Venerație pentru ceea ce este sfânt

Darul scump al venerației — Un alt dar prețios care trebuie cultivat cu atenție este venerația. — (Education, 242).ÎC 538.1

Educarea și instruirea tineretului să fie de o natură ce să înalțe lucrurile sacre și să încurajeze devotamentul pur față de Dumnezeu în casa Lui. Mulți din cei ce mărturisesc a fi copiii Împăratului ceresc nu au o apreciere adevărată față de caracterul sacru al lucrurilor veșnice. — (Testimonies for the Church 5:496).ÎC 538.2

Dumnezeu trebuie să fie de temut — Adevăratul respect față de Dumnezeu este inspirat de un sentiment al măreției Lui infinite și de o conștientizare a prezenței Lui. Inima fiecărui copil trebuie să fie profund impresionată de acest sentiment al prezenței Celui nevăzut. — (Education, 242).ÎC 538.3

“Dumnezeu este înfricoșat în adunarea cea mare a sfinților și de temut pentru toți cei ce stau în jurul Lui.” Psalmii 89, 7.ÎC 538.4

Numele Lui trebuie venerat — De asemenea, trebuie manifestat respect față de Numele lui Dumnezeu. Acest Nume să nu fie niciodată rostit cu ușurință sau necugetat. Chiar și în rugăciune trebuie evitată folosirea lui frecventă sau inutilă. “Numele Lui este sfânt și înfricoșat.” Psalmii 111, 9. Îngerii își ascund fața când Îl pronunță. Cu câtă venerație trebuie să-L rostim noi, care suntem căzuți și păcătoși! — (Idem., 243).ÎC 538.5

Cuvântul Lui este sacru — Noi trebuie să venerăm Cuvântul lui Dumnezeu. Să arătam respect față de Biblie fără s-o folosim ca pe o carte obișnuită sau să umblăm cu ea cu nepăsare. Scripturile nu trebuie să fie citate niciodată în glumă sau interpretate liber pentru a accentua o vorbă de duh. “Fiecare cuvânt al lui Dumnezeu este curat” “ca argintul încercat în cuptor de pământ și curățit de șapte ori.” (Proverbe 30, 5; Psalmii 12, 6). — (Idem., 244).ÎC 538.6

Copiii trebuie învățați să respecte orice cuvânt care vine din gura lui Dumnezeu. Părinții să amplifice întotdeauna învățăturile legii Domnului înaintea copiilor lor arătând ascultare față de această lege și trăind ei înșiși sub controlul lui Dumnezeu. Dacă un sentiment al sfințeniei legii pune stăpânire pe părinți, el va transforma, cu siguranță, caracterul, convertind sufletul. — (The Review and Herald, 10 mai, 1898).ÎC 539.1

Locașul de rugăciune. Dumnezeu este acolo — În fiecare cămin creștin Dumnezeu trebuie să fie onorat prin jertfa rugăciunii și laudei, dimineața și seara. Copiii trebuie învățați să respecte și să adore ora de rugăciune. — (Counsels to Parents, Teachers, and Students, 110).ÎC 539.2

Copilul să fie învățat să privească timpul și locul rugăciunii ca fiind sacre, precum și serviciul divin de închinare, deoarece Dumnezeu este acolo. Pe măsură ce este manifestat respect în atitudine și comportament, sentimentul care-l inspiră va fi aprofundat. — (Education, 242, 243).ÎC 539.3

Casa lui Dumnezeu este templul Lui cel sfânt — Ar fi bine atât pentru tineri cât și pentru bătrâni să studieze, să mediteze și să repete adesea acele cuvinte ale Sfintelor Scripturi care arată cum trebuie să fie privit locul marcat de prezența lui Dumnezeu.ÎC 539.4

“Scoate-ți încălțămintea din picioare”, I-a poruncit lui Moise la rugul aprins, “căci locul pe care calci este un pământ sfânt.” Exod 3, 5.ÎC 539.5

