Capitolul 71 — Vorbirea

Vorbirea este un talant — Vorbirea este un talant încredințat și ar trebui folosit pentru ajutorarea, încurajarea și întărirea semenilor noștri. Dacă părinții Îl vor iubi pe Dumnezeu și vor merge pe calea Domnului, făcând dreptate și judecând după dreptate, limbajul lor nu va fi afectat de un sentimentalism bolnav, ci va avea un caracter sănătos, curat, edificator. Fie că sunt acasă sau în afara căminului, cuvintele lor vor fi bine alese. Ei nu se vor înjosi până la ușurătate. ^{1Manuscript 36, 1899.}CA 434.1

Orice cuvânt are o influență — Fiecare cuvânt rostit de tata sau de mama are o influență asupra copiilor, spre bine sau spre rău. Dacă părinții vorbesc în mod pătimaș, dacă ei manifestă acel spirit care se întâlnește la copiii acestei lumi, Dumnezeu îi socotește copii ai acestei lumi, și nu fiii și fiicele Sale. ^{2Manuscript 100, 1902.}CA 434.2

Un cuvânt rostit la vremea potrivită poate fi precum sămânța cea bună în mințile fragede și poate avea ca rezultat călăuzirea piciorușelor lor pe cărarea cea dreaptă. Însă un cuvânt nepotrivit le poate conduce pașii pe calea spre ruină. ^{3The Review and Herald, 24 iunie, 1890.}CA 434.3

Îngerii aud cuvintele care se rostesc în cămin. De aceea, niciodată nu cicăliți, ci faceți ca influența cuvintelor voastre să fie asemenea mirosului de tămâie, care urcă spre cer. ^{4Letter 10, 1912.}CA 434.4

Părinții trebuie să întrețină atmosfera din cămin curată și înmiresmată, cu cuvinte amabile, cu atenție și iubire; însă în același timp, ei trebuie să fie hotărâți față de principii. Dacă sunteți hotărâți cu copiii voștri, ei ar putea crede că nu îi iubiți. Este un lucru la care vă puteți aștepta, însă nu arătați niciodată asprime. Dreptatea și mila trebuie să-și dea mâna; nu trebuie să existe gesturi șovăitoare sau impulsive. ^{5The Review and Herald, 30 martie, 1897.}CA 434.5

Limbajul să fie o exprimare în exterior a harului lăuntric — Cerința principală pentru limbaj este să fie curat, amabil și adevărat — “o exprimare în afară a harului lăuntric....” Cea mai bună școală pentru studiul acestui limbaj este căminul. ^{6Education, 235.}CA 435.1

Cuvintele bune sunt precum roua sau ploaia blândă pentru suflet. Scriptura spune despre Domnul Hristos că harul era turnat pe buzele Sale “ca să știe cum să vorbească la vreme potrivită pentru a înviora cu vorba pe cel doborât de întristare.” Nouă, Domnul ne poruncește: “Vorbirea voastră să fie întotdeauna cu har, ca să aducă har celor ce ascultă.” ^{7The Youth's Instructor, 31 martie 1908. (The Signs of the Times, July 16, 1902.)}CA 435.2

Cultivarea vocii trebuie făcută în cămin — Instruirea pentru cultivarea vocii trebuie făcută în cămin. Părinții trebuie să-și învețe copiii să vorbească atât de clar, încât cei care ascultă să înțeleagă fiecare cuvânt pe care îl rostesc. Ei trebuie să-i învețe să citească Biblia clar, pronunțând distinct fiecare cuvânt, într-un mod care să-I aducă onoare lui Dumnezeu. Cei care se pleacă pe genunchi la altarul familial nu trebuie să-și pună fețele în mâini și să se cufunde în scaunul pe care se sprijină, când se adresează lui Dumnezeu. Ci ei să-și ridice capetele și, cu respect sfânt și îndrăzneală, să vină la tronul de har. ^{8Manuscript 4, 1901.}CA 435.3

