Înțeleg că mărturia [Aici se face referire la articolul precedent.] pe care am trimis-o fratelui _____, cu rugămintea să fie citită în comunitate, a fost oprită să vă fie adusă la cunoștință timp de câteva săptămâni după ce a fost primită de el. Mai înainte de a trimite această mărturie, mintea mea a fost atât de impresionată de Duhul lui Dumnezeu, încât n-am avut odihnă nici zi, nici noapte până nu v-am scris. Aceasta n-a fost o lucrare pe care eu am ales s-o fac. Mai înainte de moartea soțului meu, am hotărât că nu este datoria mea să dau mărturii cuiva, ca mustrare pentru ceva rău sau în apărarea a ceea ce este drept, deoarece cuvintele mele au fost folosite pentru a se comporta aspru cu cei greșiți și a înălța în mod neînțelept pe alții, a căror atitudine n-am vrut nicidecum s-o susțin. Mulți au explicat mărturiile ca să li se potrivească. Adevărul lui Dumnezeu nu este în armonie cu tradițiile oamenilor și nici nu este conform cu părerile lor. Asemenea Autorului ei divin, ea este de neschimbat, este aceeași ieri, astăzi și întotdeauna. Aceia care se separă de Dumnezeu vor numi întunericul lumină și eroarea adevăr. Dar întunericul nu va dovedi niciodată că este lumină și nici eroarea nu devine adevăr.5M 62.1

Mintea multora a fost așa de întunecată și confuză, datorită obiceiurilor omenești, a practicilor și influenței lumești, încât toată puterea de a face deosebire între lumină și întuneric, adevăr și minciună, aproape s-a distrus. Am puțină speranță în ceea ce privește înțelegerea cuvintelor mele; dar când Domnul m-a mișcat atât de categoric, n-am putut rezista Duhului Său. știind că și voi sunteți cuprinși în cursele lui Satana, am simțit că primejdia ca să tac era prea mare pentru mine.5M 62.2

Timp de ani de zile, Domnul a prezentat înaintea voastră situația bisericii. Din nou și din nou au fost date mustrări și avertizări. Pe 23 octombrie 1879, Domnul mi-a dat mărturia cea mai impresionantă cu privire la comunitatea din Battle Creek. În timpul ultimelor luni cât am fost cu voi, am purtat o povară grea pentru comunitate, în timp ce aceia care ar fi trebuit să simtă aceasta până în adâncul sufletelor lor erau, în mod relativ, comozi și neinteresați. N-am știut ce să fac sau ce să zic. N-am avut încredere în atitudinea pe care mulți au luat-o, pentru că ei făceau chiar acele lucruri pe care Dumnezeu i-a avertizat să nu le facă.5M 63.1

Dumnezeu, care cunoaște starea lor spirituală, declară: Ei au nutrit răul și s-au despărțit de Mine. Au plecat departe de Mine. Nici unul nu este nevinovat. M-au uitat, pe Mine, izvorul apei vieții, și și-au săpat fântâni crăpate, care nu țin apă. Mulți și-au stricat căile înaintea Mea. Invidia, ura unul față de altul, gelozia, bănuiala, întrecerea, lupta, amărăciunea, acestea sunt roadele pe care le aduc. și nu vor da ascultare mărturiei pe care le-am trimis-o. Ei nu vor vedea căile lor stricate și astfel să fie convertiți, ca să-i vindec.5M 63.2

Mulți privesc cu mulțumire de sine asupra lungilor ani în care au susținut adevărul. Acum au simțământul că sunt îndreptățiți la o răsplată pentru încercările prin care au trecut în acei ani și pentru ascultarea lor. Dar această experiență reală în lucrurile lui Dumnezeu în trecut îi fac și mai vinovați înaintea Lui, pentru că nu și-au păstrat integritatea și n-au mers înainte spre desăvârșire. Credincioșia din anul trecut nu va ispăși niciodată neglijența din anul acesta. Credincioșia unui om de ieri nu va ispăși necredincioșia lui de azi.5M 63.3

Mulți scuză desconsiderarea mărturiilor, spunând: “Sora White este influențată de soțul ei; mărturiile sunt modelate după spiritul și judecata lui.” Alții caută să obțină ceva de la mine, pe care să poată construi îndreptățirea atitudinii lor sau care să le confere influență. Atunci am hotărât ca nimic să nu mai iasă din pana mea, până când puterea transformatoare a lui Dumnezeu nu se va vedea în comunitate. Dar Domnul a pus această povară pe sufletul meu. Am lucrat cu zel pentru voi. Cât ne-a costat aceasta, pe soțul meu și pe mine, numai veșnicia va putea spune. Să nu am oare cunoștință de situația comunității, când Domnul mi-a prezentat cazul lor mereu și mereu, timp de ani de zile? Avertizări repetate au fost date și, cu toate acestea, n-a avut loc o schimbare hotărâtă.5M 63.4

Am văzut că mânia lui Dumnezeu era asupra poporului Său din cauza asemănării lor cu lumea. Am văzut cum copiii fratelui _____ au fost o cursă pentru el. Ideile și părerile lor, simțămintele și declarațiile lor au avut o influență asupra minții lui și i-au orbit judecata. Acești tineri sunt puternic înclinați spre necredincioșie. Dorința mamei pentru credință și încredere în Dumnezeu le-a fost dată ca moștenire copiilor săi. Devoțiunea sa pentru ei este mai mare ca aceea pentru Dumnezeu. Tatăl și-a neglijat datoria. Consecința atitudinii lor rele se vede în copiii lor.5M 64.1

Vorbind comunității, am încercat să imprim în părinți obligația solemnă față de copiii lor, pentru că eu cunoșteam situația acestor tineri și ce tendințe au făcut din ei ceea ce sunt. Dar cuvântul n-a fost primit. Eu știu ce povară am purtat în ultima parte a lucrării mele printre voi. N-aș fi solicitat niciodată puterile mele atât de mult, dacă n-aș fi văzut primejdia în care vă găseați. Doresc foarte mult să vă treziți, să vă smeriți inimile înaintea lui Dumnezeu și să vă întoarceți la El cu pocăință și credință.5M 64.2

Și totuși, acum, când vă trimit o mărturie de avertizare și mustrare, mulți dintre voi declară că ea este numai părerea sorei White. Voi ați insultat astfel pe Duhul lui Dumnezeu. Știți cum S-a manifestat Domnul prin Spiritul Profeției. Trecutul, prezentul și viitorul mi-au trecut pe dinainte. Mi-au fost arătate fețe pe care nu le-am văzut niciodată și abia după ani de zile am știut unde le-am văzut. Am fost trezită din somnul meu, având un viu simțământ al subiectelor prezentate minții mele mai înainte; și la miezul nopții am scris scrisori care au traversat continentul și, într-un moment de criză, au salvat cauza lui Dumnezeu de la un mare dezastru. Aceasta a fost lucrarea mea timp de mulți ani de zile. O putere mi-a poruncit să mustru și să condamn greșeli la care nu m-am gândit. Este oare această lucrare din ultimii treizeci și șase de ani de sus sau din abis?5M 64.3

