Obiectul Mărturiilor

“În timpurile din vechime, Dumnezeu le-a vorbit oamenilor prin profeți și apostoli. În aceste zile, El le vorbește prin mărturiile Duhului Sfânt. N-a fost niciodată un timp în care Dumnezeu să instruiască poporul Său mai puternic de cum o face acum, în legătură cu voința Sa și drumul sau comportarea pe care El ar dori ca ei să o aibă.” [Testimonies for the Church 4:147, 148 (1876).]5M 661.1

“Domnul a văzut că este potrivit să-mi arate într-o viziune nevoile și greșelile poporului Său. A fost un lucru dureros pentru mine, dar, cu credincioșie, am pus înaintea celor vinovați greșelile lor și mijloacele de remediere…. Astfel că Duhul lui Dumnezeu a rostit avertizări și judecăți, fără a reține, totuși, făgăduința plăcută a milei….5M 661.2

Păcătoșii pocăiți n-au nici un motiv de disperare pentru că li se aduce aminte de păcatele lor și sunt avertizați de primejdiile care îi pândesc. Chiar și aceste eforturi făcute pentru ei arată cât de mult îi iubește Dumnezeu și dorește să-i salveze. Ei nu au de făcut decât să urmeze sfatul Său și să facă voia Sa, pentru a moșteni viața veșnică. Dumnezeu așează păcatele poporului Său greșit înaintea lor, pentru ca ei să vadă toată grozăvia lor în lumina adevărului divin. Apoi este de datoria lor să renunțe pentru totdeauna la ele. Dacă cei din poporul lui Dumnezeu vor recunoaște modul în care El S-a purtat cu ei și vor accepta învățăturile Sale, ei vor găsi o cale dreaptă pentru picioarele lor și o lumină care să-i călăuzească prin întuneric și descurajare.” [Testimonies for the Church 4:14, 15 (1876).]5M 661.3

“Avertizări și mustrări nu sunt adresate celor greșiți din mijlocul adventiștilor de ziua a șaptea pentru că viața lor este mult mai vrednică de mustrare decât viața celor ce mărturisesc că sunt creștini din bisericile cu numele, nici pentru faptul că exemplul și faptele lor sunt mai rele decât acelea ale adventiștilor care nu vor da ascultare cerințelor Legii lui Dumnezeu, ci pentru că ei au o mare lumină și pentru că, prin mărturisirea lor, au luat poziția de popor deosebit al lui Dumnezeu, un popor ales, având Legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor. Ei declară credincioșia lor față de Dumnezeul cerului, dând ascultare legilor guvernării Sale. Sunt reprezentanții lui Dumnezeu pe pământ. Orice păcat existent îi separă de Dumnezeu și, într-un mod special, dezonorează Numele Său, dând vrăjmașilor Legii Sale sfinte ocazia de a arunca ocara asupra cauzei Sale, a poporului Său, pe care El l-a numit o generație aleasă, o preoție sfântă și un neam sfânt, un popor deosebit, pentru ca ei să-I aducă laude Lui, Aceluia care i-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată….5M 661.4

Domnul mustră și ceartă pe copiii Săi care mărturisesc că țin Legea Sa. El le scoate în evidență păcatele și prezintă în mod deschis nelegiuirea lor, pentru că dorește să înlăture orice păcat și orice nelegiuire, ca ei să poată desăvârși sfințenia lor în temere de El…. Dumnezeu îi mustră, îi dojenește și îi ceartă, pentru ca ei să poată fi curățiți, sfințiți, înălțați și, în cele din urmă, luați la tronul Său.” [Testimonies for the Church 2:452, 453 (1870).]5M 662.1

“Am privit peste Mărturiile date pentru păzitorii Sabatului și sunt uimită de mila lui Dumnezeu și de grija Sa pentru poporul Său — le-a dat multe avertizări, scoțând în evidență primejdiile existente și prezentându-le poziția înaltă pe care El dorește ca ei să o ocupe. Dacă ei vor rămâne în iubirea Sa și se vor despărți de lume, El va face ca binecuvântările Lui deosebite să vină asupra lor și lumina Sa să strălucească în jurul lor. Influența lor spre bine trebuie să fie simțită în fiecare ramură a lucrării și în fiecare parte a câmpului Evangheliei. Dar, dacă ei nu se vor supune gândului lui Dumnezeu, dacă vor continua să aibă un sentiment atât de mic despre caracterul înalt al lucrării, așa cum au avut în trecut, influența și exemplul lor se vor dovedi a fi un blestem groaznic. Ei nu vor face decât să aducă vătămare și numai vătămare. Sângele sufletelor prețioase va fi găsit pe hainele lor.5M 662.2

Mărturiile de avertizare au fost repetate. Întreb: Cine le-a dat ascultare? Cine s-a pocăit de păcate și idolatrie și a alergat spre țintă pentru premiul chemării cerești a lui Dumnezeu, în Hristos Isus?… Am așteptat cu nerăbdare, sperând că Dumnezeu va pune Duhul Său asupra unora și-i va folosi ca instrumente ale neprihănirii pentru a trezi și a pune ordine în biserica Sa. Am ajuns aproape la disperare, văzând, an după an, o mai mare îndepărtare de acea simplitate pe care Dumnezeu mi-a arătat-o că ar trebui să caracterizeze viața urmașilor Săi. Interesul și devoțiunea pentru cauza lui Dumnezeu s-au micșorat tot mai mult. Întreb: Cum au căutat aceia care mărturisesc a avea încredere în mărturii să trăiască în armonie cu lumina primită? Cum au privit ei avertizările ce le-au fost date? În ce fel au dat ei ascultare instrucțiunilor sau învățăturilor pe care le-au primit?” [Testimonies for the Church 2:483, 484 (1870).]5M 662.3