Vorbirea voastră să fie curată. Cultivați un ton blând și convingător, nu unul aspru și dictatorial. Oferiți copiilor lecții privind cultivarea vocii. Educați-le deprinderile de vorbire până ce nici un cuvânt aspru sau dur nu le va mai ieși în mod spontan de pe buze atunci când vin încercările asupra lor. ^{9Manuscript 60, 1903.}CA 435.4

Întreținerea glasului este un subiect care are mult de a face cu sănătatea școlarilor și studenților. Copiii trebuie învățați cum să respire corect și cum că citească, astfel ca gâtul și plămânii să nu fie forțați, iar respirația să se realizeze prin mușchii abdominali. Dacă se vorbește din gât și se lasă sunetul să vină din partea de sus a corzilor vocale, sănătatea în ansamblu este slăbită, iar aceste organe își reduc eficiența. Mușchii abdominali sunt cei care trebuie să facă partea cea mai grea, gâtul fiind doar un canal. Au murit mulți oameni care ar mai fi putut trăi, dacă ar fi fost învățați cum să-și folosească vocea în mod corect. Folosirea corectă a mușchilor abdominali la citit și vorbit se va dovedi un remediu pentru multe deficiențe ale vocii sau toracelui și un mijloc de prelungire a vieții. ^{10Counsel to Teachers, Parents, and Students, 297.}CA 435.5

Efectul cuvintelor aspre, cicălitoare — Într-un cămin în care se rostesc cuvinte aspre, nervoase, cicălitoare, copilul plânge mult; iar copilul care este atât de sensibil este deja marcat de nefericire și simte discordia. Mamelor, faceți ca înfățișarea voastră să fie plină de strălucire. Zâmbiți, dacă puteți, iar mintea și inima copilului vor reflecta lumina înfățișării voastre, așa după cum planșa plină de luciu a unui artist reflectă trăsăturile umane. Asigurați-vă, mamelor, că Hristos locuiește în voi, pentru ca mintea maleabilă a copilului vostru să fie impresionată de asemănarea cu divinul. ^{11The Review and Herald, 8 septembrie, 1904.}CA 436.1

Să nu fie nici o umbră de ceartă — Nu îngăduiți ca cearta sau neînțelegerile să pătrundă în casa voastră. Vorbiți blând. Niciodată nu lăsați ca vorba să vă fie aspră. Păstrați-vă calmul. Îndepărtați căutarea de greșeli și orice fel de falsitate. Spuneți-le copiilor voștri că doriți să-i ajutați să se pregătească pentru un cer sfânt, unde există numai pace, unde nu se aud certuri. Aveți răbdare cu ei când trec prin încercări, care vouă poate că vi se par mici, însă pentru ei sunt mari. ^{12Manuscript 14, 1905.}CA 436.2

Când tata și mama sunt convertiți, va exista o convertire adevărată a principiilor lor de conducere. Gândurile lor vor fi convertite; limbile lor vor fi convertite....CA 436.3

Nu va exista vorbire cu voce tare, mânioasă, în cămin. Cuvintele vor fi de un asemenea caracter, încât vor înmuia și binecuvânta pe ascultător.... Îndepărtați toate trăsăturile urâte din vorbirea voastră. ^{13Letter 75, 1898.}CA 436.4

Noi trebuie să ne supunem temperamentul pripit și să ne stăpânim cuvintele și în acest fel vom obține mari victorii. Dacă nu ne stăpânim cuvintele și temperamentul, noi suntem robii lui Satana. Suntem supuși lui. El ne ține captivi. Toate cuvintele zornăitoare și urâte, nerăbdătoare, nervoase, sunt o ofrandă adusă maiestății sale satanice. Și aceasta este o jertfă costisitoare, mai costisitoare decât orice sacrificiu pe care l-am putea aduce lui Dumnezeu; căci ea distruge pacea și fericirea întregii familii, distruge sănătatea și în cele din urmă va duce la pierderea vieții și fericirii veșnice. ^{14Testimonies for the Church 1:310.}CA 437.1