Să presupunem, așa cum fac unii să pară, desigur în mod incorect, că am fost influențată să scriu ceea ce am scris de scrisorile primite de la membrii bisericii. Cum stau lucrurile cu apostolul Pavel? Veștile pe care el le-a primit de la cei ai Cloei cu privire la starea comunității din Corint l-au determinat să scrie prima sa epistolă către această biserică. A primit scrisori particulare, înfățișând faptele așa cum erau ele, și în răspunsul său el a stabilit niște principii generale, care, dacă erau ascultate, aveau să corecteze relele existente. Cu o mare bunătate și înțelepciune, el i-a îndemnat pe toți să rostească aceleași lucruri și să nu fie nici o disensiune între ei.5M 65.1

Pavel a fost un apostol inspirat, dar, cu toate acestea, Domnul nu i-a descoperit întotdeauna condițiile exacte ale poporului Său. Aceia care erau interesați în prosperitatea bisericii, și care au văzut răul furișându-se înăuntru, i-au prezentat lucrurile și din lumina pe care el o primise mai înainte și a fost pregătit să judece adevăratul caracter al acestor situații. Pentru că Domnul nu i-a dat în mod special o nouă descoperire pentru timpul acela, aceia care căutau într-adevăr lumină n-au dat la o parte solia lui ca fiind numai o scrisoare obișnuită. Într-adevăr, nu! Domnul i-a arătat greutățile și primejdiile care se vor ivi în biserică pentru ca, atunci când ele aveau să aibă loc, să știe cum să le trateze.5M 65.2

El a fost pus să apere biserica. Trebuia să vegheze asupra sufletelor ca unul care avea să dea socoteală lui Dumnezeu de ele; dacă n-ar fi ținut seama de veștile primite cu privire la starea de anarhie și disensiuni, mai mult ca sigur că așa se întâmpla; și mustrarea pe care el le-a trimis-o a fost tot atât de mult inspirată de Duhul lui Dumnezeu ca și epistolele sale. Dar atunci când aceste mustrări au venit, nu s-au lăsat îndreptați. Ei au considerat că Dumnezeu nu le-a vorbit prin Pavel, ci că el le-a transmis numai părerea lui ca om, și ei au considerat judecata lor tot așa de bună ca și aceea a lui Pavel.5M 65.3

Tot așa stau lucrurile cu mulți din poporul nostru care s-au îndepărtat mult de la vechile semne de hotar și care au urmat propria lor înțelegere. Ce mare ușurare va fi pentru unii ca aceștia dacă și-ar putea liniști conștiința, crezând că lucrarea mea nu este de la Dumnezeu! Dar necredința voastră nu va schimba faptele în cazul acesta. Aveți lipsuri în caracter, în experiența morală și religioasă. Închide ochii la fapte, dacă vrei, dar aceasta nu te va face cu nimic mai desăvârșit. Singurul remediu este acela de a te spăla în sângele Mielului.5M 66.1

Dacă încerci să sucești sfatul lui Dumnezeu pentru a ți se potrivi, dacă slăbești încrederea poporului lui Dumnezeu în mărturiile pe care El le-a trimis, te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu, așa cum au făcut Core, Datan și Abiram. Cunoști istoria lor. Știi cât de încăpățânați au fost în părerile lor. Ei au hotărât că judecata lor era mai bună decât aceea a lui Moise și că Moise făcea un mare rău lui Israel. Aceia care s-au unit cu ei erau așa de prinși de părerile lor, încât, cu toate că judecățile lui Dumnezeu într-un mod deosebit au distrus pe conducători și pe prinți, a doua zi dimineață, supraviețuitorii au venit la Moise și au zis: “Ai nimicit poporul Domnului”. Noi vedem că teribila înșelăciune va veni asupra minții omenești. Cât de greu este să convingi sufletele care au ajuns pline de un spirit ce nu este al lui Dumnezeu! Ca trimis al lui Hristos, vreau să-ți spun: Fii atent ce poziție iei. Aceasta este lucrarea lui Dumnezeu și trebuie să-I dai socoteală de modul în care tratezi solia Lui.5M 66.2

În timp ce stăteam lângă patul soțului meu muribund, am știut că, dacă alții ar fi purtat și ei partea lor de poveri, el ar mai fi trăit. Am mijlocit apoi până la agonia sufletului ca cei prezenți să nu mai întristeze pe Duhul lui Dumnezeu prin împietrirea inimii lor. Câteva zile mai târziu, mă aflam eu însumi față în față cu moartea. Apoi am avut cele mai clare descoperiri de la Dumnezeu cu privire la mine și la biserică. În marea mea slăbiciune, îți aduc mărturia mea, fără să știu dacă aceasta nu va fi ultima mea ocazie. Ai uitat oare acea ocazie solemnă? Eu n-o pot uita, căci mi se părea că mă aflu în fața scaunului de judecată al Domnului Hristos. Starea ta de rătăcire, împietrirea inimii tale, lipsa ta de armonie a iubirii și spiritualității, depărtarea ta de simplitatea și curăția pe care Dumnezeu a vrut ca să le păstrezi — le cunosc, le simt. Căutarea de greșeli, condamnarea, invidia, cearta pentru locurile de frunte erau printre voi. Am văzut aceasta și unde aveau să ducă. Mi-e teamă că efortul acesta mă va costa viața, dar interesul pe care îl am pentru tine mă face să vorbesc. Dumnezeu ți-a vorbit în ziua aceea. A făcut oare aceasta o impresie durabilă asupra ta?5M 67.1

Când am plecat în Colorado, am fost așa de împovărată pentru tine, încât, în slăbiciunea mea, am scris multe pagini ca să fie citite în adunarea voastră de tabără. Slabă și tremurând, m-am sculat la orele trei dimineața ca să-ți scriu. Dumnezeu vorbea prin țărâna aceasta. Poți să spui că această comunicare a fost numai o scrisoare. Da, era o scrisoare, dar inspirată de Duhul lui Dumnezeu, ca să aducă înaintea minții tale lucrurile care mi-au fost arătate. În aceste scrisori pe care le-am scris, în mărturiile pe care le aduc, îți prezint ceea ce Domnul mi-a prezentat. Nu scriu nici un singur paragraf pe hârtie care să exprime numai ideile mele. Ele sunt ceea ce Dumnezeu mi-a prezentat în viziune — razele cele prețioase de lumină strălucind de la tronul lui Dumnezeu.5M 67.2

