ar trebui să te porți așa de aspru cu copiii dumitale. Un copil nu este un cal sau un câine, ca să fie comandat potrivit cu voința dumitale imperioasă sau să fie mânat cu un băț sau o nuia sau cu palme. Unii copiii sunt atât de defectuoși în temperamentele lor, încât pricinuirea durerii este necesară, dar foarte multe cazuri sunt înrăutățite prin această disciplină....ÎC 251.3

Niciodată nu-ți ridica mâna să le dai o lovitură, decât în cazul în care, cu o conștiință curată, poți să te pleci înaintea lui Dumnezeu și să-I ceri binecuvântarea asupra corecției pe care ești gata s-o dai. Încurajează iubirea în inima copiilor tăi. Prezintă înaintea lor motive înalte și corecte pentru stăpânire de sine. Nu le da impresia că ei trebuie să se supună controlului pentru că este voința ta arbitrară, pentru că ei sunt slabi, iar tu ești tare, pentru că tu ești tatăl, iar ei copiii. Dacă dorești să-ți ruinezi familia, continuă să guvernezi prin forță brutală și în mod sigur vei reuși. — (Testimonies for the Church 2:259, 260.)ÎC 252.1

Nu zgâlțâi niciodată un copil insultat — Părinții nu le-au dat copiilor lor educația corectă. Adesea ei manifestă aceleași defecte ce sunt văzute în copii. Mănâncă necorespunzător și aceasta le solicită energiile nervoase către stomac, iar ei nu au vitalitate să se dezvolte în alte direcții. Nu-și pot stăpâni copiii cum se cuvine din cauza lipsei de răbdare și nu pot să-i învețe calea dreaptă. Poate că îi stăpânesc cu asprime și-i lovesc cu nerăbdare. Eu am spus că a zgâlțâi un copil nu înseamnă a scoate spiritul rău, ci a agita două spirite rele. Dacă un copil este greșit, a-l scutura îl va face mai rău. Nu-l va supune. — (Idem., 2:365.)ÎC 252.2

Folosește mai întâi raționamentul și rugăciunea — În primul rând discută rațional cu copiii tăi, arătându-le în mod clar greșelile și ajută-i să înțeleagă că nu au păcătuit numai împotriva ta, ci și împotriva lui Dumnezeu. Cu inima plină de milă și de părere de rău pentru copiii tăi greșiți, roagă-te cu ei înainte de a-i corecta. Atunci ei vor vedea că nu-i pedepsești pentru că ți-au făcut neplăceri sau din cauză că dorești să-ți reverși nemulțumirea asupra lor, ci dintr-un simț al datoriei, pentru binele lor, iar ei te vor iubi și respecta. — (The Signs of the Times, 10 aprilie, 1884.)ÎC 252.3

Acea rugăciune poate să facă o astfel de impresie asupra minții lor încât ei să vadă că nu ești lipsit de rațiune, iar dacă văd acest lucru, ai câștigat o mare biruință. Aceasta este lucrarea ce trebuie făcută în cercul familiilor noastre în aceste ultime zile. — (Manuscript 73, 1909.)ÎC 253.1

Eficacitatea rugăciunii într-o criză disciplinară — Dacă ei greșesc, nu-i amenința cu pedeapsa lui Dumnezeu, ci adu-i la Domnul Hristos în rugăciunile tale. — (Manuscript 27, 1893.)ÎC 253.2

Înainte de a-i cauza copilului tău durere fizică, dacă ești tată creștin sau mamă creștină, vei descoperi dragostea ce o ai pentru cel greșit al tău. Când te pleci cu el înaintea lui Dumnezeu, prezintă Mântuitorului plin de compasiune propriile Sale cuvinte: “Lăsați copilașii să vină la Mine și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a celor ca ei.” Marcu 10, 14. Acea rugăciune va aduce îngeri de partea ta. Copilul tău nu va uita astfel de experiențe, iar binecuvântarea lui Dumnezeu se va afla asupra unei astfel de învățături, conducându-l la Domnul Hristos. Când copiii realizează că părinții încearcă să-i ajute, își vor orienta energiile în direcția cea bună. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 117, 118.)ÎC 253.3

Experiențe personale în disciplină — Niciodată nu le-am permis copiilor mei, când erau mici, să creadă că ar putea să mă necăjească. De asemenea, am adus în familia mea alți copii, din alte familii, dar niciodată nu le-am îngăduit să creadă că pot s-o supere pe mama lor. Nu mi-am îngăduit niciodată să spun vreun cuvânt aspru sau să devin nerăbdătoare sau nervoasă cu copiii. N-au reușit să mă învingă niciodată; nici măcar o singură dată n-au reușit să mă provoace la mânie. Când spiritul meu era agitat sau mă simțeam provocată, spuneam: “Copii, să lăsăm asta acum; să nu mai vorbim nimic despre ea acum. O vom discuta înainte de culcare.” Având tot acest timp până seara ca să reflecteze, se linișteau, iar eu puteam să-i conduc foarte frumos....ÎC 253.4

Există o cale corectă și una greșită. Eu n-am ridicat niciodată mâna împotriva copiilor mei înainte de a discuta cu ei; dacă ei izbucneau în lacrimi și-și vedeau greșeala (și întotdeauna făceau așa când le arătam ce-au greșit și mă rugam cu ei), dacă erau supuși (și întotdeauna erau când discutam cu ei), atunci îi aveam sub control. Niciodată n-au fost altfel. Când mă rugam cu ei erau zdrobiți, își aruncau brațele în jurul gâtului meu și plângeau....ÎC 254.1