Cuvintele să aducă lumină sau negură? — Este important să ne educăm copiii și tinerii, ca ei să vegheze asupra cuvintelor și faptelor; căci cursul acțiunii lor produce lumină sau negură, nu numai în propriul lor cămin, ci și în viața tuturor acelora cu care vin în contact. ^{15The Youth's Instructor, 5 noiembrie 1896.}CA 437.2

Nefericirea este cauzată adesea de folosirea neînțeleaptă a talantului vorbirii. Cuvântul lui Dumnezeu nu autorizează pe nimeni să vorbească aspru, creând în acest fel simțăminte neplăcute și nefericire în familie. Ceilalți membri ai familiei își pierd respectul pentru cel care vorbește astfel și acesta, dacă s-ar stăpâni, ar câștiga de fapt încrederea și afecțiunea tuturor. ^{16Manuscript 60, 1903.}CA 437.3

Cuvinte plăcute rostite către copii; cuvinte respectuoase, adresate părinților — Părinții să rostească numai cuvinte plăcute către copiii lor, iar copiii numai cuvinte respectuoase către părinții lor. Trebuie acordată atenție acestor lucruri în viața de cămin; căci, dacă copiii își formează deprinderi corecte în lucrarea de formare a caracterului lor, va fi ușor ca ei să fie învățați de Dumnezeu și să fie ascultători față de cerințele Sale. ^{17The Review and Herald, 17 noiembrie, 1896.}CA 437.4

Evitați vulgaritatea sub orice formă — Taților și mamelor, soților și soțiilor, fraților și surorilor, nu vă lăsați duși de valul vulgarității în acțiune, cuvinte sau gânduri. Vorbele grosolane, glumele vulgare, lipsa amabilității și a adevăratei curtoazii în viața de familie vor deveni o a doua natură și veți fi necorespunzători pentru societatea acelora care sunt sfințiți prin adevăr. Căminul este un loc prea sacru pentru a fi pângărit prin vulgaritate, senzualitate, învinuiri reciproce și scandaluri. Să dispară cuvintele rele; îndepărtați gândul nesfințit pentru că Martorul Credincios cântărește fiecare cuvânt, dă o anumită valoare fiecărei acțiuni și declară: “Știu faptele tale.” ^{18The Signs of the Times, 14 noiembrie, 1892.}CA 437.5

Vorbirea josnică, ieftină, comună, nu trebuie să-și găsească locul în cămin. Când inima este curată, din ea vor țâșni în afară adevărate comori de înțelepciune. ^{19The Review and Herald, 17 mai, 1898.}CA 438.1

Nu îngăduiți vorbirea prostească în căminul vostru. Chiar copiii cei mai mici vor beneficia de “rostirea de cuvinte sănătoase”. Însă cuvintele nefolositoare și aruncate aiurea, prostește, schimbate între tată și mamă, vor conduce la rostirea de același fel de cuvinte între copii; în timp ce cuvintele frumoase, nevinovate, sincere, adevărate, serioase, vor duce la folosirea aceluiași fel de cuvinte de către toți din familie și vor conduce de asemenea spre fapte bune. ^{20The Review and Herald, 14 aprilie, 1885.}CA 438.2

Relele produse de cuvintele mânioase, pripite — Când adresați vorbe mânioase copiilor voștri, voi sunteți de partea cauzei vrăjmașului neprihănirii. Oferiți o șansă cinstită fiecărui copil încă din pruncie. Lucrarea de învățare trebuie să înceapă în copilărie; să nu fie însoțită de asprime și agitație, tulburare, ci să fie făcută cu bunătate și răbdare; și această instruire trebuie continuată de-a lungul anilor până ce ei ajung la maturitate. ^{21Manuscript 53, 1912.}CA 438.3