Iacov, după ce a privit viziunea cu îngerii, a exclamat: “Domnul este în locul acesta și eu n-am știut.... Aici este casa lui Dumnezeu, aici este poarta cerurilor!” Geneza 28, 16-17.ÎC 539.6

“Domnul însă este în templul Lui cel sfânt. Tot pământul să tacă înaintea Lui!” Habacuc 2, 20. — (Idem., 243).ÎC 540.1

Mulți ... nu apreciază cum ar trebui caracterul sacru al lucrurilor veșnice. Aproape toți au nevoie să fie învățați cum să se poarte în casa lui Dumnezeu. Părinții nu trebuie doar să-i învețe, ci să le și poruncească copiilor lor să intre în sanctuar cu sobrietate și venerație. — (Testimonies for the Church 5:496).ÎC 540.2

Protejați împotriva nepăsării în creștere — De la caracterul sacru al sanctuarului pământesc, creștinii pot învăța cum trebuie privit locul unde Domnul Se întâlnește cu poporul Lui. S-a făcut o mare schimbare, nu în bine, ci în rău, în obiceiurile și tradițiile oamenilor cu privire la închinarea religioasă. Lucrurile prețioase și sfinte care ne leagă de Dumnezeu pierd repede contactul cu mintea și inima noastră și sunt coborâte la nivelul lucrurilor de rând. Venerația pe care o aveau oamenii din vechime pentru sanctuar, unde se întâlneau cu Dumnezeu pentru serviciul sacru, a încetat în mare parte. Cu toate acestea, Dumnezeu Însuși a hirotonisit serviciul Lui și l-a înălțat cu mult deasupra a tot ce este trecător. — (Idem., 491).ÎC 540.3

Casa lui Dumnezeu este adesea desacralizată, iar Sabatul călcat de copiii credincioșilor. În unele cazuri li se permite să alerge, să se joace, să vorbească și să-și manifeste temperamentul rău chiar în adunare unde sfinții trebuie să se închine lui Dumnezeu în frumusețea sfințeniei. Iar locul care trebuie să fie sfânt și în care trebuie să domnească o liniște sfântă, unde trebuie să fie ordine desăvârșită, grijă și umilință este făcut un adevărat Babilon — “confuzie”. E destul pentru a-I produce neplăcere lui Dumnezeu și pentru a-L face să-și retragă prezența din adunările noastre. — (The Review and Herald, 19 septembrie, 1854).ÎC 540.4

Noi avem mai multe motive pentru adorare decât evreii — Este adevărat că respectul pentru casa lui Dumnezeu a ajuns aproape uitat. Lucrurile și locurile sfinte nu sunt privite ca deosebite, iar ceea ce este sfânt și înalt nu este apreciat. Nu există o cauză pentru nevoia de evlavie fierbinte în familiile noastre? Nu este din cauză că standardul înalt al religiei este târât în țărână? Dumnezeu a dat poporului Său din vechime reguli cu privire la ordine, desăvârșire și exactitate. S-a schimbat caracterul Lui? Nu este El marele și puternicul Dumnezeu care conduce în cerul cerurilor? N-ar fi bine pentru noi să citim adesea direcțiunile date evreilor de Însuși Dumnezeu, ca noi, care avem lumina adevărului slăvit strălucind asupra noastră să imităm venerația lor față de casa lui Dumnezeu? Avem motive din belșug ... chiar să fim mai atenți și mai respectuoși în închinarea noastră decât erau iudeii. Dar un vrăjmaș a lucrat să ne distrugă credința în caracterul sacru al închinării creștine. — (Testimonies for the Church 5:495, 496).ÎC 541.1

Biserica este sanctuarul credincioșilor — Casa este sanctuarul familiei și cămăruța sau dumbrava este locul cel mai retras pentru închinare individuală, dar biserica este sanctuarul comunității. Trebuie să existe reguli cu privire la timpul, locul și modul de închinare. — (Idem., 491).ÎC 541.2

