Adunările noastre de tabără

Mi-a fost arătat că unele din adunările noastre din corturi sunt departe de a fi ceea ce Domnul le-a destinat să fie. Oamenii vin nepregătiți pentru primirea Duhului Sfânt. În general, surorile petrec foarte mult timp înaintea adunării ca să-și pregătească toaletele și să se împodobească, în exterior, în timp ce uită cu totul podoaba lăuntrică, care înaintea lui Dumnezeu are o mare valoare. De asemenea, se cheltuiește mult timp pentru a găti bucate ce nu sunt necesare, pentru pregătirea de plăcinte bogate, prăjituri și alte feluri de mâncare care sunt vătămătoare pentru aceia care le vor mânca. Dacă surorile noastre ar face o pâine bună și alte feluri de mâncăruri sănătoase, atât ele, cât și familiile lor ar fi mai bine pregătite să aprecieze cuvintele vieții și ar fi mult mai deschise influenței Duhului Sfânt.5M 162.2

Adesea, stomacul este supraîncărcat cu hrană ce rareori este modestă, simplă, ca aceea mâncată acasă, unde numărul exercițiilor făcute este dublu sau triplu. Aceasta face ca mintea să fie într-o letargie ce face dificil de apreciat lucrurile veșnice; și adunarea se termină, și ei sunt dezamăgiți pentru că nu s-au bucurat mai mult de Duhul lui Dumnezeu.5M 163.1

În timp ce se pregătește pentru întâlnire, fiecare persoană ar trebui să examineze în mod amănunțit și critic propria sa inimă înaintea lui Dumnezeu. Dacă au fost simțăminte neplăcute, neînțelegeri sau ceartă în familie, primul act de pregătire ar trebui să fie acela de a mărturisi unul altuia aceste greșeli și de a se ruga unul cu altul și unul pentru altul. Umilește-te înaintea lui Dumnezeu și fă un efort stăruitor de a-ți goli templul sufletului de orice gunoi — orice invidie, orice gelozie, orice suspiciune și căutare de greșeli. “Curățiți-vă mâinile, păcătoșilor; curățiți-vă inima, oameni cu inima împărțită. Simțiți-vă ticăloșia; tânguiți-vă și plângeți. Râsul vostru să se prefacă în tânguire și bucuria voastră în întristare. Smeriți-vă înaintea Domnului și El vă va înălța.”5M 163.2

Domnul vorbește: intră în cămăruța ta și, în tăcere, intră în comuniune tăcută cu inima ta; ascultă de vocea adevărului și a conștiinței. Nimic nu va da o privire mai clară asupra eului ca rugăciunea în taină. El, care te vede în ascuns și cunoaște toate lucrurile, va ilumina înțelegerea ta și va răspunde cererilor tale. Îndatoriri clare, simple, ce nu trebuie să fie neglijate, se vor deschide înaintea ta. Fă un legământ cu Dumnezeu, ca să te supui pe tine și toate puterile tale slujirii Lui. Nu duce această lucrare neterminată în adunările în corturi. Dacă ea nu s-a făcut în cămin, propriul tău suflet va suferi și alții vor fi foarte mult răniți prin răceala, insensibilitatea și letargia ta.5M 163.3

Am văzut starea oamenilor ce mărturisesc adevărul. Cuvintele profetului Ezechiel li se pot aplica astăzi și lor: “Fiul omului, oamenii aceștia își poartă idolii în inimă și își pironesc privirile spre ceea ce i-a făcut să cadă în nelegiuire! Să mă las Eu să fiu întrebat de ei? De aceea vorbește-le, și spune-le: ‘Așa vorbește Domnul, Dumnezeu: orice om din casa lui Israel, care își poartă idolii în inimă, și care își pironește privirile spre ceea ce l-a făcut să cadă în nelegiuirea lui — dacă va veni să vorbească proorocului — Eu, Domnul, îi voi răspunde, în ciuda mulțimii idolilor lui’”.5M 164.1

Dacă iubim lucrurile lumii și ne complăcem în nelegiuire sau comuniune cu lucrările nefolositoare ale întunericului, am așezat piatra de poticnire a nelegiuirii înaintea feței noastre și am introdus idoli în inima noastră. Și dacă, printr-un efort categoric, nu-i îndepărtăm, nu vom fi niciodată recunoscuți ca fii și fiice ale lui Dumnezeu.5M 164.2

