Responsabilitatea pastorilor

O responsabilitate solemnă zace asupra veghetorului. Cât de plini de grijă trebuie să fie, pe bună dreptate, pentru a înțelege și explica Cuvântul lui Dumnezeu! “Ferice de cine citește și de cei ce ascultă cuvintele acestei proorocii, și păzesc lucrurile scrise în ea”. Profetul Ezechiel spune: “Cuvântul Domnului mi-a vorbit astfel: ‘Fiul omului, vorbește copiilor poporului tău și spune-le: Când voi aduce sabia peste vreo țară și poporul țării va lua din mijlocul lui pe un om oarecare, și-l va pune ca străjer, dacă omul acela va vedea venind sabia asupra țării, va suna din trâmbiță și va da de știre poporului și dacă cel ce va auzi sunetul trâmbiței nu se va feri și va veni sabia și-l va prinde, sângele lui să cadă asupra capului lui. Fiindcă a auzit sunetul trâmbiței și nu s-a ferit, de aceea sângele lui să cadă asupra lui. Dar dacă se va feri, își va scăpa viața. Dacă însă străjerul va vedea venind sabia și nu va suna din trâmbiță și dacă poporul nu va fi înștiințat și va veni sabia și va răpi viața vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sângele lui din mâna străjerului. Acum, fiul omului, te-am pus străjer peste casa lui Israel. Tu trebuie să asculți Cuvântul care iese din gura Mea și să-i înștiințezi din partea Mea. Când zic celui rău: Răule, vei muri negreșit! Și tu nu-i spui, ca să-l întorci de la calea lui cea rea, răul acela va muri în nelegiuirea lui, dar sângele lui îl voi cere din mâna ta. Dar dacă vei înștiința pe cel rău, ca să se întoarcă de la calea lui și el nu se va întoarce, va muri în nelegiuirea lui, dar tu îți vei mântui sufletul’”.5M 15.2

Responsabilitatea veghetorului de astăzi este tot așa de mare ca în zilele profetului, având în vedere că lumina noastră este mai clară și privilegiile și ocaziile noastre, mai mari decât ale lor. Este datoria pastorului de a avertiza pe fiecare om, de a învăța pe fiecare om, cu toată blândețea și înțelepciunea. El nu trebuie să se conformeze practicilor lumii, ci, ca slujitor al lui Dumnezeu, trebuie să fie mulțumit cu credința dată sfinților o dată pentru totdeauna. Satana este mereu la lucru pentru a înfrânge fortărețele care-i interzic accesul liber la suflete; și în timp ce pastorii noștri nu mai au deloc înclinații spirituale, în vreme ce ei nu au o legătură strânsă cu Dumnezeu, vrăjmașul are un mare avantaj, iar Domnul consideră răspunzător pe veghetor pentru succesul acestuia.5M 16.1

Aș dori acum să fac să se audă un glas de avertizare pentru aceia care se vor întâlni la adunarea noastră de tabără. Sfârșitul tuturor lucrurilor este aproape. Frații mei, pastori și laici, mi-a fost arătat că trebuie să lucrați într-un mod diferit de felul în care aveați obiceiul să lucrați. Mândria, invidia, îngâmfarea și independența nesfințită au stricat munca voastră. Când oamenii își permit să fie flatați și înălțați de către Satana, Domnul poate face puțin pentru ei sau prin ei. La ce umilință nemăsurată S-a coborât Fiul omului venind aici pe pământ, ca să poată înălța omenirea! Lucrătorii lui Dumnezeu, nu numai pastorii, ci tot poporul, au nevoie de blândețea și smerirea Domnului Hristos, dacă doresc să aducă beneficii concetățenilor lor, după cum Dumnezeu, Mântuitorul nostru, S-a umilit atunci când a luat asupra Sa natura omului. Dar El a coborât și mai jos. “Ca om, El S-a smerit și a devenit ascultător până la moarte și chiar moarte de cruce.” Dacă aș putea găsi limbajul prin care să prezint aceste lucruri înaintea voastră! Dacă s-ar putea rupe vălul și ați putea vedea cauza slăbiciunii voastre spirituale! O, dacă ați putea să vă imaginați bogăția și puterea harului ce așteaptă cererile voastre! Aceia care flămânzesc și însetează după neprihănire vor fi săturați. Noi trebuie să exercităm o credință mai mare în a cere lui Dumnezeu toate binecuvântările de care avem nevoie. Trebuie să ne străduim, să agonizăm spre a intra pe poarta cea strâmtă.5M 16.2