În corectarea copiilor mei, n-am îngăduit niciodată ca măcar vocea să-mi fie schimbată în vreun fel. Când vedeam ceva greșit, așteptam până trecea “fierbințeala”, apoi, după ce au avut șansa să reflecteze, erau rușinați și îi câștigam. Se rușinau dacă le dădeam o oră sau două să se gândească la aceste lucruri. Eu mergeam întotdeauna deoparte și mă rugam, apoi nu le mai vorbeam despre lucrul respectiv.ÎC 254.2

După ce erau lăsați singuri un timp, veneau ei la mine să vorbim. “Ei bine”, le spuneam, “vom aștepta până diseară”. Seara aveam un timp pentru rugăciune și apoi le spuneam că și-au rănit propriile suflete și că au întristat Duhul lui Dumnezeu prin comportarea lor greșită. — (Manuscript 82, 1901.)ÎC 254.3

Faceți-vă timp pentru rugăciune — Când mă simțeam iritată și eram ispitită să spun cuvinte de care mi-ar fi fost rușine, tăceam, ieșeam imediat din cameră și-L rugam pe Dumnezeu să-mi dea răbdare ca să-i învăț pe acești copii. Puteam apoi să mă întorc și să vorbesc cu ei, să le spun că nu trebuie să mai facă vreodată această greșeală. Putem lua o astfel de poziție în această privință încât să nu-i provocăm pe copii la mânie. Ar trebui să vorbim cu blândețe și răbdare amintindu-ne mereu cât de neascultători suntem noi și cum vrem să fim tratați de Tatăl nostru ceresc.ÎC 254.4

Acestea sunt lecții pe care trebuie să le învețe părinții, iar odată ce le-ați învățat, veți fi cei mai buni studenți în școala Domnului Hristos, iar copiii voștri vor fi cei mai buni copii. Deoarece aveți un control foarte bun asupra lor, îi puteți învăța pe această cale să aibă respect pentru Dumnezeu și să păzească legea Lui. Făcând astfel aduceți în societate copii care vor fi o binecuvântare pentru toți cei din jurul lor. Îi pregătiți să fie conlucrători cu Dumnezeu. — (Manuscript 19, 1887.)ÎC 255.1

Durerea disciplinei poate fi urmată de bucurie — Adevărata cale de a lucra cu încercarea nu este de a căuta să scapi de ea, ci de a o transforma. Aceasta se aplică la toată disciplina: la cea timpurie, cât și la cea de mai târziu. Neglijarea instruirii de la început a copilului și întărirea consecventă a tendințelor rele face mai dificilă educația lui de mai târziu și disciplina devine prea adesea un proces dureros. Dureros pentru natura căzută și potrivnic dorințelor și înclinațiilor naturale; durerea poate fi însă pierdută din vedere într-o bucurie mai înaltă.ÎC 255.2

Copilul și tânărul să fie învățați că fiecare greșeală și fiecare dificultate învinsă devine o treaptă către lucruri mai bune și mai înalte. Prin astfel de experiențe au dobândit succes toți cei care au făcut vreodată viața vrednică de trăit. — (Education, 295, 296.)ÎC 255.3

Urmați Cartea divină călăuzitoare — Părinții care ar vrea să-și crească în mod corespunzător copiii au nevoie de înțelepciune din cer pentru a acționa drept în toate problemele ce au de-a face cu disciplina în familie. — (Pacific Health Journal, ianuarie, 1890.)ÎC 256.1

Biblia este un ghid în conducerea copiilor. Dacă părinții doresc, pot afla trasată aici o direcție pentru educarea și instruirea copiilor lor așa încât nu pot să umble bâjbâind.... Când această Carte călăuză este urmată, părinții, în loc să fie indulgenți peste limită cu copiii, vor folosi mai des nuiaua disciplinei; în loc să fie orbi față de greșelile și temperamentul lor pervertit și receptivi numai la calitățile lor, vor avea un discernământ clar și vor privi asupra acestor lucruri în lumina Bibliei. Ei vor ști că trebuie să-i stăpânească în mod corect. — (Manuscript 57, 1897.)ÎC 256.2

Dumnezeu nu poate lua răzvrătiți în împărăția Sa, de aceea face din ascultarea de poruncile Lui o cerință deosebită. Părinții trebuie să-i învețe în mod sârguincios pe copii lor ceea ce spune Domnul. Atunci Dumnezeu va arăta îngerilor și oamenilor că El va construi un cerc de protecție în jurul poporului Său. — (Manuscript 64, 1899.)ÎC 256.3

Partea voastră și partea lui Dumnezeu — Părinți, când v-ați făcut cu credincioșie datoria, în măsura capacității voastre, atunci puteți cere Domnului, cu credință, să facă pentru copiii voștri ceea ce voi nu puteți face. — (The Signs of the Times, 9 februarie, 1882.)ÎC 256.4

După ce v-ați făcut cu credincioșie datoria față de copiii voștri, aduceți-i la Dumnezeu și rugați-L să vă ajute. Spuneți-I că v-ați făcut partea și apoi, cu credință, rugați-L să facă partea Lui, pe care voi nu o puteți face. Rugați-L să le calmeze firile, să-i facă liniștiți și blânzi prin Duhul Lui cel Sfânt. El vă va auzi când vă rugați. Îi va face plăcere să răspundă rugăciunilor voastre. Prin Cuvântul Lui, El v-a poruncit să-i corectați pe copiii voștri și să nu “vă lăsați influențați de plânsul lor” și trebuie să se acorde atenție Cuvântului Său în aceste lucruri. — (The Review and Herald, 19 septembrie, 1854.)ÎC 256.5