Unitatea lucrării

Domnul dorește să existe unitate printre cei care conduc lucrarea lui Dumnezeu în diferite părți ale câmpului. Cei care conduc lucrarea Sa pe Coasta Pacificului și cei care sunt angajați în lucrarea Sa pe partea de răsărit a câmpului Rocky Mountains trebuie să aibă același gând și să judece la fel — o inimă, în planuri și în acțiuni. El nu vrea ca vreunul din aceste întreprinderi să gândească că este o virtute să fie diferit de frații lui de la cealaltă Casă de editură. Ar trebui să fie un schimb de păreri, un schimb de planuri și idei între ele; și dacă se sugerează aducerea unor îmbunătățiri de către oricare din aceste Case de Editură, administratorii, lucrătorii să analizeze propunerea și să adopte îmbunătățiri ale planurilor și metodelor de lucru. În ambele Case de Editură sunt foarte multe îmbunătățiri de făcut și directorii, conducătorii au mult de învățat. Și lecția care își va lăsa cel mai hotărât amprenta asupra dezvoltării lucrării este aceea de a învăța mai puțin din propria lor pricepere și mai mult din blândețea și smerenia Domnului Hristos. Fie ca nici unul din cele două întreprinderi să nu fie egoist, așa cum n-a fost Domnul Hristos, încât să mențină planurile lui de a avea, spre mulțumirea lor, indiferent de consecințe.5M 417.1

Cei care sunt legați de instituția noastră de publicații din Battle Creek nu sunt ceea ce ar trebui să fie, nici ceea ce puteau să fie. Ei gândesc că gusturile, obiceiurile și părerile lor sunt corecte. Sunt într-o continuă primejdie de a deveni înguști în ideile lor și geloși pe Editura Pacific Press și să stea în poziția de a critica și a avea simțăminte de superioritate. Acestui simțământ i s-a permis să crească, să mânjească și să stânjenească propriile lor interese și, de asemenea, interesele lucrării de pe coasta Pacificului; toate acestea pentru că sentimente egoiste au controlat și au împiedicat un discernământ clar cu privire la ceea ce este spre binele lor și pentru înaintarea și dezvoltarea cauzei lui Dumnezeu. Acest simțământ de separare este contrar spiritului Domnului Hristos. Lui Dumnezeu Îi displace acest lucru; El dorește ca fiecare fărâmă din acest spirit să fie biruită. Cauza lui Dumnezeu este una; via Domnului este un singur câmp mare, cu slujitori ai lui Dumnezeu angajați în diferite părți și ramuri ale lucrării. Nu trebuie să fie nici un alt scop decât acela de a lucra în mod dezinteresat pentru a-i avertiza pe cei nepăsători și a-i salva pe cei pierduți.5M 417.2

Oamenii care sunt legați de lucrarea lui Dumnezeu în Casele de Editură, sanatoriu și colegiu pot fi considerați a fi oameni siguri de încredere numai dacă asimilează caracterul Domnului Hristos. Dar mulți au moștenit trăsături de caracter care nu reprezintă în nici un fel Modelul divin. Sunt mulți aceia care au unele defecte de caracter moștenite prin naștere și pe care nu le-au biruit, ci le-au cultivat ca și când ar fi fost aur curat și le-au adus în experiența lor religioasă. În multe cazuri, aceste trăsături de caracter sunt menținute toată viața. Pentru un timp, s-ar putea ca nici un rău deosebit să nu se vadă ca rezultat al acestora; dar aluatul este la lucru, și când apare o ocazie favorabilă, răul se manifestă.5M 418.1

Unii dintre acești oameni cu diformități însemnate de caracter au păreri puternice, hotărâte, pe care nu le părăsesc atunci când le cere exemplul Domnului Hristos de a renunța în favoarea altora, a căror iubire pentru cauza adevărului este tot atât de profundă ca și a lor. Astfel de persoane au nevoie să cultive trăsături de caracter opuse și să învețe să prețuiască pe alții mai presus de ei înșiși. Când aceștia vin în legătură cu o importantă întreprindere, unde urmează să se aducă la îndeplinire planuri mari, ei trebuie să fie foarte atenți ca nu cumva propriile lor idei și trăsături specifice de caracter să aibă o influență nefavorabilă asupra dezvoltării ei. Domnul a văzut primejdia care ar rezulta din controlul pe care îl exercită hotărârile și planurile unui singur om și în Cuvântul Său inspirat noi suntem chemați să ne supunem unii altora și să prețuim pe alții mai presus de noi înșine. Când trebuie să fie făcute planuri ce vor afecta lucrarea lui Dumnezeu, ele trebuie să fie aduse înaintea comitetului compus din oameni aleși și cu experiență; căci armonia efortului este esențială în toate aceste întreprinderi.5M 418.2

