Nevoia de lucrători

Un spirit lumesc și egoismul a lipsit biserica de multe binecuvântări. Nu avem nici un drept să presupunem că există o reținere arbitrară de la biserică a luminii și puterii divine, datorită limitatei ei utilizări.5M 202.2

Măsura succesului care a urmat în trecut eforturile bine canalizate contrazice o astfel de idee. Succesul a fost totdeauna proporțional cu munca depusă. Numai limitarea muncii și sacrificiilor a fost cea care a restrâns capacitatea bisericii de a fi de folos. Spiritul nesincer este slab; devoțiunea este firavă; egoismul și avariția, lăcomia și înșelăciunea există printre membrii ei.5M 202.3

Nu are în vedere Dumnezeu toate aceste lucruri? Nu poate citi El intențiile și scopurile inimii? Zelul, fervoarea, rugăciunea plină de căință va deschide ferestrele cerului și va face să cadă ploaia harului. O vedere clară, continuă, a crucii Domnului Hristos va contracara ceea ce este lumesc în ei și le va umple sufletele de umilință, pocăință și recunoștință. Atunci, ei vor simți că nu mai sunt ai lor, ci că au fost răscumpărați cu sângele Domnului Hristos.5M 202.4

În biserică există o boală spirituală mortală. Membrii ei sunt răniți de către Satana; dar ei nu vor privi la crucea Domnului Hristos așa cum au privit israeliții la șarpele de aramă ca să trăiască. Lumea cere atât de mult de la ei, încât nu mai au timp să privească suficient de mult la crucea Golgotei, pentru a putea vedea slava ei sau simți puterea ei. Când, din când în când, ei zăresc în treacăt lepădarea de sine și consacrarea pe care le cer adevărul, lucrul acesta nu este bine venit și își întorc privirea în altă parte, așa că în curând le vor uita. Domnul nu poate face pe poporul Lui folositor și eficient în timp ce ei nu au grijă să se supună condițiilor pe care El le-a pus.5M 202.5

Mari cereri sunt făcute pretutindeni pentru lumina pe care Domnul a dat-o poporului Său; dar aceste chemări sunt în mare măsură zadarnice. Cine simte oare povara de a se consacra lui Dumnezeu și lucrării Sale? Unde sunt tinerii care să se califice pentru a răspunde acestor chemări? Teritorii vaste în care lumina adevărului nu a pătruns niciodată sunt deschise înaintea noastră. Oriunde privim, vedem secerișuri bogate gata să fie strânse, dar nu este nimeni care să strângă aceste recolte. Rugăciuni sunt înălțate pentru triumful adevărului. Fraților, ce înseamnă rugăciunile voastre? Ce fel de succes doriți? Un succes care să corespundă indolenței voastre, satisfacerii egoiste a plăcerilor voastre? Un succes care se va susține și se va sprijini singur, fără nici un efort din partea voastră?5M 203.1

În biserică, trebuie să aibă loc o schimbare hotărâtă care nu va fi pe placul acelora care se sprijină pe drojdia lor, mai înainte ca lucrătorii care sunt pregătiți pentru lucrarea lor solemnă să poată fi trimiși în câmp. Trebuie să aibă loc o trezire, o renaștere spirituală. Temperatura evlaviei creștine trebuie să crească. Planuri trebuie făcute și aduse la îndeplinire pentru răspândirea adevărului la toate națiunile pământului. Satana leagănă pe așa-zișii urmași ai Domnului Hristos ca să doarmă, în timp ce sufletele pier în jurul lor și ce scuze pot să aducă Domnului pentru neglijența lor?5M 203.2

Cuvintele Domnului Hristos se aplică și bisericii: “De ce stați aici toată ziua fără lucru?” De ce nu lucrezi într-o slujbă oarecare în via Mea? Din nou și din nou El vă spune: “Duceți-vă și voi în via Mea și veți primi ce va fi cu dreptul”. Dar această chemare binevoitoare a cerului a fot desconsiderată de marea majoritate. Nu este oare timpul să asculți poruncile lui Dumnezeu? Există de lucru pentru fiecare persoană care poartă Numele Domnului Hristos. Un glas din ceruri te cheamă în mod solemn la împlinirea datoriei. Ascultă această voce și mergi la lucru de îndată, în orice loc și în orice capacitate. De ce stai aici toată ziua fără să lucrezi? Este de lucru pentru tine, o lucrare ce cere cele mai bune energii ale tale. Fiecare moment prețios al vieții este legat de unele îndatoriri pe care le datorezi lui Dumnezeu sau aproapelui tău, și cu toate acestea stai în lenevie!5M 203.3