După ce am venit de la Oakland, am fost apăsată de un simțământ al stării de lucruri din Battle Creek și eu, slabă și fără putere, trebuie să vă ajut. Știam că aluatul necredinței era la lucru. Aceia care nesocotesc poruncile clare ale Cuvântului lui Dumnezeu nesocotesc mărturiile care îi somează să dea ascultare Cuvântului. În timp ce vizitam orașul Healdsburg iarna trecută, m-am rugat foarte mult și eram apăsată de îngrijorare și durere. Dar Domnul a împrăștiat întunericul la un moment dat, în timp ce mă rugam, și o mare lumină a umplut camera în care mă aflam; un înger al Lui era lângă mine și se făcea că eram la Battle Creek. Eram în comitetele voastre. Am auzit rostindu-se cuvinte, am văzut și auzit lucruri care, dacă era voia lui Dumnezeu, aș fi dorit să fie pentru totdeauna șterse din memoria mea. Sufletul meu era așa de rănit, încât nu știam ce să fac sau să zic. Unele lucruri nu le pot menționa. Mi s-a poruncit ca nimeni să nu știe nimic în legătură cu aceasta, căci multe mai aveau încă să se întâmple.5M 68.1

Mi s-a spus să acumulez lumina ce mi-a fost dată și să las ca razele ei să strălucească asupra poporului lui Dumnezeu. Fac lucrul acesta în paragrafele de pe paginile acestea. M-am sculat la orele trei aproape în fiecare dimineață, timp de luni de zile, și am strâns laolaltă diferitele teme scrise după ultimele două mărturii ce mi-au fost date în Battle Creek. Am scris aceste lucruri și ți le-am trimis în grabă; dar am neglijat să am grijă de mine și rezultatul a fost acela că m-am prăbușit sub povară; scrierile mele nu erau în totul gata pentru a ajunge la tine, la Conferința Generală.5M 68.2

Iarăși, în timp ce mă rugam, Domnul mi S-a descoperit. Mă aflam din nou la Battle Creek. Am fost prin multe case și am auzit cuvintele pe care le rosteați în jurul meselor voastre. În mod deosebit, acestea nu am libertatea să le relatez acum. Sper ca niciodată să nu mi se ceară să le relatez. Am avut, de asemenea, mai multe vise stranii.5M 68.3

Ce voce recunoști ca fiind vocea lui Dumnezeu? Ce putere are Domnul la îndemână pentru a corecta greșelile și a-ți arăta atitudinea și starea ta așa cum sunt? Ce putere să lucreze în comunitate? Dacă refuzi să crezi, până când orice umbră de nesiguranță și orice posibilitate de îndoială sunt îndepărtate, nu vei mai crede niciodată. Îndoiala care cere o perfectă cunoaștere nu va ceda niciodată credinței. Credința se bazează pe dovezi, și nu pe demonstrare. Domnul ne cere să ascultăm de vocea datoriei, în timp ce sunt alte voci de jur împrejurul nostru, cerându-ne să urmăm un drum opus. Se cere o deosebită atenție din partea noastră pentru a deosebi vocea care ne vorbește de la Dumnezeu. Noi trebuie să rezistăm și să biruim înclinația și să ascultăm de vocea conștiinței fără târguieli sau compromisuri; dacă nu, îndemnurile ei încetează și voința și impulsiunile preiau controlul. Cuvântul Domnului vine la noi toți care n-am rezistat Spiritului Său, hotărându-ne să nu auzim și să nu ascultăm. Această voce se aude în avertizări, sfaturi și mustrări. Este solia de lumină a Domnului pentru poporul Său. Dacă așteptăm să auzim o chemare mai tare sau ocazii mai bune, lumina poate să fie retrasă și să fim lăsați în întuneric.5M 68.4

Neglijând o dată să se supună chemării Duhului lui Dumnezeu și Cuvântului Său, când ascultarea implică o cruce, mulți au pierdut mult. Cât de mult nu vor ști niciodată, până când cărțile vor fi deschise în ziua judecății finale. Chemările insistente ale Duhului Sfânt neglijate astăzi, pentru că plăcerea sau înclinațiile duc în partea opusă, pot fi lipsite de puterea de a convinge sau de a impresiona, mâine. A dezvolta ocaziile prezentului cu inimi ce sunt gata și binevoitoare să răspundă, aceasta este singura cale de a crește în harul și cunoștința adevărului. Trebuie să nutrim totdeauna sentimentul că, în mod individual, noi stăm înaintea Domnului oștirilor. Nu trebuie să îngăduim ca vreun cuvânt, vreo faptă sau vreun gând chiar să ofenseze ochiul Celui Veșnic. Apoi, noi nu trebuie să avem teamă de oameni sau de puterile pământești, pentru că un Monarh, al cărui imperiu este Universul, care ține în mâinile Lui destinul nostru individual pentru prezent și veșnicie, are cunoștință de toată lucrarea noastră. Dacă am simți că pretutindeni suntem slujitorii Celui Prea Înalt, am fi mult mai atenți; întreaga noastră viață va avea pentru noi o însemnătate și o sfințenie pe care onorurile pământești nu le pot da niciodată.5M 69.1

Gândurile inimii, cuvintele buzelor și fiecare act al vieții vor face caracterul nostru mult mai valoros, dacă prezența lui Dumnezeu este simțită în mod continuu. Lăsați ca limbajul inimii să fie: “Iată, Dumnezeu este aici”. Atunci, viața va fi curată, caracterul nepătat, sufletul înălțat continuu la Domnul. Tu n-ai luat atitudinea aceasta la Battle Creek. Mi-a fost arătat că o boală dureroasă și contagioasă este asupra ta, boală care va aduce moarte spirituală, dacă nu este oprită.5M 70.1

Mulți sunt ruinați din cauza dorinței lor după o viață ușoară și plăceri. Renunțarea de sine nu le este plăcută. Ei caută mereu să scape de încercările ce sunt nedespărțite de o atitudine de credincioșie față de Dumnezeu. Ei și-au îndreptat inimile spre a obține lucrurile bune ale acestei vieți. Acesta este un succes omenesc, dar oare nu este el obținut pe seama intereselor viitoare, veșnice? Marea preocupare a vieții este aceea de a ne comporta ca niște adevărați slujitori ai lui Dumnezeu, iubind neprihănirea și urând nelegiuirea. Noi vom accepta cu recunoștință astfel de măsuri ale fericirii și succesului prezent pe care le găsim pe cărările datoriei. Cea mai mare tărie a noastră se realizează atunci când ne simțim și ne recunoaștem slăbiciunea. Cea mai mare pierdere pe care oricare dintre voi, cei din Battle Creek, o poate suferi este pierderea interesului și a zelului perseverent de a face ceea ce este drept, pierderea tăriei de a rezista ispitei, pierderea credinței în principiile adevărului și ale datoriei.5M 70.2