Aceasta este o lucrare pentru familii în care trebuie să vă angajați mai înainte de a vă strânge la sfânta noastră întâlnire. Lăsați ca pregătirea mâncării și a îmbrăcămintei să fie pe planul al doilea; în schimb, o profundă cercetare a inimii să înceapă în cămin. Rugați-vă de trei ori pe zi și, asemenea lui Iacov, fiți insistenți. În cămin este locul unde să-L găsim pe Isus; deci, luați-L pe Isus cu voi la adunare și cât de prețioase vor fi atunci orele pe care le veți petrece acolo! Dar cum veți putea să așteptați să simțiți prezența Domnului și să vedeți puterea Sa desfășurată, atunci când lucrarea individuală de pregătire pentru timpul acela este neglijată?5M 164.3

Pentru propriul vostru suflet, pentru Domnul Hristos și pentru alții, lucrați în cămin. Rugați-vă, deși nu sunteți obișnuiți să vă rugați. Deschideți-vă inima înaintea lui Dumnezeu. Puneți-vă casa în rânduială. Pregătiți-vă copiii pentru această ocazie. Învățați-i că nu este mai important ca ei să vină îmbrăcați în haine frumoase, ci să vină înaintea lui Dumnezeu cu mâini și inimi curate. Înlăturați orice obstacol care ar putea fi în calea lor — toate diferendele ce există, poate, între ei sau între voi și ei. Făcând astfel, invitați prezența Domnului în căminele voastre și îngerii cei sfinți vă vor însoți atunci când veți merge la adunare, iar lumina și prezența lor vor face pe îngerii cei răi ai întunericului să dea înapoi. Chiar necredincioșii vor simți atmosfera sfântă atunci când vor intra în tabără. O, cât de mult se pierde prin neglijarea acestei importante lucrări! Poate că îți va plăcea predicarea, poate că vei fi mișcat și reînviorat, dar puterea transformatoare și reformatoare a lui Dumnezeu nu va fi simțită în inimă, iar lucrarea nu va fi atât de profundă, desăvârșită și dăinuitoare așa cum ar trebui să fie. Lasă ca mândria să fie crucificată și sufletul să fie îmbrăcat cu haina neprețuită a neprihănirii Domnului Hristos și te vei bucura atunci de o adunare deosebită. Pentru sufletul tău, aceasta va fi chiar poarta cerului.5M 164.4

Aceeași lucrare a umilinței și a cercetării de inimă ar trebui, de asemenea, să aibă loc în biserică, astfel încât toate diferențele și înstrăinările dintre frați să fie lăsate la o parte mai înainte de a ne înfățișa înaintea Domnului la aceste întâlniri anuale. Consacră-te acestei lucrări cu zel și nu te odihni până când ea nu este îndeplinită; căci, dacă vii la aceste întâlniri cu îndoielile, cu murmurările, cu disputele tale, atunci aduci îngerii cei răi în tabără și duci cu tine întuneric oriunde vei merge.5M 165.1

Mi-a fost arătat că, din lipsa unei astfel de pregătiri, aceste întâlniri anuale au realizat foarte puțin. Martorii sunt rareori pregătiți să lucreze pentru Dumnezeu. Sunt mulți vorbitori — aceia care pot rosti cuvinte tăioase, ieșite din făgașul lor, pentru a biciui alte biserici și a batjocori credința lor, — dar nu sunt decât puțini lucrători zeloși pentru Dumnezeu. Acești vorbitori aspri, care își dau importanță, mărturisesc că au primit adevărul înaintea celorlalți oameni, dar felul lor de a lucra și zelul lor religios nu corespund în nici un fel cu mărturisirea lor de credință.5M 165.2

