Datoria de a mustra pe iubitorii de bani

Mulți dintre cei care se numără printre cei credincioși nu sunt în realitate cu ei în credință și principii. Ei fac exact ceea ce Isus le-a spus să nu facă — aleargă să strângă comori pe pământ. Domnul Hristos a spus: “Nu vă strângeți comori pe pământ … ci strângeți-vă comori în cer … Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi și inima voastră”. Aici este o primejdie care îi amenință pe creștini. Ei nu sunt ascultători față de instrucțiunile Domnului Hristos. Ei nu dau pe față o credință reală și încredere în Dumnezeu. Pentru a câștiga avere, bogății, ei acumulează poveri și griji, până când mintea le este aproape cu totul acaparată de ele. Sunt nerăbdători să câștige și sunt totdeauna neliniștiți, temându-se să nu piardă. Cu cât au mai mulți bani și mai mult pământ, cu atât sunt mai doritori de a avea mai mult. “Ei sunt beți; dar nu de vin; se clatină, dar nu din pricina băuturilor tari”. Ei sunt suprasaturați de grijile acestei vieți, care îi afectează atât de mult, cum băutura tare afectează pe bețiv. Sunt atât de orbi de egoism, încât lucrează zi și noapte pentru a strânge comori care pier. Interesele lor veșnice sunt neglijate; ei nu au timp să ia aminte la aceste lucruri. Marile probleme ale adevărului nu sunt păstrate în minte, așa cum sunt ele evidențiate de cuvintele, planurile și modul lor de a acționa. Ce dacă sufletele din jurul lor pier în păcatele lor? Acestea nu au pentru ei aceeași importanță ca și comorile lor pământești. Sufletele pentru care a murit Hristos pot să moară, afundându-se în ruină; ei nu au timp să le salveze. Făcând planuri pentru câștiguri pământești, ei dau pe față iscusință și talent; dar aceste calități prețioase nu sunt consacrate pentru câștigarea sufletelor la Hristos, pentru zidirea împărăției Răscumpărătorului. Nu sunt oare sentimentele acestor persoane pervertite? Nu sunt ei îmbătați de băutura îmbătătoare a cupei lumești? Nu este oare rațiunea dată la o parte și scopurile și planurile egoiste n-au devenit ele oare o putere conducătoare? Lucrarea de pregătire pentru a rezista în ziua cea mare a Domnului și a folosi capacitățile date lor de Dumnezeu, pentru a ajuta și pregăti un popor pentru ziua aceea, este considerată ca fiind prea slabă și nesatisfăcătoare.5M 258.2

Mântuitorul lumii a prezentat cea mai profitabilă lucrare, în care se pot angaja bogat și sărac, învățat și neînvățat. Toți pot, în deplină siguranță, să-și strângă “o comoară în ceruri”, care nu se pierde. Aceasta înseamnă să-și investească puterile în partea cea dreaptă. Înseamnă să-și pună talentele la schimbător.5M 259.1

Isus ilustrează învățătura Sa prin cazul unui fermier pe care Dumnezeu l-a favorizat foarte mult. Domnul i-a binecuvântat ogorul, l-a făcut să dea roade din belșug, oferindu-i ocazia să-și arate dispoziția de a-i ajuta și pe alții, care n-au fost așa de mult binecuvântați. Dar când el a aflat că ogorul lui a produs atât de mult, mult mai mult decât se aștepta, în loc să facă planuri cum să-i ajute pe cei săraci să iasă din nevoile lor, el a început să facă planuri pentru a folosi totul pentru sine. Văzând cum darurile cerului se revarsă în hambarele lui, el nu și-a revărsat sufletul în mulțumire pentru dărnicia Dătătorului și nici n-a considerat că această mare binecuvântare i-a adus și răspunderi mai mari. În egoismul cel mai pur al naturii sale, el și-a pus întrebarea: “Ce voi face: Fiindcă nu mai am loc unde să-mi strâng roadele!” Sfătuindu-se cu propria sa inimă lacomă, el a spus: “Iată ce voi face: îmi voi strica grânarele, și voi zidi altele mai mari; acolo voi strânge toate roadele și toate bunătățile mele; și voi zice sufletului meu: ‘Suflete, ai multe bunătăți strânse pentru mulți ani; odihnește-te, mănâncă, bea și veselește-te!’” Mijloacele unei bucurii reale și ale înălțării sufletului sunt: activitatea, controlul de sine, scopuri sfinte; dar tot ce și-a propus acest om să facă cu belșugul pe care Dumnezeu i l-a dat a fost spre degradarea sufletului și care a fost rezultatul? “Dar Dumnezeu i-a zis: ‘Nebunule! Chiar în noaptea aceasta ți se va cere înapoi sufletul. Și lucrurile pe care le-ai pregătit, ale cui vor fi?’ Tot așa este și cu cel ce își adună comori pentru el și nu se îmbogățește față de Dumnezeu.”5M 259.2

