Secțiunea 10 — Disciplina și administrarea ei

Scopurile disciplinei

Autoconducerea, obiectivul suprem — Scopul disciplinei este de a instrui copilul să se autoconducă. El trebuie să fie învățat independența și stăpânirea de sine. De aceea, imediat ce poate să înțeleagă, judecata lui trebuie înrolată de partea ascultării. Lăsați ca toate lucrurile cu care vine în legătură să fie de așa natură încât să arate că ascultarea este dreaptă și logică. Ajutați-l să vadă că toate lucrurile sunt sub lege și că neascultarea duce, în final, la dezastru și suferință. Când Dumnezeu spune: “Să nu”, în dragostea Lui, ne avertizează de consecințele neascultării pentru a ne salva de vătămare și pierdere. — (Education, 287.)ÎC 223.1

Angajând puterea voinței — Adevărata țintă a mustrării este atinsă numai atunci când cel greșit este condus să-și vadă greșeala, iar voința lui este angajată în corectarea greșelii. Când aceasta s-a realizat, arătați-i sursa de iertare și putere. — (Idem., 291.)ÎC 223.2

Aceia care își educă elevii să simtă că puterea de a deveni bărbați și femei de cinste și de folos se află în ei înșiși, vor fi cel mai adesea încununați cu succes. — (Fundamentals of Christian Education, 58.)ÎC 223.3

Corectați obiceiurile, înclinațiile și tendințele rele — Este lucrarea părinților aceea de a frâna, îndruma și ține sub control. Ei nu le pot face un rău mai mare copiilor lor decât de a le permite să-și satisfacă toate dorințele și imaginațiile lor copilărești și de a-i lăsa să-și urmeze propriile înclinații; nu le pot aduce o daună mai mare decât aceea de a lăsa asupra minții lor impresia că trebuie să trăiască pentru a se satisface și a se distra, pentru a-și alege propriile lor căi și pentru a-și găsi propria lor plăcere și companie.... Tinerii au nevoie de părinți care să-i disciplineze și să-i educe, să le corecteze obiceiurile și înclinațiile rele și să le reprime tendințele rele. — (Manuscript 12, 1898.)ÎC 223.4

Sfărâmați fortăreața lui Satana — Mame, destinul copiilor voștri se află într-o mare măsură în mâinile voastre. Dacă nu vă îndepliniți datoria, îi plasați în rândurile lui Satana și-i faceți agenții lui în distrugerea altor suflete. Pe de altă parte, disciplina voastră credincioasă și exemplul vostru îi pot conduce la Hristos iar ei, la rândul lor, vor influența pe alții, și astfel multe suflete pot fi salvate prin intermediul vostru. — (The Signs of the Times, 9 februarie, 1882.)ÎC 224.1

Să privim cu atenție și să începem să înnodăm legăturile rupte. Să sfărâmăm fortăreața dușmanului. Să corectăm cu milă pe cei iubiți ai noștri și să-i păzim de puterea vrăjmașului. Nu fiți descurajați. — (The Review and Herald, 16 iulie, 1895.)ÎC 224.2

Învățați respectul față de autoritatea părintească și cea divină — Copiii ... ar trebui să fie instruiți, educați și disciplinați până devin ascultători de părinți, respectându-le autoritatea. Pe această cale va fi sădit în inimile lor respectul pentru autoritatea divină, iar educația din familie va fi ca o instruire pregătitoare pentru familia din cer. Educația din timpul copilăriei și tinereții ar trebui să aibă un asemenea caracter încât copiii să fie pregătiți a-și lua în primire datoriile religioase și astfel să fie corespunzători pentru a intra în curțile de sus. — (The Review and Herald, 13 martie, 1894.)ÎC 224.3

El, care este Izvorul a toată cunoștința, a stabilit condiția calificării pentru a intra în cerul plin de fericire, în cuvintele: “Fericiți sunt cei care împlinesc poruncile Lui ca să aibă drept la pomul vieții și să intre pe porți în cetate.” Ascultarea de poruncile lui Dumnezeu este prețul cerului, iar ascultarea în Domnul de părinți este lecția extrem de importantă pe care o au de învățat copiii. — (Manuscript 12a, 1896.)ÎC 224.4

Ascultare din principiu, nu din constrângere — Spune copiilor tăi exact ce vrei de la ei. Apoi lasă-i să înțeleagă că ceea ce spui este lege și trebuie să fie ascultat. Astfel îi antrenezi să respecte poruncile lui Dumnezeu care declară deschis: “să faci” și “să nu faci”. Este mult mai bine pentru băiatul tău să asculte din principiu decât din constrângere. —(The Review and Herald, 15 septembrie 1904.)ÎC 225.1

O lecție de încredere absolută — Isaac este legat de mâinile iubitoare și tremurânde ale tatălui său milos, pentru că așa a spus Dumnezeu. Fiul se supune jertfirii pentru că el crede în integritatea tatălui lui.... ÎC 225.2

Această faptă a credinței lui Avraam este înregistrată pentru beneficiul nostru. Ea ne învață marea lecție a încrederii în cerințele lui Dumnezeu, oricât de neînțelese și tăioase ar fi ele și îi învață pe copii supunerea desăvârșită față de părinții lor și față de Dumnezeu. Prin ascultarea lui Avraam suntem învățați că nimic nu este prea scump pentru noi ca să-I dăm lui Dumnezeu. — (Testimonies for the Church 3:368.)ÎC 225.3