Nimeni să nu se felicite singur că este un om de succes, dacă nu-și păstrează integritatea conștiinței, dedicându-se în totul adevărului și lui Dumnezeu. Noi trebuie să ne mișcăm cu hotărâre înainte, să nu ne pierdem nădejdea și nici inima în lucrarea cea bună, indiferent de încercările care ar pune o stavilă în calea noastră, indiferent de întunericul moral ce ne-ar înconjura. Supunerea eului și privirea la Isus trebuie să fie o lucrare zilnică. Domnul nu va uita niciodată sufletul care se încrede în El și caută ajutorul Său. Coroana vieții este așezată numai pe fruntea celui biruitor. Există pentru fiecare o lucrare zeloasă și solemnă pentru Dumnezeu, atâta vreme cât există viață. Cum puterea lui Satana crește și șiretlicurile lui se înmulțesc, iscusința, priceperea și o îndemânare ageră trebuie să fie exercitate de către aceia care sunt răspunzători de turma lui Dumnezeu. Nu numai că fiecare dintre noi avem o lucrare de făcut pentru propriile noastre suflete, dar noi avem, de asemenea, datoria de a-i ajuta și pe alții să câștige viața veșnică.5M 70.3

Frații mei, mă doare să spun că neglijența voastră păcătoasă de a umbla în lumină v-a învăluit în întuneric. Poți fi acum cinstit, nerecunoscând și neascultând lumina; îndoiala pe care ai întreținut-o, neglijarea de a asculta de cerințele lui Dumnezeu te-au orbit în așa măsură, încât întunericul este pentru tine acum lumină, iar lumina întuneric. Dumnezeu te-a chemat să mergi înainte, spre desăvârșire. Creștinismul este o religie a progresului. Lumina de la Dumnezeu este deplină și îndestulătoare, așteptând să fie cerută. Orice binecuvântări ar da Dumnezeu, El are încă o rezervă infinită, un depozit inepuizabil, din care noi putem să ne aprovizionăm. Scepticismul poate trata cerințele sfinte ale Evangheliei cu ironie, batjocură și negare. Spiritul lumesc poate contamina pe mulți și controla câțiva. Cauza lui Dumnezeu poate să se mențină numai cu mari eforturi și sacrificii permanente, totuși ea va triumfa în final.5M 71.1

Cuvântul este: Mergeți înainte; îndeplinește-ți îndatoririle personale și lasă toate consecințele în mâinile lui Dumnezeu. Dacă mergem acolo unde ne conduce Domnul Isus, vom vedea biruința Lui și ne vom împărtăși de bucuria Lui. Noi trebuie să fim părtași luptelor, dacă vrem să purtăm coroana biruinței. Asemenea lui Isus, noi trebuie să fim făcuți desăvârșiți prin suferință. Dacă viața Domnului Isus ar fi fost o viață ușoară, atunci am putea ca în siguranță să ne dedăm leneviei. Deoarece viața Sa a fost marcată de o continuă lepădare de sine, de suferință și sacrificiu de sine, nu trebuie să ne plângem dacă suntem părtași cu El. Noi putem să mergem în siguranță pe cea mai întunecată cale, dacă avem Lumina lumii ca ghid.5M 71.2

Domnul încearcă, pune la probă. El a sfătuit, a mustrat și a insistat în mod serios. Toate aceste mustrări solemne vor face biserica ori mai bună, ori în mod categoric mai rea. Cu cât vorbește mai des Domnul pentru a corecta și sfătui, iar tu Îi nesocotești vocea, cu atât vei fi mai dispus să o respingi iarăși și iarăși, până când Dumnezeu zice: “Fiindcă Eu chem și voi vă împotriviți, fiindcă Îmi întind mâna și nimeni nu ia seama, fiindcă lepădați toate sfaturile Mele și nu vă plac mustrările Mele, de aceea și Eu voi râde când veți fi în vreo nenorocire, Îmi voi bate joc de voi când vă va apuca groaza, când vă va apuca groaza ca o furtună, și când vă va învălui nenorocirea ca un vârtej, când va da peste voi necazul și strâmtorarea. Atunci Mă vor chema, și nu voi răspunde; Mă vor căuta, și nu Mă vor găsi. Pentru că au urât știința și n-au ales frica Domnului, pentru că n-au iubit sfaturile Mele și au nesocotit toate mustrările Mele. De aceea, se vor hrăni cu roadele umbletelor lor și se vor sătura cu sfaturile lor.”5M 72.1

Nu pendulezi între două opinii? Nu neglijezi cumva să dai ascultare luminii pe care ți-a dat-o Dumnezeu? Ascultă, ca nu cumva să fie în voi o inimă rea și necredincioasă, depărtându-vă de Dumnezeul cel viu. Tu nu cunoști timpul cercetării tale. Marele păcat al iudeilor a fost acela al neglijării și respingerii ocaziilor prezente. Privind la starea de astăzi a celor ce mărturisesc că sunt urmașii Săi, Isus vede o mare nerecunoștință, un formalism gol; o super critică nesinceră, o mândrie fariseică și apostazie.5M 72.2

Lacrimile pe care Domnul Hristos le-a vărsat pe vârful Muntelui Măslinilor au fost pentru lipsa ta de pocăință și ingratitudinea fiecărei persoane, până la încheierea timpului. El vede că iubirea Lui este disprețuită. Curtea templului sufletului a fost transformată într-un loc de tranzacții nesfinte. Egoism, iubire de bani, răutate, invidie, mândrie, pasiuni nesfinte, toate acestea sunt nutrite în inima omenească. Avertizările Sale sunt respinse și batjocorite, trimișii Săi sunt tratați cu indiferență, cuvintele lor sunt socotite ca niște povești fără rost. Isus a vorbit prin fapte de milă, dar acestea n-au fost recunoscute astfel. El a vorbit prin avertizări solemne, dar aceste avertizări au fost respinse.5M 72.3

Vă rog fierbinte, pe voi, care mărturisiți de multă vreme credința și care încă mai manifestați în exterior respectul pentru Domnul Hristos, nu vă înșelați propriile voastre suflete. Întreaga inimă este ceea ce prețuiește Domnul Isus. Credincioșia sufletului este singura care are valoare înaintea lui Dumnezeu. “Dacă ai fi cunoscut și tu, măcar în această zi, lucrurile care puteau să-ți dea pacea!” “Dacă … și tu”. Domnul Hristos ți Se adresează în acest moment personal, coborând de pe tronul Său, cu un simțământ de compătimire și grijă față de aceia care nu-și dau seama de primejdie, care nu au nici o milă față de ei înșiși.5M 73.1