Domnul Hristos spune: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați și Eu vă voi da odihnă. Luați jugul Meu asupra voastră și învățați de la Mine, căci Eu sunt blând și smerit cu inima și veți găsi odihnă pentru sufletele voastre”. Vă mărturisesc, scumpi frați, pastori și laici, că n-ați învățat încă lecția aceasta. Domnul Hristos a îndurat rușinea, agonia și moartea pentru noi. “Să aveți în voi gândul acesta, care era și în Hristos Isus”. El a suportat batjocura și ocara fără să recurgă la represalii, fără un spirit de răzbunare. Isus a murit, nu numai să facă ispășire pentru noi, ci ca să fie exemplul nostru. O, minunată condescendență! Iubire fără egal! Privind la Prințul Vieții atârnând pe cruce, poți să mai fii egoist? Poți să-ți mai permiți ura și răzbunarea?5M 17.1

Fie ca spiritul cel mândru să se plece în umilință. Fie ca inima de piatră să se sfărâme. Nu te mai compătimi și lamenta, nu mai înălța eul. Privește, privește la El, la Acela pe care păcatele noastre L-au străpuns. Privește cum coboară pas cu pas pe cărarea umilinței pentru a ne înălța; El S-a umilit până la limita de unde nu Se mai putea coborî, și toate acestea pentru mântuirea noastră, care eram căzuți în păcat. De ce să fim atunci așa de indiferenți, așa de reci, așa de formaliști, așa de mândri, așa de mulțumiți de noi?5M 17.2

Cine dintre noi urmează cu credincioșie Modelul? Cine dintre noi a început și a continuat lupta împotriva mândriei inimii? Cine dintre noi, cu toată seriozitatea, a ajuns să se lupte cu egoismul, până când acesta nu se mai găsește în inimă și nu se mai dă pe față în viață? Să dea Dumnezeu ca lecțiile ce ne sunt date în timp ce privim la crucea Domnului Hristos, și vedem împlinindu-se semnele care ne aduc mai aproape de timpul judecății, să impresioneze atât de mult inimile noastre, încât să ne facă mai umiliți, mai dispuși la a ne lepăda de noi înșine, mai buni unii cu alții, mai puțin preocupați de eul nostru, mai puțin critici și mai dispuși a ne purta poverile unii altora decât o facem astăzi.5M 18.1

Mi-a fost arătat că noi, ca popor, ne îndepărtăm de simplitatea credinței și de puritatea Evangheliei. Mulți sunt în mare primejdie. Dacă nu-și schimbă umblarea, atunci vor fi tăiați din Adevăratul Butuc al Viei ca ramuri nefolositoare. Frați și surori, mi-a fost arătat că noi stăm în pragul lumii veșnice. Avem nevoie acum să câștigăm biruința la fiecare pas. Fiecare faptă bună este o sămânță semănată, care să aducă roade pentru viața veșnică. Fiecare succes ne așază pe o treaptă mai înaltă a scării succesului și obținem tărie spirituală din fiecare nouă victorie. Fiecare acțiune dreaptă pregătește calea pentru repetarea ei.5M 18.2

Unii își încheie timpul încercării lor; dar stau bine? Au obținut ei vrednicia corespunzătoare pentru viața viitoare? Raportul lor din ceruri nu va arăta oare ocazii pierdute, privilegii neglijate, o viață de egoism și lumească, ce n-a adus roade spre slava lui Dumnezeu? și cât de mult din lucrarea pe care Stăpânul a lăsat s-o facem a rămas nefăcută? De jur împrejurul nostru sunt suflete ce trebuie să fie avertizate; dar de câte ori timpul nostru n-a fost ocupat pentru o slujire egoistă, și raportul merge la Dumnezeu, vorbind despre suflete ce coboară în mormintele lor neavertizate și nemântuite.5M 18.3

Domnul are încă milă față de noi. Există loc pentru pocăință. Putem deveni preaiubiți ai lui Dumnezeu. Vă implor pe voi, care ați împins revenirea Domnului Hristos undeva departe, foarte departe, începeți acum să lucrați pentru a răscumpăra vremea. Studiați Cuvântul lui Dumnezeu. Fie ca toți aceia care vin la aceste întâlniri să facă un legământ cu Dumnezeu, ca să dea la o parte orice vorbire ușoară, batjocoritoare și frivolă, cum și lectura neimportantă; iar pentru anii ce vin, să faceți un studiu sârguincios și cu rugăciune al Bibliei, ca să puteți da fiecărui om care vă cere un temei al nădejdii din voi, dar cu blândețe și temere de Dumnezeu. Nu vreți ca fără nici o întârziere să vă umiliți inimile înaintea lui Dumnezeu și să vă pocăiți de păcatele voastre?5M 18.4

Nimeni să nu nutrească cumva gândul că regret sau că-mi retrag mărturia clară pe care am adresat-o atât persoanelor în mod individual, cât și poporului. Dacă am greșit undeva, atunci am greșit în faptul că n-am mustrat păcatul în mod mai categoric și mai ferm. Unii dintre frați și-au asumat răspunderea de a critica lucrarea mea și a propune o cale mai ușoară de a corecta greșelile. Acestor persoane le spun: Eu am ales calea lui Dumnezeu, și nu a voastră. Ceea ce am spus sau am scris în mărturiile adresate n-a fost exprimat așa de clar cum ar fi trebuit.5M 19.1