Fie ca fiecare familie să-L caute pe Domnul în rugăciune serioasă pentru ajutor spre a face lucrarea lui Dumnezeu. Fie ca toți să biruiască obiceiul de a vorbi pripit și de a-i învinovăți pe alții. Fie ca toți să caute să învețe cum să fie buni și amabili în cămin, cum să-și formeze obiceiuri de a purta de grijă și a fi atenți cu ceilalți. ^{22Manuscript 31, 1907.}CA 438.4

Cât de dăunătoare este rostirea în familie a cuvintelor lipsite de răbdare, căci rostirea nerăbdătoare a unuia îl face și pe celălalt să riposteze în același spirit și în același mod. Apoi, urmează cuvintele răzbunătoare, cuvintele de îndreptățire de sine și prin acest fel de cuvinte se lucrează un jug greu, care va da roade; căci toate aceste cuvinte amare se vor întoarce la voi ca un seceriș veninos. ^{23The Review and Herald, 27 februarie, 1913.}CA 439.1

Cuvintele grele hărțuiesc inima prin intermediul urechii, trezind la viață cele mai josnice patimi ale sufletului și ispitindu-i pe bărbați și femei să calce poruncile lui Dumnezeu.... Cuvintele sunt ca și semințele care sunt semănate. ^{24Letter 105, 1893.}CA 439.2

Cuvintele pătimașe — un fel de jurământ — Printre membrii multor familii se practică obiceiul de a spune cuvinte necontrolate, supărătoare; iar obiceiul de a rosti cuvinte care necăjesc, de a spune cuvinte aspre, devine tot mai puternic, pe măsură ce este îngăduit, și astfel se spun cuvinte condamnabile, care vin din porunca lui Satana, nu a lui Dumnezeu.... Cuvinte pătimașe, înfierbântate, nu ar trebui rostite niciodată, căci în ochii lui Dumnezeu și ai sfinților îngeri ele sunt ca un fel de jurământ. ^{25The Youth's Instructor, 20 septembrie 1894.}CA 439.3

Cum a pierdut un tată încrederea copiilor săi — Fratele meu, cuvintele tale tirane i-au rănit pe copiii tăi. Pe măsură ce cresc, tendința lor de a critica se va mări. Căutarea de greșeli îți pângărește viața și se extinde și la soție, și la copiii tăi. Copiii tăi nu sunt încurajați să aibă încredere în tine sau să-și recunoască greșelile, deoarece ei știu că va urma o mustrare severă din partea ta. Cuvintele tale sunt adesea ca o grindină care cade ca un prăpăd peste niște plante firave. Este imposibil a se estima vătămarea produsă în acest fel. Pentru a evita ca tu să le spui cuvinte aspre, copiii tăi își ascund faptele. Ei ascund adevărul pentru a scăpa de critică și pedeapsă. Porunca grea, rece, nu le face nici un bine. ^{26Letter 8a, 1896.}CA 439.4

Un angajament sugerat — Ar fi bine ca fiecare bărbat să semneze un angajament prin care să se hotărască să vorbească frumos în familia sa, să lase ca legea iubirii să stăpânească în vorbirea sa. Părinților, nu vorbiți niciodată pripit. Dacă copiii voștri greșesc, corectați-i, însă prin cuvinte pline de duioșie și dragoste. Ori de câte ori cicăliți, pierdeți o ocazie prețioasă de a da lecții de stăpânire de sine și răbdare. Fie ca dragostea să fie trăsătura dominantă atunci când vreți să îndreptați răul. ^{27Letter 29, 1902.}CA 440.1

Conversația de la masă — Cât de multe familii își condimentează mesele zilnice cu îndoieli și critici! Ei discută caracterele prietenilor lor și le pun pe masă ca pe un desert delicat. Felii de calomnii sunt trecute de la unul la altul pentru a fi comentate, nu numai de către adulți, dar și de copii. În acest fel, Dumnezeu este dezonorat. ^{28Testimonies for the Church 4:195.}CA 440.2