Multora le merge numele că sunt vii, în timp ce sunt morți spiritual. Aceștia vor spune într-o zi: “Doamne, Doamne! N-am proorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Și n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău? Atunci le voi spune curat: ‘Niciodată nu v-am cunoscut; depărtați-vă de la Mine, voi toți care lucrați fărădelege’.” Vaiul va fi pronunțat împotriva ta, dacă vei hoinări și vei zăbovi până când Soarele neprihănirii va apune; întunecimea nopții veșnice va fi atunci partea ta. O, dacă inima aceasta rece, formalistă și lumească s-ar topi! Domnul Hristos n-a vărsat numai lacrimi pentru noi, ci chiar sângele Său. Oare aceste manifestări ale iubirii Sale nu ne vor trezi la o profundă umilință înaintea lui Dumnezeu? De aceea, avem nevoie de umilință și lepădare de sine pentru a fi aprobați de Dumnezeu.5M 73.2

Omul pe care Dumnezeu îl conduce nu va fi mulțumit de sine pentru că lumina de la omul desăvârșit luminează asupra sa. Dar aceia care nu mai privesc Modelul și așază asupra lor o valoare necuvenită vor vedea totdeauna greșeli de criticat în alții; vor fi critici, suspicioși și gata de a condamna; ei vor călca pe alții în picioare pentru a se ridica pe ei înșiși.5M 73.3

Când Domnul mi-a prezentat pentru ultima dată cazul tău și mi-a făcut cunoscut că tu nu dai atenție luminii ce ți-a fost dată, am fost instruită să-ți vorbesc deschis în Numele Său, căci mânia Lui s-a aprins împotriva ta. Aceste cuvinte mi-au fost spuse: “Lucrarea ta ți-a fost dată de Dumnezeu ca s-o faci. Mulți nu te vor asculta, pentru că ei refuză să asculte pe Marele Învățător; mulți nu se vor corecta, nu se vor îndrepta, pentru că drumurile, căile lor le par drepte în ochii lor. Cu toate acestea, transmite-le mustrările și avertizările pe care am să ți le dau, fie că vor asculta sau nu.”5M 73.4

V-am dat mărturia Domnului. Toți aceia care vor fi dispuși să fie corectați vor auzi vocea Lui; dar aceia care au fost înșelați de vrăjmașul nu sunt dispuși să vină acum la lumină, ca nu cumva să fie mustrați pentru faptele lor. Mulți dintre voi nu pot deosebi lucrarea și prezența lui Dumnezeu. Nu știți că ea este a Lui. Domnul este încă milostiv, gata să ierte pe toți aceia care se întorc la El în pocăință și credință. Domnul spune: “Mulți nu știu de ce se împiedică. Ei nu ascultă vocea lui Dumnezeu, ci urmează după cum văd ochii lor și după înțelegerea propriilor lor inimi. Necredința și scepticismul au luat locul credinței. Ei M-au uitat”.5M 74.1

Mi-a fost arătat că tații și mamele s-au depărtat de simplitatea lor și au uitat chemarea sfântă a Evangheliei. Domnul i-a avertizat să nu se strice, adoptând obiceiurile și principiile lumii. Domnul Hristos a vrut să le dea bogățiile necuprinse ale harului Său din abundență și fără plată, dar ei au dovedit că sunt nevrednici.5M 74.2

Mulți își ridică sufletul spre cele deșarte. De îndată ce o persoană își imaginează că are orice talent ce poate fi folositor pentru cauza lui Dumnezeu, el supraevaluează darul și este înclinat să creadă lucruri prea înalte despre el, ca și când ar fi stâlpul bisericii. Lucrarea pe care el ar putea s-o facă și să fie acceptată o lasă să fie făcută de altcineva, cu o mai puțină iscusință decât consideră el că are. El gândește și vorbește de pe o poziție mai înaltă. El trebuie să lase ca lumina lui să strălucească înaintea oamenilor; dar în loc de har, blândețe, smerenie, bunătate, demnitate și iubire, care să se vadă luminând în viața lui, eul, importanța lui, apare pretutindeni.5M 74.3

Duhul lui Hristos trebuie să controleze în așa fel caracterul și modul nostru de a ne comporta, încât influența noastră să fie o binecuvântare, o încurajare și o edificare. Gândurile, cuvintele și acțiunile noastre ar trebui să mărturisească faptul că suntem născuți din Dumnezeu și că pacea Domnului Hristos domnește în inimile noastre. În felul acesta, noi răspândim în jurul nostru o strălucire plină de bunăvoință despre care vorbea Mântuitorul atunci când ne spunea să lăsăm ca lumina noastră să lumineze în mijlocul oamenilor. În felul acesta, noi lăsăm o urmă strălucitoare spre cer. Toți aceia care sunt legați cu Hristos pot deveni predicatori ai neprihănirii mai eficienți decât cel mai capabil efort făcut de la amvon, dar fără această ungere din cer. Acești purtători de lumină răspândesc cea mai curată strălucire cu cât sunt mai puțin conștienți de strălucirea lor, asemenea acelor flori care emană cel mai plăcut miros, cu cât este mai mică manifestarea exterioară.5M 75.1

Poporul nostru face o greșeală foarte primejdioasă. Noi nu putem să lăudăm sau să flatăm pe cineva fără a-i face un mare rău; aceia care fac astfel se vor izbi de o serioasă dezamăgire. Ei se încred prea mult în omul cel limitat, trecător, și nu se încred destul în Dumnezeu, care nu greșește niciodată. Dorința nerăbdătoare de a-i aduce pe oameni în atenția publică este o dovadă a îndepărtării de Dumnezeu și de prietenie cu lumea. Acesta este spiritul ce caracterizează ziua de azi. Aceasta demonstrează că oamenii nu au gândul lui Isus; orbirea spirituală și sărăcia sufletului au venit peste ei. Adesea, persoane cu o gândire inferioară privesc undeva, departe de Isus, la un standard omenesc prin care ei nu sunt făcuți conștienți de nimicnicia lor și de aceea au o părere necuvenită cu privire la capacitatea și înzestrarea lor. Există printre noi, ca popor, o idolatrie a instrumentelor omenești și a talentului omenesc, chiar când acestea sunt de un caracter superficial. Noi trebuie să murim față de eu și să avem o credință umilă, asemenea unui copilaș. Poporul lui Dumnezeu s-a depărtat de simplitatea lui. El n-a făcut din Dumnezeu tăria lui și de aceea este slab și neputincios din punct de vedere spiritual.5M 75.2

Mi-a fost arătat că spiritul lumii molipsește foarte repede biserica. Urmați același drum pe care a mers vechiul Israel. Este aceeași îndepărtare de la chemarea sfântă ca popor ales al lui Dumnezeu. Voi aveți legătură cu lucrările neroditoare ale întunericului. Însoțirea voastră cu cei necredincioși a provocat neplăceri Domnului. Nu cunoști lucrurile care-ți dau pace și ele se ascund repede de ochii tăi. Neglijența ta de a urma lumina te va așeza într-o poziție mai nefavorabilă decât poporul iudeu asupra căruia Domnul Hristos a pronunțat un vai.5M 75.3