Învățați-i pe copii să intre cu respect — Părinți, ridicați standardele creștinismului în mintea copiilor voștri. Ajutați-i să-L împletească pe Isus în experiența lor. Învățați-i să aibă cea mai înaltă venerație pentru casa lui Dumnezeu și să înțeleagă că atunci când intră aici trebuie să aibă inima sensibilizată și cucerită de gânduri ca acestea: “Dumnezeu este aici. Aceasta este casa Lui. Eu trebuie să am gânduri curate și motivele cele mai sfinte. Nu trebuie să am mândrie, invidie, gelozie, bănuieli rele, ură sau înșelăciune în inimă, deoarece vin în prezența Dumnezeului sfânt. Acesta este locul în care Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Lui și-L binecuvântează. Cel înalt și sfânt, care trăiește veșnic, privește asupra mea, îmi cercetează inima și îmi citește cele mai secrete gânduri și fapte ale vieții mele.” — (Idem., 494).ÎC 541.3

Să stea cu părinții lor — Gustul moral al închinătorilor în sanctuarul sfânt al lui Dumnezeu trebuie să fie elevat, rafinat și sfințit. Această problemă a fost din nefericire neglijată. Importanța ei a fost trecută cu vederea și, ca rezultat, dezordinea și lipsa de respect au devenit predominante, iar Dumnezeu a fost dezonorat. Când conducătorii bisericii, pastorii și oamenii, tații și mamele nu au vederi înalte cu privire la această chestiune, ce se poate aștepta de la copiii fără experiență? Ei se află prea adesea în grupuri, departe de părinții care ar trebui să aibă grijă de ei. Deși sunt în prezența lui Dumnezeu și ochiul Lui îi privește, ei sunt ușuratici și banali, șoptesc și râd, sunt nepăsători, nerespectuoși și neatenți. — (Idem., 496).ÎC 542.1

Să fie serioși și tăcuți — Nu fiți atât de lipsiți de respect pentru casa și închinarea lui Dumnezeu încât să vorbiți unul cu altul în timpul predicii! Dacă cei ce comit această greșeală i-ar putea vedea pe îngerii lui Dumnezeu privind asupra lor și însemnându-le faptele, ar fi umpluți de rușine și de dezgust față de ei înșiși. Dumnezeu vrea ascultători atenți. Când a dormit omul, vrăjmașul a semănat neghina. — (Messages to Young People, 266).ÎC 542.2

Să nu se poarte ca într-un loc obișnuit — Locul unde Dumnezeu se întâlnește cu poporul Său trebuie să fie sacru, ca și sanctuarul din vechime. Acel loc nu trebuie folosit pentru servirea mesei sau pentru afaceri, ci pur și simplu pentru închinare la Dumnezeu. Când copiii au școală în cursul săptămânii în același loc unde se adună pentru serviciul divin în Sabat, nu pot fi făcuți să simtă caracterul sacru al acelui loc și faptul că trebuie să intre cu sentimente de venerație. Lucrurile sacre și cele obișnuite sunt atât de îmbinate că este greu să le deosebești.ÎC 542.3

Pentru acest motiv casa sau sanctuarul dedicat lui Dumnezeu nu trebuie făcut un loc de rând. Caracterul lui sacru să nu fie făcut confuz, amestecat cu sentimente obișnuite sau cu viața de afaceri. Închinătorii trebuie să fie plini de uimire și teamă sfântă când intră în sanctuar și să lase în urmă toate gândurile lumești de rând, deoarece aici este locul unde Dumnezeu Își descoperă prezența. El este camera de audiență a Dumnezeului celui mare și veșnic, de aceea mândria și patima, disensiunile și înălțarea de sine, egoismul și pofta pe care Dumnezeu le denunță ca idolatrie, sunt nepotrivite pentru un asemenea loc. — (Manuscript 23, 1886).ÎC 543.1