Acest sărman om bogat avea o mare comoară pământească, dar era lipsit de adevăratele bogății. Cât de mulți sunt astăzi condamnați pentru un motiv asemănător! Râurile mântuirii sunt revărsate asupra noastră de la tronul lui Dumnezeu. Binecuvântări temporare sunt date, dar ele nu sunt folosite pentru binecuvântarea omenirii sau pentru slava lui Dumnezeu. Domnul este Binefăcătorul nostru plin de har. El a adus lumină și a adus nemurirea la lumină, prin Isus Hristos. Da! Prin Isus Hristos vin toate binecuvântările noastre. O, dacă fiecare limbă ar recunoaște pe marele Dătător! Fie ca fiecare voce, în tonuri clare și vesele, să vestească vestea cea bună că, prin Isus Hristos, viitorul, viața veșnică, este deschis înaintea noastră și invitațiile sunt adresate tuturor ca să accepte acest mare dar. Toate comorile cerului sunt puse la dispoziția noastră, așteptând să fie cerute de noi. Putem fi oare surprinși de faptul că acest sărman om bogat a fost numit nebun pentru că a întors spatele bogățiilor veșnice, darului neprețuit al vieții veșnice, greutății gloriei eterne și s-a mulțumit cu comorile prețioase ale acestui pământ?5M 260.1

Dumnezeu îi pune pe oameni la încercare, pe unii într-un fel, pe alții în alt fel. Pe unii îi încearcă, revărsând asupra lor bogatele Lui binecuvântări, iar pe alții reținând aceste binecuvântări de la ei. El îi încearcă pe cei bogați să vadă dacă Îl vor iubi pe Dumnezeu, Dătătorul, și pe aproapele lor ca pe ei înșiși. Când omul folosește cum trebuie aceste binecuvântări, Dumnezeu este mulțumit. El poate atunci să-i încredințeze răspunderi mai mari. Domnul dă pe față prețuirea de către om a timpului și veșniciei, a pământului și a cerului. El ne-a avertizat: “Când cresc bogățiile, nu vă lipiți inima de ele”. Ele au valoare numai atunci când sunt folosite pentru binele altora și pentru slava lui Dumnezeu; dar nici o comoară pământească nu trebuie să fie partea ta, dumnezeul tău sau mântuitorul tău.5M 261.1

Frații mei, lumea nu va crede niciodată faptul că sunteți sinceri în credința voastră, până când nu veți avea mai puține de spus despre lucrurile trecătoare și mai multe despre realitățile lumii veșnice. Domnul vine; dar mulți dintre cei care mărturisesc credința nu-și dau seama că evenimentul acesta este aproape. Ei nu-și pot prinde puternic credința, de scopurile descoperite ale lui Dumnezeu. Pentru unii, pasiunea pentru “a face bani” a devenit o preocupare mai presus de orice altceva și bogățiile pământești au pus în umbră comoara cerească. Lucrurile veșnice au pierit din minte ca fiind lucruri de mică importanță, în timp ce cele lumești au venit ca un potop. Întrebarea cea mare care se pune este: Cum să fac bani? Oamenii sunt plini de viață la orice speranță de câștig. Ei încearcă mii de planuri și scheme, printre care și diferite invenții și drepturile ce decurg din brevetarea acestora. Unii scormonesc pământul după metale prețioase, alții se ocupă cu speculațiile la bursă, iar alții lucrează pământul; dar toți au în vedere un singur lucru, și anume acela de a face bani. Devin tulburați și chiar nebuni în alergarea după bogăție; cu toate acestea, ei refuză să vadă avantajele moștenirii veșnice.5M 261.2