Mi-a fost arătat că necredința în mărturii a crescut în mod sigur, pe măsură ce poporul s-a îndepărtat de Dumnezeu. Și acest lucru este prezent în rândurile noastre, în tot câmpul. Dar puțini sunt aceia care cunosc experiențele prin care trec comunitățile noastre. Am văzut că în prezent noi suntem sub îndurarea divină, dar nimeni nu poate să spună cât timp va mai dura aceasta. Nimeni nu cunoaște mila cea mare manifestată față de noi. Dar puțini sunt aceia care sunt din toată inima devotați lui Dumnezeu, numai puțini sunt aceia care, asemenea stelelor într-o noapte furtunoasă, strălucesc ici și colo printre nori.5M 76.1

Mulți dintre aceia care, vanitoși, mulțumiți de ei înșiși, ascultă adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu sunt morți din punct de vedere spiritual, în timp ce mărturisesc că trăiesc. Ani de zile, ei au venit și au plecat din adunările noastre, dar erau din ce în ce mai puțin sensibili cu privire la valoarea adevărului descoperit. Ei nu flămânzesc și nu însetează după neprihănire. Ei nu au plăcere pentru lucrurile spirituale sau divine. Ei recunosc adevărul, dar nu sunt sfințiți prin el. Nici Cuvântul lui Dumnezeu și nici mărturia Duhului Său cel Sfânt nu fac o impresie dăinuitoare asupra lor. Condamnarea acestora va fi în raport cu lumina, privilegiile și ocaziile pe care le-au nesocotit. Mulți dintre acei care predică altora adevărul se complac în nelegiuire. Apelurile stăruitoare ale Duhului lui Dumnezeu, asemenea unei melodii divine, făgăduințele Cuvântului Său atât de bogate, de abundente, amenințările împotriva idolatriei și neascultării — toate sunt fără putere și nu pot topi o inimă împietrită în cele lumești.5M 76.2

Mulți dintre noi sunt încropiți. Ei ocupă poziția lui Meroza, nici pentru, dar nici împotrivă, nici rece, nici fierbinte. Ei aud cuvintele Domnului Hristos, dar nu le împlinesc. Dacă rămân în starea aceasta, El îi va lepăda cu scârbă. Mulți dintre aceia care au avut o mare lumină, mari ocazii și orice avantaj spiritual Îl laudă pe Dumnezeu, dar și lumea, cu același glas. Ei se pleacă și înaintea lui Dumnezeu, dar și înaintea lui Mamona. Ei petrec cu copiii acestei lumi și totuși pretind să fie binecuvântați o dată cu copiii lui Dumnezeu. Ei doresc să aibă pe Domnul Hristos ca Mântuitor al lor, dar nu poartă crucea și nu duc jugul Său. Domnul să aibă milă de voi; căci, dacă mergeți tot așa înainte, nimic în afară de ceea ce este rău nu poate să fie proorocit despre voi.5M 76.3

Răbdarea lui Dumnezeu are un scop, dar voi l-ați făcut să eșueze. El îngăduie să vină o stare de lucruri pe care ai fi bucuros să o vezi contracarată cândva, dar va fi prea târziu. Dumnezeu i-a poruncit lui Ilie să ungă pe crudul și înșelătorul Hazael, împăratul Siriei, pentru a fi o nenorocire pentru idolatrul Israel. Cine știe dacă Dumnezeu nu vă va abandona înșelăciunilor pe care le iubiți? Cine știe dacă nu cumva predicatorii care sunt credincioși, fermi și adevărați nu sunt ultimii care să ofere Evanghelia păcii pentru comunitățile nerecunoscătoare? Poate că distrugătorii sunt deja instruiți sub mâna lui Satana și așteaptă numai ca încă câțiva purtători ai stindardului să dispară, pentru ca să le ia locul, și cu vocea unui prooroc fals să strige: “Pace, pace”, când Domnul n-a vorbit despre pace. Adesea plâng, și acum, ochii mei au orbit de lacrimi; ele cad pe hârtie în timp ce scriu. Se pare că, în scurtă vreme, toate profetizările din mijlocul nostru se vor sfârși și că vocea care a mișcat poporul nu va mai tulbura somnolența lor firească.5M 77.1

Când Dumnezeu va aduce la îndeplinire lucrarea Lui străină pe pământ, când arca nu va mai fi purtată de mâini sfinte, nenorocirea va fi asupra poporului. O, dacă ai fi cunoscut, chiar tu, în această zi, lucrurile care să-ți dea pacea! O, dacă poporul nostru s-ar pocăi, așa cum au făcut cei din Ninive, cu toată puterea lor, și ar crede din toată inima, ca Dumnezeu să-și abată mânia Sa teribilă de la ei!5M 77.2

Sunt plină de durere și chin sufletesc când văd părinți conformându-se lumii, îngăduindu-le copiilor lor să se supună standardelor lumești într-un timp ca acesta. Sunt plină de groază atunci când condițiile familiilor ce mărturisesc a crede adevărul prezent mi-au fost prezentate. Stricăciunea tinerilor și chiar a copiilor este aproape incredibilă. Părinții nu știu că vicii ascunse distrug și desfigurează chipul lui Dumnezeu în copiii lor. Păcatele care îi caracterizau pe sodomiți există și printre ei. Părinții poartă răspunderea, pentru că ei nu și-au educat copiii să-L iubească și să-L asculte pe Dumnezeu. Ei nu i-au ținut în frâu și nici nu i-au învățat în mod inteligent calea Domnului. Ei le-au permis să plece de acasă și să vină când au vrut și să se asocieze cu cei lumești. Aceste influențe lumești, care i-au opus învățăturii și autorității părintești, se află în mare măsură în așa-numita societate bună. Prin îmbrăcămintea lor, prin înfățișarea și distracțiile lor, ei se înconjoară cu o atmosferă care este potrivnică Domnului Hristos.5M 78.1

Singura noastră siguranță este aceea de a sta și a rămâne un popor care Îi aparține lui Dumnezeu. Noi nu trebuie să cedăm nici un pas obiceiurilor și modei acestui veac degenerat, ci să rămânem, să avem o independență morală, nefăcând nici un fel de compromis cu practicile corupte și idolatre.5M 78.2

Se cere curaj și independență spre a te ridica mai presus de standardul religios al lumii creștine. Ei nu urmează exemplul Mântuitorului de renunțare de sine; ei nu fac nici un sacrificiu, ci caută mereu să evite crucea pe care Domnul Hristos a declarat-o ca fiind o dovadă a uceniciei.5M 78.3

