Conștiența de puterile proprii și simțul onoarei

Învățați fiecare copil să fie conștient de capacitățile proprii — Pe cât posibil, fiecare copil trebuie învățat să-și recunoască propriile capacități. Exersând diferite facultăți, el va descoperi în ce este mai dotat și în ce este deficitar. Un instructor înțelept va acorda atenție deosebită dezvoltării trăsăturilor mai slabe, așa încât copilul să-și poată forma un caracter armonios, bine echilibrat.— (Fundamentals of Christian Education, 57.)ÎC 156.1

Prea multă tihnă va forma persoane plăpânde — Ar fi mai bine dacă părinții, în timpul vieții lor, își vor învăța copiii să se ajute singuri, decât să le lase mult de învățat după moarte. Copiii lăsați să depindă în principal de propriile străduințe vor fi bărbați mai buni și femei mai bune și vor fi mai potriviți pentru viața practică decât aceia care au depins de averea tatălui lor. Copiii lăsați să depindă de resursele proprii, în general își apreciază capacitățile, își îmbunătățesc privilegiile și își cultivă și direcționează facultățile spre a atinge o țintă în viață. De obicei ei dezvoltă caractere bazate pe hărnicie, cumpătare și valoare morală ce stau la temelia succesului în viața creștină. Acei copii pentru care părinții au făcut cel mai mult, de obicei se simt cel mai puțin obligați față de părinți.— (Testimonies for the Church 3:122, 123.)ÎC 156.2

Obstacolele dezvoltă puterea — Obstacolele sunt acelea care-i fac pe oameni puternici. Nu ajutoarele, ci dificultățile, conflictele și refuzurile fac oameni cu vigoare morală. Prea multa tihnă și evitarea responsabilității au făcut niște plăpânzi și pitici din aceia care trebuiau să fie bărbați responsabili, cu putere morală și mușchi spirituali puternici. — (Testimonies For The Church 3:495.)ÎC 156.3

Este necesar ca din primii ani să împletim în caracter principiile integrității neclintite, ca tinerele vlăstare să poată atinge la maturitate standardul cel mai înalt. Ei ar trebui să păstreze totdeauna înaintea ochilor faptul că au fost cumpărați cu un preț și ar trebui să slăvească pe Dumnezeu în trupul și în duhul lor care sunt ale Lui. Tineretul să se gândească în mod serios la ținta propusă și la lucrarea principală a vieții lor și să pună temelia în așa fel încât obiceiurile lor să fie eliberate de toată stricăciunea corupției. Dacă se vor afla într-o poziție unde să influențeze pe alții, trebuie să fie conștienți de capacitățile proprii. — (The Youth's Instructor, 5 ianuarie, 1893.)ÎC 157.1

Pregătiți-i pe copii să întâmpine problemele cu curaj — Dincolo de disciplina căminului și a școlii, toți au de întâmpinat disciplina neîndurătoare a vieții. Cum să facem față acesteia cu înțelepciune este o lecție ce trebuie explicată fiecărui copil și fiecărui tânăr. Este adevărat că Dumnezeu ne iubește, că El lucrează pentru fericirea noastră și că, dacă legea Lui ar fi fost întotdeauna ascultată, n-ar fi trebuit să cunoaștem suferința niciodată și nu este mai puțin adevărat că în această lume, ca rezultat al păcatului, suferința, necazul și poverile vin în viața fiecăruia. Putem să le facem un bine copiilor și tinerilor pentru toată viața învățându-i să facă față cu curaj acestor necazuri și greutăți. În timp ce ar trebui să le acordăm înțelegere, niciodată să n-o facem astfel încât să încurajeze autocompătimirea. Ei au nevoie mai degrabă de ceea ce stimulează și întărește, decât de ceea ce slăbește.ÎC 157.2

Ei trebuie învățați că această lume nu este un teren de paradă, ci un câmp de luptă. Toți sunt chemați să îndure asprimea ca buni soldați. Ei trebuie să fie puternici și eliberați de ei înșiși ca oameni. Să fie învățați că adevăratul test al caracterului se află în bunăvoința de a purta poveri, de a ocupa locul greu, de a face lucrul ce trebuie să fie făcut, chiar dacă nu le aduce nici o apreciere sau răsplată pământească. — (Education, 295.)ÎC 157.3

Întăriți simțul onoarei — Educatorul înțelept, lucrând cu elevii săi, va căuta să încurajeze încrederea și să întărească simțul onoarei. Copiii și tinerii vor avea de câștigat dacă li se acordă încredere. Mulți, chiar dintre copilași au un înalt simț al onoarei. Toți doresc să fie tratați cu încredere și respect și acesta este dreptul lor. Ei nu trebuie lăsați să simtă că nu pot pleca sau veni fără să fie păziți. Suspiciunea demoralizează, producând exact relele pe care caută să le prevină.... Faceți ca tinerii să simtă că sunt demni de încredere și vor fi doar puțini care nu vor căuta să se dovedească demni de încredere. — (Idem., 289, 290.)ÎC 158.1