Să nu manifeste un spirit ușuratic — Părinți, este datoria voastră să vă țineți copiii în supunere desăvârșită, cu toate patimile și temperamentele lor rele. Dacă copiii sunt luați la adunare, trebuie făcuți să știe și să înțeleagă unde se află: nu sunt acasă, ci acolo unde Dumnezeu Se întâlnește cu poporul Lui. Ei trebuie ținuți liniștiți și fără nici un fel de joacă, iar Dumnezeu Își va întoarce fața către voi și vă va binecuvânta.ÎC 543.2

Dacă este păstrată ordinea în adunările sfinților, adevărul va avea un efect mai bun asupra tuturor celor ce îl aud. Va fi încurajată solemnitatea de care este atâta nevoie și va fi o putere în adevăr ce va mișca adâncimile sufletului, iar amorțeala de moarte nu se va ține de cei ce ascultă. Credincioși și necredincioși vor fi afectați. Pare evident că în unele locuri chivotul lui Dumnezeu a fost scos din biserică, deoarece poruncile sfinte au fost călcate și tăria lui Israel slăbită. — (The Review and Herald, 19 septembrie, 1854).ÎC 543.3

Copilul care tulbură liniștea să fie scos afară — Copilul tău trebuie să fie învățat să asculte așa cum copiii lui Dumnezeu Îl ascultă pe El. Dacă acest standard este menținut, cuvântul tău va avea greutate când el este neliniștit în casa lui Dumnezeu. Dar dacă copiii nu pot fi stăpâniți sau dacă părinții cred că restricția este o pretenție prea mare, copilul trebuie să fie scos imediat din adunare. Nu trebuie lăsat să distragă mintea ascultătorilor prin faptul că vorbește sau aleargă. Dumnezeu este dezonorat prin modul liber în care părinții își stăpânesc copiii la adunare. — (Letter 1, 1877).ÎC 544.1

Lipsa de respect încurajată de etalarea îmbrăcăminții — Toți trebuie învățați să aibă îmbrăcămintea îngrijită, curată și ordonată dar să nu-și îngăduie împodobirea exterioară care este cu totul necorespunzătoare pentru sanctuar. Nu trebuie să existe etalare a îmbrăcăminții căci aceasta încurajează lipsa de respect.... Toate chestiunile ce țin de îmbrăcăminte trebuie tratate cu grijă, urmând îndeaproape regula Bibliei. Moda este zeița ce a guvernat lumea de afară și adesea se strecoară și în biserică. Biserica trebuie să facă din Cuvântul lui Dumnezeu standardul ei, iar părinții să se gândească la acest subiect în mod inteligent. — (Testimonies for the Church 5:499, 500).ÎC 544.2

Arătați respect pastorilor, reprezentanții lui Dumnezeu — Ar trebui manifestat respect față de reprezentanții lui Dumnezeu: pastorii, învățătorii și părinții care sunt chemați să vorbească în locul Lui. Prin respectul arătat lor, Dumnezeu este onorat. — (Education, 244).ÎC 544.3

Ei {copiii} sunt rareori învățați că pastorul este ambasadorul lui Dumnezeu, că solia ce o aduce este mijlocul prevăzut de El pentru salvarea sufletelor și că pentru toți cei care au la dispoziție acest privilegiu, el va fi fie o mireasmă de viață spre viață, fie o mireasmă de moarte spre moarte. — (Testimonies for the Church 5:497).ÎC 545.1

Nimic din ceea ce este sacru, nimic din ceea ce ține de închinarea la Dumnezeu nu trebuie tratat cu nepăsare și indiferență. Atunci când cuvântul vieții este rostit, trebuie să vă amintiți că ascultați vocea lui Dumnezeu prin servul delegat de El. Nu pierdeți aceste cuvinte prin lipsa de atenție. Dacă sunt luate în seamă, ele vă pot păzi picioarele să nu rătăcească pe cărări rele. — (Messages to Young People, 266).ÎC 545.2