M-am uitat ca să văd umilința sufletului, care ar trebui să fie ca o haină potrivită pe pastorii noștri, dar ea nu era asupra lor. M-am uitat ca să văd dragostea profundă pentru suflete, pe care Domnul a spus că trebuie s-o aibă, dar nu o aveau. Am ascultat să aud rugăciuni stăruitoare, înălțate cu lacrimi și zdrobire de suflet pentru cei nepocăiți și necredincioși din propriile lor cămine, și din biserică, dar nu le-am auzit. Am ascultat să aud făcându-se apeluri pentru manifestarea Duhului Sfânt, dar acestea lipseau. M-am uitat să văd purtători de poveri, care în timpuri ca acestea să plângă între tindă și altar, strigând: “Ai milă de poporul Tău, Doamne, și nu lăsa de ocară moștenirea Ta”, dar n-am auzit astfel de rugăciuni. Puțini oameni zeloși și umili Îl caută pe Domnul. La unele din aceste întâlniri, unul sau doi pastori au simțit povara și au fost apăsați asemenea unui car sub greutatea snopilor. Dar marea majoritate a pastorilor nu au un simțământ al sfințeniei lucrării lor mai mare decât îl au copiii.5M 165.3

Am văzut că aceste întâlniri anuale ar putea fi ceea ce ar trebui să fie, întâlniri ale unei lucrări pline de zel. Pastorii ar trebui să caute să facă o pregătire a inimii mai înainte de a se angaja în lucrarea de a ajuta pe alții, căci poporul este cu mult înaintea multor pastori. Ei trebuie să se lupte neobosit în rugăciune, până când Domnul îi binecuvântează. Când iubirea lui Dumnezeu arde pe altarul inimii lor, atunci ei nu vor predica pentru a-și etala propria lor istețime, ci pentru a-L prezenta pe Hristos, care ridică păcatele lumii.5M 166.1

În prima biserică, creștinismul era predicat în toată puritatea lui; preceptele lui au fost date de vocea inspirației; orânduirile lui erau necorupte de înșelăciunile oamenilor. Biserica a dat pe față spiritul Domnului Hristos și s-a prezentat frumoasă în simplitatea ei. Podoaba ei erau principiile sfinte și viața exemplară a membrilor ei. Mulțimi au fost câștigate la Hristos, nu printr-o manifestare exterioară sau prin învățătură, ci prin puterea lui Dumnezeu care însoțea predicarea deschisă, simplă, a Cuvântului Său. Dar biserica s-a corupt. Și acum, era o mai mare nevoie, mai mult decât oricând, ca slujitorii Evangheliei să fie canale de lumină.5M 166.2

Sunt mulți vorbitori superficiali ai adevărului biblic, ale căror suflete sunt tot atât de pustii și lipsite de Duhul lui Dumnezeu, cum erau dealurile de la Ghilboa de rouă și ploaie. Avem nevoie de bărbați care să fie ei înșiși convinși pe deplin și care pot învăța pe alții cum să-și predea inima lui Dumnezeu. Puterea sfințeniei aproape a încetat să mai existe în comunitățile noastre. Și de ce este lucrul acesta? Domnul așteaptă încă să fie milostiv; El n-a închis ferestrele cerului. Noi ne-am despărțit de El. Avem nevoie să ne fixăm ochiul credinței la cruce și să credem că Domnul Isus este tăria și mântuirea noastră.5M 166.3

Văzând așa de puțină preocupare pentru lucrare la pastori și la popor, întrebăm: Când va veni Domnul, va găsi El credință pe pământ? Ceea ce ne lipsește este credința. Dumnezeu are o abundență de har și putere ce așteaptă să fie cerute de noi. Dar motivul pentru care noi nu simțim marea noastră nevoie de ele este acela că privim la noi înșine, și nu la Domnul Isus. Noi nu înălțăm pe Isus și nu ne sprijinim în totul pe meritele Sale.5M 167.1

O, dacă aș putea să imprim în mintea pastorilor și a poporului nevoia unei profunde lucrări a harului în inimă și o mai categorică pregătire pentru a intra în spiritul și activitatea adunărilor noastre de tabără, astfel încât să poată primi cel mai mare beneficiu posibil din aceste întâlniri. Aceste adunări anuale pot fi ocazii speciale de binecuvântare sau pot să producă răni mari vieții spirituale. Ce vor fi ele pentru tine, scumpe cititor? Rămâne ca fiecare dintre noi să decidem în dreptul nostru.5M 167.2