Spiritul de critică și de căutare de greșeli nu trebuie să-și găsească loc în cămin. Pacea căminului este prea sacră pentru a fi stricată cu acest spirit. Însă cât de adesea, când se așează la masă, membrii familiei servesc și “felul de mâncare” alcătuit din critică, găsirea de greșeli și scandal. Dacă Domnul Hristos ar veni astăzi, câte familii așa-zise creștine ar găsi El, nutrind acest spirit de critică și lipsă de bunătate? Membrii acestor familii nu sunt gata spre a se uni cu familia de sus. ^{29The Signs of the Times, 17 februarie, 1904.}CA 440.3

Fie ca discuțiile din consiliul familiei să fie astfel calculate, încât să lase o influență înmiresmată asupra minților copiilor. ^{30Manuscript 49, 1898.}CA 440.4

Bârfa și flecăreala — Ne gândim cu oroare la canibalul care se ospătează cu carnea încă tremurândă și caldă a victimei sale; însă chiar și acest obicei este oare mai teribil decât agonia și nervozitatea, produse de prezentarea falsă a motivelor cuiva, de defăimarea reputației cuiva, de criticarea caracterului cuiva? Fie ca atât copiii, cât și tinerii să învețe ce spune Dumnezeu despre aceste lucruri: “Moartea și viața sunt în puterea limbii.” ^{31Education, 235.}CA 440.5

Spiritul de bârfă și flecăreală reprezintă unul dintre mijloacele speciale ale lui Satana de a semăna discordia și cearta, de a despărți prieteni și de a submina credința multora dintre noi. ^{32Testimonies for the Church 4:195.}CA 441.1

Semănarea semințelor neîncrederii constituie un ajutor dat vrăjmașului — Pentru ființele omenești este un lucru firesc să rostească vorbe tăioase. Aceia care cedează acestei tentații deschid ușa lui Satana, ca să intre în inimile lor și să-i facă să se grăbească să-și aducă aminte de greșelile altora. Ei zăbovesc asupra eșecurilor acestora, le notează deficiențele și rostesc cuvinte care duc la o lipsă de încredere într-unul care face tot ce poate pentru a-și îndeplini datoria sa ca împreună lucrător cu Dumnezeu. Adesea, semințele neîncrederii sunt semănate, deoarece persoana respectivă crede că ar fi trebuit să i se acorde favoruri și nu s-a făcut acest lucru. ^{33Letter 169, 1904.}CA 441.2

Dumnezeu îi cheamă pe credincioșii Săi să înceteze să caute greșeli, să înceteze să vorbească pripit, fără bunătate. Părinților, vorbiți-le copiilor voștri cuvinte bune și plăcute, astfel ca îngerii să aibă ajutorul vostru în a-i atrage la Hristos. Este nevoie de o reformă deplină în casa bisericii. Fie ca aceasta să înceapă de îndată. Fie ca orice murmurare, orice nemulțumire și orice cicălire să înceteze. Aceia care sunt nemulțumiți și cicălesc alungă îngerii cerului și-i invită înăuntru pe demoni. ^{34Letter 133, 1904.}CA 441.3

Pledoarie pentru răbdare și stăpânire de sine din partea părinților — Părinților, când simțiți că sunteți nervoși, nu comiteți păcatul atât de mare de a otrăvi întreaga familie cu această iritabilitate periculoasă. În asemenea momente, fiți de două ori precauți asupra voastră înșivă și rezolvați în inimă ce aveți de rezolvat, astfel ca să nu faceți nici un rău cu buzele, ci să rostiți numai cuvinte plăcute, amabile. Spuneți-vă vouă înșivă: “Nu voi strica fericirea copiilor mei prin cuvinte tensionate”. Stăpânindu-vă astfel, veți deveni puternici. Sistemul nervos nu va mai fi așa de sensibil. Principiile dreptății vă vor face puternici. Conștientizarea faptului că vă faceți cu credincioșie datoria vă va întări. Îngerii vă vor aprecia eforturile și vă vor ajuta. ^{35Testimonies for the Church 1:386, 387.}CA 441.4