Părinții care critică au de dat socoteală — Fiți atenți, părinți, ce exemplu și ce idei le dați copiilor voștri! Mintea lor este maleabilă și impresiile sunt ușor întipărite. Cu privire la serviciul divin, dacă vorbitorul are vreun cusur, temeți-vă să-l menționați. Vorbiți numai despre lucrarea bună ce o face și despre ideile bune ce le-a prezentat, cărora trebuie să le dați atenție ca venind prin agentul lui Dumnezeu. Se poate vedea repede de ce copiii sunt atât de puțin impresionați de Cuvântul lui Dumnezeu și de ce au așa puțin respect pentru casa Lui. Educația lor a fost deficitară din acest punct de vedere. — (Testimonies for the Church 5:498).ÎC 545.3

Mintea delicată și susceptibilă a tineretului estimează munca slujitorilor lui Dumnezeu după felul în care părinții tratează această problemă. Mulți părinți fac din serviciul divin un subiect de critică acasă, aprobând câteva lucruri și condamnând altele. În felul acesta, solia lui Dumnezeu către oameni este criticată, pusă sub semnul întrebării și făcută un subiect tratat cu superficialitate. Ce impresii pot fi astfel făcute asupra minții tinerilor prin aceste remarci nepăsătoare și nerespectuoase, numai cărțile cerului vor descoperi. Copiii văd și înțeleg aceste lucruri mult mai repede decât pot gândi părinții. Simțurile lor morale primesc o direcție greșită pe care timpul n-o poate niciodată schimba pe deplin. Părinții se plâng de împietrirea inimii copiilor lor și de dificultatea de a le trezi sensibilitățile morale să răspundă cerințelor lui Dumnezeu. Dar cărțile rapoartelor din cer notează fără greșeală cauza adevărată: părinții erau neconvertiți. Ei nu erau în armonie cu cerul sau cu lucrarea cerului. Ideile lor înguste și de rând cu privire la caracterul sacru al lucrării și al sanctuarului lui Dumnezeu erau împletite în educația copiilor lor.ÎC 545.4

Se pune sub semnul întrebării dacă o persoană care ani de zile s-a aflat sub această influență distrugătoare a învățăturii din familie va avea vreodată un respect sensibil și o stimă înaltă pentru lucrarea lui Dumnezeu și pentru mijloacele pe care El le-a destinat pentru salvarea sufletelor. Despre aceste lucruri trebuie să vorbiți cu venerație, cu un limbaj decent și cu o susceptibilitate fină ca să puteți arăta tuturor celor cu care veniți în contact că priviți solia de la slujitorii lui Dumnezeu ca pe un mesaj pentru voi de la Însuși Dumnezeu. — (Idem., 497, 498).ÎC 546.1

Practicați reverența până ce devine un obicei — Este mare nevoie de venerație în tinerii acestui veac. Sunt alarmată când văd copiii și tinerii părinților religioși atât de nepăsători față de ordinea și decența ce trebuie să fie observate în casa lui Dumnezeu. În timp ce slujitorii lui Dumnezeu prezintă cuvântul vieții, unii citesc, alții șoptesc și râd. Ochii le strălucesc pentru că distrag atenția celor din jur. Acest obicei, dacă este permis să rămână neîmpiedicat, va crește și-i va influența și pe alții.ÎC 546.2

Copiii și tinerii nu trebuie să simtă niciodată că a fi indiferent și nepăsător în adunările de închinare la Dumnezeu ar fi un lucru de care se pot mândri. Dumnezeu vede orice gând sau faptă lipsită de respect și le înregistrează în cărțile cerului. El spune: “știu faptele tale.” Nimic nu este ascuns de ochiul Său atotcercetător. Dacă v-ați format în vreo măsură obiceiul de a fi indiferenți și neatenți în casa lui Dumnezeu, exersați-vă puterile ce le aveți pentru a-l corecta și arătați că aveți respect de sine. Practicați venerația până când ea devine o parte din voi înșivă. — (The Youth's Instructor, 8 octombrie, 1896).ÎC 546.3