Oameni cu temperamente diferite și caractere defectuoase pot vedea greșeli la alții, dar se pare că nu cunosc propriile lor rătăciri; și dacă sunt lăsați să-și aducă la îndeplinire planurile fără să se consulte cu alții, ei ar putea face greșeli amare. Ideile lor trebuie să devină mai largi. În firea omenească obișnuită există egoism și ambiție, ce mânjesc lucrarea lui Dumnezeu. Interesele egoiste trebuie să fie părăsite. Nu trebuie să fie nici o dorință de a fi primul, nici o atitudine de distanțare de lucrătorii lui Dumnezeu, vorbind și scriind într-o manieră bigotă și care n-a fost supusă în umilință comitetului, pentru o cercetare critică și cu rugăciune.5M 418.3

Lumea viitoare este foarte aproape, cu deznodămintele ei nestricăcioase și solemne — așa de aproape, și este o așa de mare lucrare de făcut, așa de multe și importante decizii de luat; și totuși, în comitetele noastre, opinii preconcepute, idei și planuri egoiste, trăsături rele de caracter primite prin naștere sunt târâte după voi și li se îngăduie să aibă influență. Trebuie să aveți totdeauna simțământul că este păcat să te miști din impuls. Nu trebuie să abuzați de puterea voastră, folosind-o pentru a aduce la îndeplinire scopurile voastre, indiferent de consecința asupra altora, numai pentru faptul că sunteți într-o poziție care face posibil acest lucru; ci voi trebuie să folosiți puterea ce v-a fost dată ca o răspundere solemnă, amintindu-vă de faptul că sunteți slujitori ai Dumnezeului Celui Prea Înalt și că vă veți întâlni în ziua judecății cu orice hotărâre pe care o luați. Dacă acțiunile voastre sunt neegoiste și pentru slava lui Dumnezeu, ele vor suporta atunci încercarea cea grea. Ambiția înseamnă moarte spirituală, geniul greșește, lenevia indolentă este criminală; dar viața în care fiecare principiu drept este respectat va avea succes.5M 419.1

Mulți din comitetul vostru nu poartă amprenta cerului. Voi nu veniți la ei ca la niște oameni care au fost și sunt în comuniune cu Dumnezeu și care au gândul Său și iubirea plină de înțelegere și compătimire, ci la niște oameni cu hotărârea categorică de a aduce la îndeplinire planurile voastre, pe care să le rezolve așa cum gândiți voi. În fiecare departament al lucrării este esențial să ai gândul și spiritul lui Hristos. Voi sunteți lucrătorii lui Hristos; și trebuie să dați pe față amabilitate și bun simț, altfel nu Îl puteți reprezenta pe Hristos.5M 419.2

Toți aceia care sunt angajați în instituțiile noastre ar trebui să-și dea seama că ei vor fi o binecuvântare sau un blestem. Dacă ei vor fi o binecuvântare, trebuie să-și reînnoiască zilnic tăria lor spirituală; trebuie să fie părtași la natura divină, scăpând de stricăciunea care este în lume prin pofte.5M 419.3

Printre grijile vieții active, uneori este dificil să deslușim propriile noastre motive, dar se fac zilnic progrese fie spre bine, fie spre rău. Fie că ne place, fie că nu, o înălțare a simțămintelor personale va ajunge să ne controleze acțiunile; lucrurile simțurilor vor ajunge să ne întunece viziunea. Mi-a fost arătat că Isus ne iubește; dar El este întristat atunci când vede o astfel de lipsă de discernământ înțelept, de adaptabilitate la lucrare și de înțelepciune de a ajunge la inima oamenilor și de a intra în sentimentele altora. În timp ce trebuie să ne păzim împotriva primejdiei constante de a lua aminte la vrăjmașii Domnului Hristos și a ajunge să fim corupți de ei, trebuie să avem grijă să nu ne înstrăinăm, să nu ne ținem departe de aceia pe care Domnul îi consideră ca fiind ai Lui. “Ori de câte ori ați făcut aceste lucruri unuia dintre acești foarte neînsemnați frați ai Mei, spune El, Mie Mi le-ați făcut.” Dacă cu hotărâre zeloasă, plină de iubire, folosim orice ocazie pentru a ajuta și a pune pe picioare pe aceia care s-au poticnit și au căzut, atunci n-am trăit în zadar. Comportarea noastră nu trebuie să fie aspră, autoritară și dictatorială, ci viața noastră trebuie parfumată cu farmecul ascuns al Domnului Hristos.5M 420.1

Tatăl nostru ceresc cere de la slujitorii Săi în măsura în care El le-a încredințat, și cerințele Lui sunt înțelepte și drepte. El nu va accepta de la noi mai puțin decât cere; toate cererile Lui îndreptățite trebuie să fie pe deplin împlinite sau, de nu, ele vor da mărturie împotriva noastră că am fost cântăriți și găsiți cu lipsă. Dar Domnul Isus urmărește eforturile noastre cu cel mai profund interes. El știe că oameni cu toate slăbiciunile naturii umane fac lucrarea Lui și notează căderile și descurajările cu cea mai delicată milă. Dar eșecurile și defectele pot fi mult mai puține decât sunt. Dacă ne vom mișca în armonie cu cerul, îngerii slujitori vor lucra cu noi și vor încununa cu succes eforturile noastre.5M 420.2