Când a fost pe pământ, Domnul Hristos a venit în contact cu unii a căror imaginație era înfierbântată de speranța unui câștig lumesc. Ei nu stau niciodată locului, ci caută mereu ceva nou, iar așteptările lor extravagante se trezesc numai pentru a fi dezamăgiți. Isus a cunoscut dorințele inimii omenești, care sunt aceleași în toate veacurile; și El le atrage atenția numai la bogățiile veșnice. “Împărăția cerurilor”, spunea El, “se mai aseamănă cu o comoară ascunsă într-o țarină. Omul care o găsește, o ascunde; și, de bucuria ei, se duce și vinde tot ce are, și cumpără țarina aceea”. El le-a vorbit oamenilor despre o comoară ce nu poate fi evaluată și care este la îndemâna tuturor. El a venit pe pământ ca să conducă mintea oamenilor în căutarea lor după această comoară. Drumul este marcat; chiar și cei mai săraci care Îl urmează vor fi mai bogați decât cei mai bogați oameni de pe pământ care nu-L cunosc pe Isus și vor fi făcuți nespus de bogați, împărțind fericirea lor cu alții.5M 261.3

“Nu vă strângeți comori pe pământ, unde le mănâncă moliile și rugina, și unde le sapă și le fură hoții; ci strângeți-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile și rugina și unde hoții nu le sapă, nici nu le fură.” Aceia care fac lucrul acesta nu vor suferi pagubă. Comoara strânsă în ceruri este sigură; și este pusă în contul nostru, căci Domnul Isus a spus: “Strângeți-vă comori în cer”. Oamenii pot semăna aici, dar vor secera în veșnicie.5M 262.1

Această comoară veșnică este aceea pe care slujitorii Domnului Hristos trebuie s-o prezinte oriunde merg. Ei trebuie să-i someze pe oameni să devină înțelepți spre mântuire. Nu trebuie să îngăduie ca acei credincioși ipocriți și iubitori de lume să influențeze cursul vieții lor și să le slăbească credința. Nu este misiunea lor aceea de a-i ajuta pe oameni sau comunități să născocească planuri și căi spre a economisi bani, făcând planuri înguste și limitând eforturile pentru cauza lui Dumnezeu. În loc să facă lucrul acesta, ei trebuie să-i învețe pe oameni cum să lucreze în mod dezinteresat, devenind astfel bogați față de Dumnezeu. Ei trebuie să-și educe mintea pentru a estima în mod drept lucrurile veșnice și să pună pe primul plan Împărăția lui Dumnezeu.5M 262.2

În aceste două câmpuri este nevoie de Calebi. În aceste Conferințe, nu trebuie să acționeze niște copii, ci bărbați înțelepți și capabili să poarte sarcini, făcând ca vocea lor să se audă mai presus de vocile celor necredincioși care prezintă numai obiecțiuni, îndoială și critici. Un creștin nedezvoltat, pitic în ceea ce privește creșterea religioasă, lipsit de înțelepciune de sus, nu este pregătit pentru a face față teribilelor conflicte prin care biserica este adesea chemată să treacă. “Pe zidurile tale, Ierusalime, am pus niște străjeri, care nu vor tăcea niciodată, nici zi, nici noapte.” Dacă slujitorul nu va rosti fără teamă adevărul, dacă el nu va avea un ochi numai pentru slava lui Dumnezeu și nu va lucra sub conducerea marelui Căpitan al mântuirii sale, dacă nu va merge înainte, indiferent de critică și necontaminat de aplauze, va fi socotit ca un veghetor necredincios.5M 262.3

Sunt unii în _____ care trebuie să fie bărbați, și nu băieți, să aibă un caracter ceresc în locul unui caracter pământesc și senzual; dar viziunea lor spirituală a devenit întunecoasă, obscură; iubirea cea mare a Mântuitorului nu le-a încântat sufletele. El are multe lucruri să vă spună, dar acum nu le puteți suporta. În ceea ce privește creșterea, sunteți copii și nu puteți înțelege tainele lui Dumnezeu. Când Dumnezeu ridică oameni care să facă lucrarea Lui, ei sunt necredincioși față de încrederea ce le-a fost acordată dacă îngăduie ca mărturia lor să fie modelată pentru a plăcea minților celor neconsacrați. El va pregăti oameni pentru aceste timpuri. Ei vor fi umili, oameni temători de Dumnezeu, nu conservativi, nu oameni care să facă politică; ci oameni care au o independență morală și care vor merge mai departe în temere de Dumnezeu. Ei vor fi amabili, nobili, curtenitori; și totuși ei nu vor fi clintiți de pe drumul cel drept, ci vor vesti adevărul în neprihănire, fie că oamenii îl vor asculta, fie că nu-l vor asculta.5M 263.1