Ce pot să spun pentru a trezi poporul nostru? Vă spun că nu puțini pastori, care stau înaintea poporului ca să explice Scripturile, sunt mânjiți. Inimile lor sunt corupte, mâinile lor necurate. Cu toate acestea, mulți strigă: “Pace, pace”, iar lucrătorii nelegiuirii nu sunt alarmați. Mâna Domnului nu este scurtă ca să nu poată mântui și nici urechea Sa grea ca să nu poată auzi; dar păcatele noastre sunt acelea care ne despart de Dumnezeu. Biserica este coruptă datorită membrilor ei care își pângăresc corpurile și își poluează sufletele.5M 78.4

Dacă toți aceia care se strâng laolaltă în întâlniri de înălțare sufletească și rugăciune ar putea fi considerați ca adevărați închinători, atunci am putea să nădăjduim, deși ar mai rămâne încă mult de făcut pentru noi. Dar este zadarnic să ne înșelăm singuri. Lucrurile sunt departe de a fi ceea ce arată aparența. Privite de la distanță, multe pot apărea frumoase, dar la o examinare atentă, vor fi găsite având multe diformități. Spiritul care predomină în vremea noastră este acela de necredință și apostazie — un spirit ce pretinde că este iluminat, datorită unei cunoașteri a adevărului, dar în realitate este cea mai mare cutezanță. Există un spirit de opoziție față de cuvântul simplu al lui Dumnezeu și a mărturiei Spiritului Său. Există un spirit de înălțare idolatră a rațiunii umane, mai presus de înțelepciunea descoperită a lui Dumnezeu.5M 79.1

Sunt mulți printre noi în poziții de răspundere care susțin că opiniile câtorva așa-ziși filozofi orgolioși trebuie să fie mult mai vrednice de încredere decât adevărul Bibliei sau mărturiile Duhului Sfânt. O astfel de credință ca aceea a lui Pavel, Petru și Ioan este considerată ca fiind învechită și insuportabilă pentru ziua de astăzi. Ea este considerată ca fiind absurdă, mistică și nevrednică de o minte inteligentă.5M 79.2

Dumnezeu mi-a arătat că acești oameni sunt Hazaeli care sunt ca un bici pentru poporul nostru. Ei sunt “înțelepți”, mai presus de ceea ce este scris. Această necredință chiar în adevărurile Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că judecata omenească nu poate înțelege tainele lucrării Sale, se află în fiecare loc, în toate clasele sociale. Ea se înalță în majoritatea școlilor noastre și este prezentă în lecțiile școlilor de asistente medicale. Unii care mărturisesc a fi creștini dau ascultare spiritelor mincinoase. Pretutindeni ne va confrunta spiritul întunericului în veșmânt religios.5M 79.3

Dacă tot ceea ce pare a fi viață divină ar fi astfel și în realitate; dacă toți aceia care mărturisesc că prezintă lumii adevărul ar predica adevărul, și nu împotriva lui, și dacă ar fi oameni ai lui Dumnezeu, călăuziți de Spiritul Său, atunci am putea vedea ceva ce ne-ar umple de bucurie în mijlocul întunericului moral ce predomină. Dar spiritul lui Antihrist predomină într-o așa măsură, ca niciodată până acum. Da, dar am putea exclama: “Vino în ajutor, Doamne, căci se duc oamenii evlavioși, pier credincioșii dintre fiii oamenilor”. Aceste suflete iubitoare de plăceri vor fi cuprinse în ruina generală. Cu toate acestea, nu disperăm. Am fost înclinați să credem că acolo unde nu sunt slujitori credincioși ai altarului, acolo nu pot fi adevărați creștini. Dar nu este așa. Dumnezeu ne-a făgăduit că, acolo unde păstorii nu sunt păstori adevărați, El personal Se va îngriji de turmă. Dumnezeu n-a lăsat niciodată ca turma să fie în totul dependentă de instrumentele omenești. Dar zilele purificării bisericii se grăbesc foarte. Dumnezeu va avea un popor curat și credincios. În marea cernere care va avea loc în curând, vom fi mult mai capabili să măsurăm tăria lui Israel. Semnele descoperă faptul că timpul este aproape. Va demonstra că mătura este în mâna Sa și că El va curăți în mod desăvârșit aria.5M 79.4

Se apropie în mare grabă zilele când va avea loc o mare confuzie și nedumerire. Satana, îmbrăcat în veșminte de înger, va înșela, dacă va fi cu putință, chiar și pe cei aleși. Vor fi mulți zei și mulți domni. Va bate fiecare vânt de învățătură. Acelora care au dat un omagiu suprem “științei, pe nedrept numită astfel”, nu vor fi atunci conducători. Aceia care s-au încrezut în intelect, în geniu sau talent nu vor sta atunci în fruntea membrilor bisericii. Ei nu vor ține pasul cu lumina. Celor care s-au dovedit necredincioși nu li se va încredința turma. În ultima și solemna lucrare, puțini oameni mari vor fi angajați în ea. Ei sunt mulțumiți de ei înșiși, independenți de Dumnezeu și El nu-i poate folosi. Dumnezeu are slujitori credincioși care, în timpul zguduirii, în timpul de probă, vor fi scoși la iveală. Acum sunt ascunse suflete prețioase, care nu și-au plecat genunchii înaintea lui Baal. Ei n-au avut lumina care a strălucit asupra ta atât de puternic. Dar, sub un exterior neatrăgător și necioplit, poate fi descoperită cea mai curată strălucire a unui caracter creștin. În timpul zilei privim spre ceruri, dar nu vedem stelele. Ele sunt acolo, pe firmament, dar ochiul nu le poate distinge. Dar noaptea putem vedea strălucirea lor adevărată.5M 80.1

Nu este prea departe timpul când încercarea va veni pentru fiecare suflet. Ni se va impune semnul fiarei. Aceia care pas cu pas s-au supus cerințelor lumești și s-au conformat obiceiurilor lumii nu vor găsi că este o problemă grea să se supună puterilor ce vor fi atunci, decât să suporte batjocurile, insultele, amenințarea cu închisoarea și moartea. Lupta se dă între poruncile lui Dumnezeu și poruncile oamenilor. În acest timp, aurul va fi separat de zgura din biserică. Adevărata sfințenie va fi în mod clar deosebită de aparențele înșelătoare ale ei. Multe stele, pe care le-am admirat pentru strălucirea lor, se vor pierde în întuneric. Pleava asemenea unui nor va fi spulberată de vânt chiar din locuri unde vedem numai arii bogate de grâu. Toți aceia care iau asupra lor podoabele sanctuarului, dar nu sunt îmbrăcați cu neprihănirea Domnului Hristos, vor apărea în rușinea propriei lor goliciuni.5M 81.1