Dumnezeu mi-a dat lucrarea pe care o fac și eu trebuie să mă întâlnesc cu ea în ziua judecății. Aceia care au ales propria lor cale, care s-au ridicat împotriva mărturiilor ce mi-au fost date și au căutat să zdruncine credința altora în ele trebuie să rezolve această problemă cu Dumnezeu. Nu retrag nimic, nu îndulcesc nimic ca să corespundă cu ideile lor sau ca să scuze defectele de caracter. Eu n-am vorbit, de fapt, așa de clar cum era cazul. Aceia, care pe orice cale caută să slăbească forța mustrărilor pătrunzătoare pe care mi le-a dat Dumnezeu să le rostesc, va trebui să se întâlnească cu această lucrare a lor în ziua judecății.5M 19.2

Cu câteva săptămâni în urmă, aflându-mă față în față cu moartea, am avut ocazia să privesc mult mai de aproape veșnicia. Dacă Domnul va dori să mă ridice din starea mea actuală de slăbiciune, sper, în puterea harului și a tăriei ce vin de sus, să rostesc cu credincioșie cuvintele pe care El mi le dă să le rostesc. În toată viața mi-a fost teribil de greu să rănesc simțămintele cuiva sau să zdruncin autoînșelarea lor, atunci când am rostit mărturia ce mi-a fost dată de Dumnezeu. Este contrar naturii mele. Îmi produce mare durere și multe nopți nedormite. Acelora care și-au luat răspunderea să mă mustre și, în judecata lor mărginită, să propună o cale ce le pare lor mai înțeleaptă, le repet: Nu accept eforturile voastre. Lăsați-mă cu Dumnezeu și lăsați-mă să mă învețe El. Am să iau cuvintele de la Domnul și am să le rostesc poporului. Nu aștept ca toți să primească mustrarea și să facă reformă în viața lor, dar trebuie să-mi îndeplinesc datoria întotdeauna la fel. Voi umbla în umilință înaintea lui Dumnezeu, îndeplinindu-mi lucrarea pentru prezent și veșnicie.5M 19.3

Dumnezeu n-a dat fraților mei lucrarea pe care mi-a dat-o mie. Mi s-a reproșat că modul meu de a transmite mustrările în public i-a făcut pe alții să fie tăioși, critici și severi. Dacă lucrurile stau astfel, atunci aceștia trebuie să-și rezolve problema cu Dumnezeu. Dacă alții își asumă o responsabilitate pe care Dumnezeu nu le-a dat-o; dacă ei nesocotesc învățătura pe care El le-a dat-o mereu și mereu prin instrumentul umil pe care l-a ales, de a fi buni, răbdători și îngăduitori, atunci ei singuri trebuie să răspundă pentru urmări. Cu o inimă plină de durere mi-am adus la îndeplinire datoria neplăcută față de scumpii mei prieteni, neîndrăznind să-mi plac mie însumi, nereținând mustrările, chiar când era vorba de soțul meu; și nu voi fi mai puțin credincioasă în avertizarea altora, fie că vor auzi sau nu. Când le vorbesc oamenilor, eu rostesc multe cuvinte pe care nu le-am gândit mai dinainte. Duhul Domnului vine adesea asupra mea. Simt că sunt purtată, dusă departe de mine; viața și caracterul diferitelor persoane sunt prezentate în mod clar minții mele. Văd greșelile lor și primejdiile în care se află și mă simt obligată să vorbesc despre cele ce sunt aduse înaintea mea. Nu îndrăznesc să mă împotrivesc Duhului lui Dumnezeu.5M 20.1

Știu că unora nu le place mărturia mea. Ea nu se potrivește cu mândria lor, cu inimile lor neconsacrate. Simt din ce în ce mai profund pierderea pe care poporul nostru a suportat-o prin eșecul de a primi lumina pe care Dumnezeu le-a dat-o și a asculta de ea. Tinerii mei frați în lucrarea de slujire, vă somez să reflectați mai mult și mai profund asupra responsabilității voastre solemne. Dacă vă consacrați lui Dumnezeu, puteți exercita o influență puternică spre bine în biserică și în lume; dar vă lipsește o evlavie și o devoțiune sinceră. Dumnezeu v-a trimis să fiți o lumină în lume, atât prin faptele voastre bune, cât și prin cuvintele și teoriile voastre. Dar mulți dintre voi sunt, într-adevăr, reprezentați prin fecioarele neînțelepte, care nu aveau ulei în candelele lor.5M 20.2

Frații mei, dați ascultare mustrării și sfatului Martorului Credincios și Dumnezeu va lucra pentru voi și cu voi. Vrăjmașii voștri pot fi puternici și hotărâți, dar Unul mai mare decât ei va fi ajutorul vostru. Lăsați lumina să lumineze și ea își va face lucrarea. Domnul oștirilor este cu noi; Dumnezeul lui Iacov este refugiul nostru.5M 21.1