Tinerii vor răspunde la încredere — Tinerilor trebuie să li se imprime ideea că se poate avea încredere în ei. Ei au un simț al onoarei și vor să fie respectați, și acesta este dreptul lor. Dacă elevii capătă impresia că nu pot să plece sau să vină, să stea la masă sau să fie oriunde, chiar și în camerele lor, fără a fi supravegheați, fără ca un ochi critic să fie asupra lor pentru a consemna și acuza, aceasta le va slăbi moralul și nu vor găsi nici o plăcere în joaca lor. Această conștiență a unei supravegheri continue este mai mult decât o supraveghere părintească. Este mult mai rea, căci niște părinți înțelepți, cu tact pot vedea adesea dincolo de aparențe, pot discerne lucrarea minții neobosite sub năzuințele tinereții sau sub forțele ispitelor și pot face planuri de lucru pentru a contracara răul. Dar această pază continuă nu este normală și produce rele nedorite. Pentru ca tinerii să fie sănătoși, să-și dezvolte sănătatea fizică și un caracter simetric, au nevoie de exercițiu, voioșie și o atmosferă fericită și plăcută. — (Fundamentals of Christian Education, 114.)ÎC 225.4

Autoconducerea contra autorității absolute — Există multe familii cu copii care par să fie bine instruiți în timp ce se află sub disciplina educației, dar când sistemul ce i-a ținut în cadrul unor reguli severe este sfărâmat, par incapabili să gândească, să acționeze sau să decidă singuri. Acești copii au fost atât de mult timp sub o lege de fier, nefiind lăsați să gândească și să acționeze pe cont propriu în acele situații în care ar fi fost cu totul indicat și ar fi trebuit să li se permită aceasta, încât nu au nici o încredere în ei înșiși să ia inițiativă bizuindu-se pe propria judecată și având o opinie proprie. Atunci când pleacă de la părinții lor să acționeze pe cont propriu sunt conduși cu ușurință de judecata altora într-o direcție greșită. Ei nu au tărie de caracter. Nu au fost lăsați să-și folosească judecata atât de repede și atât de departe cât era posibil și de aceea mintea lor nu a fost dezvoltată și întărită cum trebuie. Atât de mult timp au fost stăpâniți în mod absolut de părinți, încât depind cu totul de aceștia; părinții sunt minte și judecată pentru ei.ÎC 226.1

Pe de altă parte, tinerii nu trebuie lăsați să gândească și să acționeze independent de judecata părinților și a profesorilor.... Ei trebuie educați în așa fel încât mintea să le fie unită cu a părinților și a învățătorilor și instruiți în așa fel încât să poată vedea că e bine să asculte de sfatul lor. Apoi, când pleacă de sub mâna călăuzitoare a acestora, caracterele lor nu vor fi ca trestia tremurând în bătaia vântului.ÎC 226.2

Instruirea severă a tineretului va produce întotdeauna o clasă slabă în putere intelectuală și morală, dacă tinerii nu sunt orientați corespunzător ca să gândească și să acționeze singuri, în măsura în care le permit capacitățile și intelectul propriu, ca prin aceste mijloace să poată avea o creștere a gândirii, a sentimentelor demnității personale și a încrederii în capacitățile lor. Când vor fi în societate, gata să acționeze pe cont propriu, vor descoperi faptul că au fost dresați ca animalele și nu educați. Voința lor, în loc să fie îndrumată, a fost forțată la supunere prin disciplina aspră a părinților și învățătorilor. — (Testimonies for the Church 3:132, 133.)ÎC 227.1

Rezultate rele când o minte domină alta — Acei părinți și învățători care se fălesc cu faptul că au control deplin asupra minții și voinței copiilor de sub îngrijirea lor și-ar alunga această fală dacă ar putea urmări viitorul vieților copiilor care sunt aduși la supunere cu forța și de frică. Aceștia sunt aproape total nepregătiți să ia parte la asprimile vieții. Când acești tineri nu mai sunt sub controlul părinților și învățătorilor lor și sunt constrânși să gândească și să acționeze singuri, este aproape sigur că o vor lua pe o cale greșită și vor ceda puterii ispitei. Ei nu fac un succes din această viață, iar aceste deficiențe se văd și în viața lor religioasă. Dacă instructorii copiilor și tineretului ar putea vedea rezultatele viitoare ale disciplinei lor greșite, și-ar schimba planul de educație. Acea categorie de învățători care sunt satisfăcuți că au control aproape deplin asupra voinței școlarilor nu are cel mai mare succes, deși pentru un timp aparența poate fi măgulitoare.ÎC 227.2

Dumnezeu n-a intenționat niciodată ca o minte omenească să fie sub controlul deplin al alteia, iar cei care depun eforturi pentru a avea individualitatea elevilor contopită cu a lor și caută să fie voință, minte și conștiință pentru ei își asumă răspunderi înfricoșătoare. S-ar putea ca în anumite ocazii acești școlari să pară niște soldați bine instruiți, dar când constrângerea este îndepărtată se va vedea în ei o dorință de a acționa independent și din principiu ferm. — (Idem., 133, 134.)ÎC 228.1

Prin îndemânare și efort răbdător — Se cere îndemânare și efort răbdător pentru a forma tineretul în mod corect. În special copiii, care au venit în această lume împovărați de o moștenire a răului — rezultatul direct al păcatelor părinților lor — au nevoie de cea mai atentă creștere pentru a-și dezvolta și întări facultățile morale și intelectuale. Responsabilitatea părinților este cu adevărat grea. Tendințele rele trebuie împiedicate cu mare grijă și mustrate cu delicatețe, iar mintea trebuie stimulată în favoarea binelui. Copilul trebuie încurajat să încerce să se autoconducă. Toată această lucrare trebuie făcută în mod logic, altfel scopul dorit va fi zădărnicit. — (Christian Temperance and Bible Hygiene, 138.)ÎC 228.2