Când pomii ce nu aduc roade sunt tăiați pentru că ocupă pământul degeaba, când mulțimi de frați falși se deosebesc de cei adevărați, atunci cei ce erau în umbră vor ieși în față și cu osanale vor intra în rânduri sub steagul Domnului Hristos. Cei care au fost timizi și neîncrezători în ei înșiși se vor declara pe față pentru Hristos și pentru adevărul Său. Cel mai slab și cel mai ezitant din biserică va fi atunci ca David — hotărât să facă ceva. Cu cât este mai profundă noaptea pentru poporul lui Dumnezeu, cu atât stelele sunt mai strălucitoare. Satana îi va hărțui în mod teribil pe cei credincioși; dar în Numele lui Hristos ei vor ieși din această situație mai mult decât biruitori. Atunci, biserica lui Dumnezeu va apărea “frumoasă ca luna, curată ca soarele, dar cumplită ca niște oști sub steagurile lor”.5M 81.2

Semințele adevărului ce au fost semănate prin eforturi misionare vor răsări atunci, vor înflori și vor aduce roade. Suflete vor primi adevărul și vor îndura necazuri și vor aduce laude lui Dumnezeu că pot să sufere pentru Isus. “În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.” Când flagelul se va revărsa peste tot pământul, când vânturătoarea va curăți aria lui Iehova, Dumnezeu va fi ajutorul poporului Său. Trofeele lui Satana pot fi ridicate, dar credința celor curați și sfinți nu va fi intimidată.5M 82.1

Ilie l-a luat pe Elisei de la plug și a aruncat asupra lui mantaua consacrării. Chemarea la această mare și solemnă lucrare a fost adresată oamenilor învățați și în poziții de răspundere; dacă aceștia ar fi fost mici în ochii lor și s-ar fi încrezut pe deplin în Domnul, El i-ar fi onorat ca purtători ai stindardului în triumful biruinței. Dar ei s-au depărtat de Dumnezeu, s-au supus influenței lumii și Domnul i-a lepădat.5M 82.2

Mulți au preamărit știința și au pierdut din vedere pe Dumnezeul științei. Dar nu aceasta a fost situația cu biserica în cele mai curate timpuri.5M 82.3

Dumnezeu va aduce la îndeplinire o lucrare în zilele noastre, pe care puțini o anticipează. El va înălța și va înflăcăra în mijlocul nostru pe aceia care sunt învățați mai degrabă prin ungerea de către Duhul Sfânt decât printr-o instruire exterioară în instituții științifice. Aceste posibilități nu trebuie să fie disprețuite sau condamnate; ele sunt rânduite de Dumnezeu, dar ele nu pot să ofere decât numai calificări exterioare. Dumnezeu va demonstra faptul că El nu este dependent de muritori învățați și importanți în ochii lor.5M 82.4

Sunt puțini oameni printre noi care sunt în mod real consacrați, puțini care au luptat și au biruit în lupta cu eul. Convertirea adevărată este o schimbare hotărâtă a sentimentelor și a motivelor; aceasta este o virtuală părăsire a tuturor legăturilor lumești, o grabnică ieșire din atmosfera lor spirituală, o retragere de sub controlul gândurilor, opiniilor și influenței lor. Despărțirea cauzează durere și amărăciune de ambele părți. Este despărțirea pe care Domnul Hristos declară că a venit s-o aducă. Dar cel convertit va simți o continuă dorință ca prietenii lui să părăsească totul pentru Hristos, știind că, dacă nu fac lucrul acesta, va fi o despărțire finală și veșnică. Adevăratul creștin nu va putea, în timp ce se află în compania celor necredincioși, să fie lumină și să aibă și o purtare ușuratică. Valoarea sufletelor pentru care a murit Domnul Hristos este prea mare.5M 82.5

Cel care “nu se leapădă de tot ce are”, spune Domnul Isus, “nu poate să fie ucenicul Meu”. Tot ce îndepărtează afecțiunile noastre de Dumnezeu trebuie să fie dat la o parte. Mamona este idolul multora. Lanțul lui de aur îi leagă de Satana. Renumele și onoarea lumească sunt adorate de o altă clasă de oameni. Viața de ușurătate egoistă și eliberarea de răspunderi sunt idolii altora. Acestea sunt cursele lui Satana, așezate înaintea pașilor celor nechibzuiți.5M 83.1

Dar aceste legături ale sclaviei trebuie să fie rupte; firea trebuie să fie crucificată cu năzuințele și plăcerile ei. Noi nu putem să fim jumătate ai Domnului și jumătate ai lumii. Noi nu putem să fim copiii lui Dumnezeu dacă nu suntem în totul ai Lui. Orice povară și orice păcat care ne înconjoară trebuie să fie lăsate la o parte. Veghetorii lui Dumnezeu nu vor zice “Pace, pace”, când Domnul nu le-a vorbit de pace. Vocea veghetorului credincios se va auzi strigând: “Plecați, plecați, ieșiți din Babilon! Nu vă atingeți de nimic necurat! Ieșiți din mijlocul lui! Curățiți-vă, cei ce purtați vasele Domnului!”5M 83.2

Biserica nu se poate măsura pe sine cu lumea, nici cu părerile oamenilor și nici cu ceea ce a fost ea cândva. Credința și poziția ei în lume, așa cum sunt ele acum, trebuie să fie comparate cu ceea ce ar fi trebuit să fie dacă mersul ei ar fi fost continuu înainte și în sus. Biserica va fi cântărită în cântarul sanctuarului. Dacă, deci, caracterul ei moral și starea ei spirituală nu vor corespunde cu favoarea și binecuvântările pe care Dumnezeu le-a revărsat asupra ei, ea va fi găsită cu lipsă.5M 83.3

Lumina a strălucit în mod clar și categoric pe cărarea ei, iar lumina de la 1882 îi cere să dea socoteală. Dacă talentele ei nu s-au dezvoltat, dacă roadele nu sunt desăvârșite înaintea lui Dumnezeu, dacă lumina ei a devenit întuneric, într-adevăr, va fi găsită cu lipsă. Noi nu vedem în ce stare suntem așa cum ne vede Dumnezeu. Vedem, dar nu înțelegem; auzim, dar nu pricepem; și ne oprim, ne odihnim, fără să fim interesați dacă stâlpul de nor ziua și stâlpul de foc noaptea stau deasupra sanctuarului nostru. Noi mărturisim că Îl cunoaștem pe Dumnezeu și credem adevărul, dar, în faptele noastre, noi negăm acest lucru. Faptele noastre sunt în mod direct împotriva principiilor adevărului și neprihănirii, de care mărturisim că suntem guvernați.5M 84.1

O mărturie importantă

Lucrătorii din colegiul nostru