O mare lucrare de salvare de suflete rămâne încă de făcut. Fiecare înger din slavă este angajat în această lucrare, în vreme ce fiecare demon al întunericului i se opune. Domnul Hristos ne-a demonstrat marea valoare a sufletelor prin aceea că a venit în lume, având în inima Sa comoara iubirii eterne, oferindu-Se să facă pe om moștenitor al întregii Lui bogății. El a desfășurat înaintea noastră iubirea Tatălui pentru neamul omenesc vinovat și-L prezintă ca fiind drept și îndreptățind pe cel ce crede.5M 204.1

“Hristos nu și-a plăcut Lui însuși”. El n-a făcut nimic pentru El; lucrarea Sa a fost în favoarea omului căzut. În prezența Sa, egoismul stă rușinat. El a luat asupra Sa natura noastră, ca să poată suferi în locul nostru. Egoismul, păcatul lumii, a devenit un păcat predominant în biserică. Jertfindu-Se pentru binele oamenilor, Domnul Hristos a lovit la rădăcina a tot egoismul. El nu reține nimic, nici chiar onoarea Sa și slava cerului. El așteaptă o lepădare și sacrificiu de sine corespunzătoare din partea acelora pe care El a venit să-i binecuvânteze și să-i salveze. De la fiecare se cere să lucreze după măsura capacității sale. Orice socoteală trebuie lăsată la o parte pentru slava lui Dumnezeu. Singura dorință în legătură cu avantajele acestei lumi ar trebui să fie să lucrăm mai bine pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu.5M 204.2

Interesele Domnului Hristos și ale urmașilor Săi trebuie să fie aceleași; dar lumea va considera că ele sunt separate și distincte, căci aceia care pretind că sunt ai lui Hristos își urmează propriile lor scopuri tot așa de zeloși și își irosesc în mod egoist averea, ca și cei ce nu pretind a fi ai lui Hristos. Prosperitatea lumească este pe primul loc; nimic nu este pus pe picior de egalitate cu aceasta. Cauza lui Hristos trebuie să aștepte până când ei adună o anumită cantitate pentru ei. Ei trebuie să-și mărească câștigurile cu orice risc. Suflete trebuie să piară fără o cunoaștere a adevărului. Ce valoare are pentru ei un suflet pentru care a murit Domnul Hristos, în comparație cu câștigurile, cu mărfurile, cu casele și pământurile lor? Sufletele trebuie să aștepte până când ei sunt pregătiți să facă ceva. Dumnezeu îi numește pe acești servitori ai lui mamona robi leneși și necredincioși, iar mamona se mândrește cu ei ca fiind printre cei mai silitori și mai devotați slujitori ai lui. Ei sacrifică bunurile Domnului lor pentru o viață ușoară și plăceri. Eul este idolul lor.5M 204.3

A nu face nimic pentru a aduce suflete la Isus, care a sacrificat totul pentru a aduce mântuirea la îndemâna. Egoismul îndepărtează bunătatea și iubirea Domnului Hristos din biserică. Milioane din banii Domnului sunt irosite pentru satisfacerea plăcerilor lumești, în timp ce tezaurul Său este lăsat gol. Nu știu cum să prezint această problemă înaintea voastră, așa cum mi-a fost ea prezentată mie. Milioane de dolari sunt cheltuite în fiecare an pentru satisfacerea mândriei în îmbrăcăminte. Aceste mijloace ar trebui să fie folosite în lucrarea noastră misionară. Mi-au fost arătate familii care umplu mesele lor cu aproape orice articol de lux și își satisfac orice dorință după haine scumpe. Ei sunt prinși în afaceri prospere, au salarii bune, dar aproape fiecare ban îl cheltuiesc pentru ei și familiile lor. Făcând așa, imită ei pe Hristos? Ce povară simt aceștia pentru a face în mod grijuliu economie și a înfrânge orice înclinație, spre a face mai mult pentru înaintarea lucrării lui Dumnezeu pe pământ? Dacă fratele Andrews ar fi avut avantajele unor astfel de mijloace, ce sunt cheltuite în mod inutil, ar fi fost o mare binecuvântare pentru el și i-ar fi dat posibilități care să-i prelungească viața. Lucrarea misionară ar fi putut să fie lărgită de o sută de ori, dacă ar fi fost mai multe mijloace care să fie folosite pentru aducerea la îndeplinire a unor planuri mai mari. Dar mijloacele pe care Dumnezeu le-a destinat să fie folosite în acest scop sunt cheltuite pentru articole care se crede că sunt necesare pentru confort și fericire și care n-ar constitui nici un păcat să le ai, dacă n-ar fi mijloacele ce sunt atât de necesare pentru extinderea adevărului. Câți dintre dumneavoastră, frații mei, căutați propriile voastre interese, și nu lucrurile care sunt ale Domnului Hristos?5M 205.1