Taților și mamelor, vorbiți-le frumos copiilor voștri; aduceți-vă aminte cât de sensibili sunteți voi, cât de ușor vă simțiți vinovați; cugetați asupra acestui lucru și fiți conștienți că și copiii voștri sunt ca și voi. Nu puneți asupra lor ceea ce voi nu puteți suporta. Dacă voi nu puteți suporta critica și învinuirea, nici copiii voștri nu pot, căci ei sunt mai slabi decât voi și nu pot îndura atât de mult. Faceți ca vorbele voastre plăcute, amabile, să fie precum razele de soare în familia voastră. Roadele stăpânirii de sine, ale amabilității și hărniciei de partea voastră vor fi însutite. ^{36Idem, 401.}CA 442.1

Timp pentru liniște sau cântec — Este adevărat, vor veni încercări chiar pentru aceia care sunt pe deplin consacrați. Răbdarea celor mai răbdători va fi aspru pusă la probă. Soțul sau soția poate rostesc cuvinte care s-ar putea să provoace un răspuns pripit, însă ar fi bine ca acela căruia îi sunt adresate să tacă. Tăcerea înseamnă siguranță. Adesea, tăcerea este cea mai severă mustrare care poate fi adresată unuia care a păcătuit cu buzele. ^{37Manuscript 70, 1903.}CA 442.2

Când ei (copiii și tinerii) își pierd controlul și spun cuvinte pătimașe, păstrarea tăcerii este adesea calea cea mai bună de urmat, nefiind nevoie de reproșuri, certuri sau condamnare. Tăcerea, care este de aur, va valora adesea mai mult decât toate cuvintele care pot fi rostite. ^{38Manuscript 59, 1900.}CA 442.3

Când alții în jurul nostru sunt nerăbdători, nervoși și nemulțumiți, și acest lucru se întâmplă pentru că eul nu este supus, începeți să cântați din cântările Sionului. În timp ce Isus lucra în atelierul de tâmplărie, erau uneori unii în jurul Lui care încercau să-L provoace să fie nerăbdător; însă El începea să cânte din frumoșii psalmi și, înainte de a-și da seama ce fac, ei I se alăturau în cântare, influențați desigur de puterea Duhului Sfânt care era acolo. ^{39Manuscript 102, 1901.}CA 443.1

Lupta pentru stăpânire de sine în vorbire — Dumnezeu dorește ca părinții, prin stăpânire de sine, printr-un puternic exemplu de caracter solid clădit, să împrăștie lumină în cercul imediat din preajma lor, în mica lor turmă. Nu trebuie îngăduită nici un fel de conversație flecară, obișnuită. Dumnezeu privește asupra fiecărui lucru ascuns al vieții. Unii duc o luptă continuă în vederea stăpânirii de sine. Zilnic ei luptă în liniște și cu rugăciune împotriva asprimii în vorbire și purtare. Aceste lupte s-ar putea să nu fie niciodată apreciate de ființele omenești. S-ar putea să nu vină laude de pe buzele oamenilor pentru abținerea de a rosti cuvinte pripite. Lumea nu poate vedea niciodată aceste lupte, iar, dacă ar putea să le vadă, n-ar face decât să-i disprețuiască pe cei învingători. Însă în cărțile din ceruri ei sunt trecuți ca biruitori. Există însă Unul care este martor la fiecare luptă obținută în liniște și El spune: “Cel care este încet la mânie este mai bun decât cel puternic; iar cel care este stăpân pe sine, decât cel care cucerește o cetate.” ^{40The Signs of the Times, 23 august, 1899.}CA 443.2

Dacă nu vrei să faci furtună în jurul tău, sau agitație, sau să nu cicălești, Domnul te va învăța cum să procedezi. El te va ajuta să-ți folosești talantul vorbirii, într-o manieră asemenea lui Hristos, astfel încât trăsături prețioase precum răbdarea, liniștea și iubirea să existe în cămin. ^{41Manuscript 67, 1901.}CA 443.3