Aceasta este marea zi a pregătirii și lucrarea solemnă ce are loc în sanctuarul de sus trebuie să fie păstrată vie înaintea minților celor angajați în diferitele voastre instituții. Interesul pentru afaceri nu trebuie să fie lăsat să absoarbă în așa grad mintea, încât lucrarea adusă la îndeplinire în ceruri și care privește pe fiecare om să fie luată în mod ușuratic. Scenele solemne ale judecății, marea zi a ispășirii ar trebui să fie păstrate înaintea poporului și imprimate în conștiința lor în mod serios și cu putere. Subiectul sanctuarului ne va da păreri corecte asupra importanței lucrării pentru acest timp. O apreciere cuvenită a lui va duce pe lucrătorii din Casele de editură să manifeste o mai mare energie și zel, pentru a face ca lucrarea să aibă succes. Nimeni nu trebuie să devină nepăsător și orb față de nevoile cauzei lui Dumnezeu și primejdiile care însoțesc fiecare suflet; dar fiecare trebuie să caute să fie un canal de lumină.5M 420.3

În toate instituțiile noastre există prea mult eu, prea mult egoism și mult prea puțin din Hristos. Toți ochii trebuie să se îndrepte spre Răscumpărătorul nostru, toate caracterele trebuie să devină asemenea caracterului Său. El este Modelul pe care trebuie să-l copiem, dacă vrem să avem o minte echilibrată și caractere armonioase. Viața Lui a fost ca grădina Domnului în care crește orice copac care este plăcut la privit și bun la mâncat. În timp ce cuprinde în sufletul Său toate trăsăturile plăcute de caracter, sensibilitatea Lui, amabilitatea și iubirea Lui L-au adus într-o apropiată simpatie cu neamul omenesc. El era Creatorul tuturor lucrurilor, susținând lumile prin puterea Sa infinită. Îngerii erau gata să-I aducă închinare și să asculte de voia Lui. Cu toate acestea, El poate asculta gânguritul pruncului, primind lauda buzelor lui. El i-a luat pe copilași în brațele Sale și i-a strâns la inima Lui mare și iubitoare. Ei se simțeau bine acasă, în prezența Lui, și șovăiau să părăsească brațele Sale. El n-a privit la dezamăgirile și nenorocirile neamului omenesc ca fiind numai niște fleacuri, ci inima Sa a fost totdeauna sensibilă la suferințele acelora pe care a venit să-i salveze.5M 421.1

Lumea a pierdut modelul originar al bunătății și s-a scufundat în apostazie generală și corupție morală; viața lui Isus a fost o viață de eforturi obositoare și lepădare de sine pentru a-l aduce pe om înapoi la starea de la început, umplându-l cu duhul bunăvoinței divine și al iubirii neegoiste. În timp ce era în lume, El nu era din lume. Pentru El era un chin continuu să fie adus mereu în legătură cu vrăjmașul, cu depravarea și necurăția pe care Satana le-a adus în lume; dar El a avut o lucrare de făcut, aceea de a-i aduce pe oameni în armonie cu planul divin și pământul în legătură cu cerul și n-a socotit nici un sacrificiu ca fiind prea mare pentru împlinirea acestui obiectiv. El “a fost ispitit în toate lucrurile ca și noi, dar fără păcat”. Satana a stat gata să-L asalteze la fiecare pas, aruncând asupra Lui cele mai furioase ispite, și cu toate acestea, “El n-a făcut păcat și în gura Lui nu s-a găsit vicleșug”. “El … a fost ispitit în ceea ce a suferit”, a suferit în raport cu perfecțiunea sfințeniei Sale. Dar prințul întunericului n-a găsit nimic în El; nici un singur gând sau sentiment n-a răspuns ispitei.5M 421.2

Învățătura Sa cădea ca ploaia; Vorbirea Sa picura ca roua. În caracterul Domnului Hristos erau împletite o așa măreție, pe care Dumnezeu n-a desfășurat-o niciodată mai înainte în fața omului căzut, și o așa blândețe, cum omul n-a dat niciodată pe față. Niciodată mai înainte n-a umblat printre oameni cineva așa de nobil, așa de curat, așa de binevoitor, atât de conștient de natura Sa divină; și totuși așa de simplu, așa de plin de planuri și dorințe de a face bine omenirii. În timp ce avea scârbă de păcat, El plângea plin de împreună simțire cu cel păcătos. El nu și-a plăcut Sieși. Maiestatea Cerului S-a îmbrăcat în natura neamului omenesc. Acesta este caracterul Domnului Hristos. Pășim noi în urma pașilor Săi? O, Mântuitorul meu, cât de puțin Te reprezintă cei ce mărturisesc că sunt urmașii Tăi!5M 422.1