Secțiunea 7 — Dezvoltând calități creștine

Simplitatea

Educați în simplitate naturală — Cei mici trebuie educați în simplitate de copii. Ei ar trebui instruiți să fie satisfăcuți cu obligații mici, de ajutor și cu plăceri și experiențe potrivite vârstei lor. Copilăria corespunde cu firul verde din parabolă și firul verde are o frumusețe a lui deosebită. Copiii n-ar trebui forțați într-o maturitate precoce, ci să rețină cât mai mult timp posibil prospețimea și grația primilor ani. Cu cât viața copilului este mai liniștită și mai simplă — mai liberă de excitații artificiale și mai în armonie cu natura — cu atât este mai favorabilă vigorii fizice și intelectuale precum și tăriei spirituale. — (Education, 107.)ÎC 139.1

Prin exemplul lor, părinții ar trebui să încurajeze formarea obiceiurilor de simplitate și să-și scoată copiii dintr-un stil de viață artificial oferindu-le condiții de viață naturale. — (The Signs of the Times, 2 octombrie, 1884.)ÎC 139.2

Copiii nealintați sunt cei mai atractivi — Cei mai atractivi sunt acei copii care sunt naturali și nealintați. Nu este înțelept să dai copiilor atenție deosebită.... Să nu fie încurajată vanitatea lăudându-le înfățișarea, cuvintele sau faptele. Nici n-ar trebui să fie îmbrăcați într-o manieră costisitoare și bătătoare la ochi. Aceasta încurajează în ei mândrie și trezește invidia în inimile tovarășilor lor. Învățați-i pe copii că împodobirea adevărată nu este exterioară. “Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.” 1 Petru 3, 3.4. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 141.)ÎC 139.3

Secretul adevăratului farmec — Fetele ar trebui să fie învățate că adevăratul farmec al feminității nu constă doar în frumusețea formelor sau trăsăturilor sau în posedarea talentelor, ci într-un duh blând și liniștit, în răbdare, generozitate, bunătate și bunăvoință de a face și a suferi pentru alții. Ele trebuie învățate să lucreze și să studieze pentru un scop, să trăiască pentru o țintă, să creadă în Dumnezeu, să se teamă de El și să-și respecte părinții. Apoi, pe măsură ce cresc, vor deveni mai curate la minte, mai conștiente de propriile capacități și mai iubitoare. Va fi imposibil să degradezi o asemenea femeie. Ele vor scăpa de ispitele și încercările ce au distrus pe mulți. — (The Health Reformer, decembrie, 1877.)ÎC 140.1

Semințele vanității — În multe familii semințele vanității și ale egoismului sunt semănate în inimile copiilor aproape în timpul prunciei. Istețimea lor în ceea ce spun și fac este lăudată în prezența lor și repetată cu exagerare altora. Cei mici observă aceasta și se cred importanți; își iau libertatea de a întrerupe conversații, devin obraznici și fără rușine. Măgulirea și răsfățarea le dezvoltă vanitatea până când, nu rareori, cel mai mic conduce întreaga familie, inclusiv pe tata și mama.ÎC 140.2

Înclinația formată de acest tip de educație nu poate fi îndepărtată pe măsură ce copilul se maturizează spre o educație mai coaptă. Ea crește odată cu el, iar ceea ce părea istețime în prunc devine vrednic de dispreț și rău în bărbat sau femeie. Ei caută să-și domine tovarășii și, dacă refuză cineva să se supună dorințelor lor, se consideră nedreptățiți și insultați. Aceasta pentru că în tinerețe, în loc să fie învățați lepădarea de sine necesară pentru a purta greutățile și truda vieții, au fost răsfățați spre paguba lor. — (Testimonies for the Church 4:200, 201.)ÎC 140.3

Nu încurajați iubirea de laudă — Copiii au nevoie de apreciere, înțelegere și îmbărbătare; dar trebuie avut grijă să nu se încurajeze în ei dragostea de laudă.... Părintele sau învățătorul care are în vedere adevăratul caracter ideal și posibilitățile de a-l atinge nu poate aprecia sau stimula îngâmfarea. El nu va încuraja în tineri dorința sau efortul de a-și etala aptitudinea sau dexteritatea. Acela care privește mai sus de el însuși va fi umil, și totuși va poseda o demnitate ce nu este stingherită sau tulburată de etalarea exterioară sau de măreția omenească. — (Education, 237.)ÎC 141.1

Încurajați simplitatea în dietă și îmbrăcăminte — Părinții au de îndeplinit datoria sacră de a-și învăța copiii să ajute la purtarea poverilor căminului și să fie mulțumiți cu mâncare ușoară și simplă și cu haine îngrijite și ieftine. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 158.)ÎC 141.2

O, dacă mamele și tații și-ar da seama de responsabilitatea lor și de socoteala ce trebuie s-o dea înaintea lui Dumnezeu! Ce schimbare ar avea loc în societate! Copiii n-ar fi răsfățați prin laudă și alintare sau înfumurați prin îngăduință în îmbrăcăminte. — (The Review and Herald, 13 aprilie, 1897.)ÎC 141.3

Învățați simplitatea și încrederea — Noi trebuie să-i învățăm pe copii lecții de simplitate și încredere. Să-i învățăm să iubească, să se teamă și să asculte de Creatorul lor. În toate planurile și scopurile vieții trebuie urmărită slava Lui ca țintă supremă. Iubirea Lui ar trebui să fie motivul principal al fiecărei acțiuni. — (The Review and Herald, 13 iunie, 1882.)ÎC 141.4

Hristos, exemplul nostru — Isus, Mântuitorul nostru, a umblat pe pământ cu demnitatea unui rege; cu toate acestea, El era blând și smerit cu inima. Era o lumină și o binecuvântare în orice cămin, deoarece ducea cu Sine voioșie, speranță și curaj. O, dacă am putea fi satisfăcuți cu mai puține dorințe ale inimii, cu mai puțină sforțare pentru lucruri dificil de obținut cu care să ne înfrumusețăm casele, în timp ce un duh blând și liniștit, care este apreciat de Dumnezeu mai presus de pietre scumpe, nu este prețuit. Farmecul simplității, blândeții și afecțiunii adevărate ar face un paradis din casa cea mai umilă. Este mai bine să înduri cu voioșie orice inconvenient decât să nu ai pace și mulțumire. — (Testimonies for the Church 4:622.)ÎC 141.5