Să presupunem că Domnul Hristos ar locui în fiecare inimă și egoismul, sub toate formele lui, ar fi îndepărtat din biserică. Care ar fi rezultatul? Armonia, unitatea și iubirea frățească s-ar vedea tot așa de real și adevărat ca în biserica pe care a înființat-o, pentru prima dată, Domnul Hristos. Activitatea creștină s-ar vedea pretutindeni. Întreaga biserică ar fi cuprinsă de flăcările sacrificiului pentru slava lui Dumnezeu. Fiecare creștin va oferi totul pentru a fi consumat pe altar, ca rezultat al sacrificiului său de sine. Ar fi atunci o activitate mult mai mare în a produce metode noi care să fie folosite și în studierea modului în care să ne apropiem mai mult de sărmanii păcătoși, spre a-i salva de la ruina veșnică.5M 206.1

Dacă ne-am îmbrăca în haine modeste, simple, fără să ținem seama de modă; dacă mesele noastre ar avea pe ele o hrană simplă și sănătoasă, evitând orice exces, orice extravaganță; dacă, de asemenea, casa noastră ar fi construită în mod simplu și mobilată în același fel, toate aceasta ar arăta puterea sfințitoare a adevărului și ar avea o influență puternică asupra celor necredincioși. Dar în timp ce ne conformăm lumii în aceste probleme, iar în unele cazuri în mod vădit căutăm să întrecem pe cei din lume în aranjamente fanteziste, predicarea adevărului nu va avea decât un efect mic sau nu va avea nici un efect. Cine va crede adevărul solemn pentru timpul acesta, când cei care mărturisesc deja a-l crede contrazic credința lor prin faptele pe care le săvârșesc? Nu Dumnezeu este Acela care a închis ferestrele cerului pentru noi, ci propriile noastre conformări la obiceiurile și practicile lumii.5M 206.2

Al treilea înger din Apocalipsa 14 este prezentat zburând repede prin mijlocul cerului, strigând: “Aici este răbdarea sfinților, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și credința lui Isus”. Aici ne este arătată natura lucrării poporului lui Dumnezeu. Copiii Lui au o solie de o importanță așa de mare, încât sunt reprezentați ca zburând să o proclame în lumea întreagă. În mâinile lor țin pâinea vieții pentru o lume înfometată. Iubirea Domnului Hristos îi constrânge. Aceasta este ultima solie. Nu mai urmează nimic, nici o invitație a milei nu va mai fi dată, după ce această solie își va fi făcut lucrarea. Ce încredere! Ce responsabilitate zace asupra tuturor, aceea de a transmite mai departe cuvintele invitației binevoitoare: “Și Duhul și Mireasa zic: ‘Vino!’ Și cine aude să zică: ‘Vino!’ Și Celui ce îi este sete să vină, cine vrea să ia apa vieții fără plată”.5M 206.3

Oricine aude să zică: Vino! Nu numai pastorii, ci toți oamenii. Toți trebuie să se alăture invitației. Nu numai prin mărturisire, ci și prin caracterul și îmbrăcămintea lor, toți trebuie să aibă o influență care să câștige. Ei sunt făcuți administratori pentru lume, executori ai voinței Aceluia care a dat oamenilor adevărul cel sacru. O, dacă toți ar simți demnitatea și slava încrederii pe care le-a dat-o Dumnezeul lor!5M 207.1