(A) Aspecte pozitive

(Sfaturi și drepturi legitime)

Isus și relația familială — Domnul Isus nu a impus celibatul nici unei categorii de bărbați. El nu a venit pentru a nimici relația sfântă a căsătoriei, ci pentru a o înălța și a-i restabili sfințenia de la început. Acolo unde domnește o iubire sfântă și neegoistă, El privește cu plăcere relația familială. — Manuscript 126, 1903. (The Adventist Home, 121.)1MCP 220.4

El [Hristos] a stabilit ca bărbatul și femeia să fie uniți prin legătura sfântă a căsătoriei, pentru a întemeia familii ale căror membri, încununați cu onoare, să fie recunoscuți ca membri ai familiei cerești. — The Ministry of Healing, 356 (1905).1MCP 220.5

Planul lui Dumnezeu împlinit în căsătorie — Toți cei care intră în relația căsătoriei având o dorință sfântă — soțul de a primi sentimentele curate ale inimii femeii, soția de a îmbunătăți și de a sensibiliza caracterul bărbatului și de a-i completa personalitatea — împlinesc planul lui Dumnezeu pentru ei. — Manuscript 16, 1899. (The Adventist Home, 99.)1MCP 220.6

Privilegiul relației maritale — Ei [creștinii care sunt căsătoriți] trebuie să aprecieze într-o manieră corectă rezultatul fiecărui privilegiu al relației maritale și principiul sfânt trebuie să fie temeiul fiecărei acțiuni. — Testimonies for the Church 2:280 (1870).1MCP 221.1

[Ea scria despre] “fortărețele care apără sfințenia intimității și privilegiile relației familiale.” — Testimonies for the Church 2:90 (1868).1MCP 221.2

Un timp în care afecțiunile pot fi eliberate — Afecțiunile tinerilor trebuie reținute până la venirea perioadei în care vor avea suficientă maturitate și experiență de viață, pentru a-și putea elibera sentimentele în condiții onorabile și sigure. — AM 8, 1864. (Messages to Young People, 452.)1MCP 221.3

Pericolul de a face exces de ceea ce este legitim — Nu este nici un păcat în a mânca, a bea sau în a te însura sau a te mărita. Căsătoria a fost legitimă în timpul lui Noe și este ceva legitim și drept și în zilele noastre, dacă ceea ce este legitim este tratat în mod corect și nu decade într-un exces păcătos....1MCP 221.4

Ceea ce a făcut din căsătorie un păcat înaintea lui Dumnezeu în zilele lui Noe a fost pasiunea excesivă față de ceea ce ar fi fost drept și legitim, dacă ar fi fost folosit în mod corect. Mulți își pierd sufletele în acest veac al lumii, deoarece se lasă absorbiți de gândul căsătoriei și de relația maritală în sine....1MCP 221.5

Dumnezeu a așezat oamenii pe pământ și este privilegiul lor să mănânce, să bea, să vândă și să cumpere, să se însoare și să se mărite; dar toate aceste lucruri pot fi făcute în siguranță numai dacă sunt făcute în temere de Dumnezeu. Noi trebuie să trăim în această lume gândindu-ne neîncetat la lumea veșnică. — The Review and Herald, 25 septembrie, 1888.1MCP 221.6

Căsătoria nu legitimează domnia necontrolată a pasiunilor păcătoase — Foarte puțini sunt aceia care înțeleg faptul că stăpânirea pasiunilor este o datorie religioasă. Ei s-au unit în căsătorie după propria lor plăcere și, prin urmare, cred că actul căsătoriei sfințește îngăduința pasiunilor josnice.1MCP 221.7

Chiar și unii bărbați și femei care pretind că sunt credincioși se lasă în stăpânirea pasiunilor lor păcătoase și nu se gândesc nici o clipă la faptul că Dumnezeu îi consideră răspunzători pentru risipa de energie vitală care îi epuizează și le dezechilibrează întregul organism.1MCP 222.1

Legământul căsătoriei acoperă păcate dintre cele mai întunecate. Bărbați și femei care pretind că sunt creștini buni își degradează propriile lor trupuri prin îngăduința față de pasiunile corupte și astfel se coboară la nivelul unor creaturi inferioare. Ei abuzează de puterile pe care Dumnezeu li le-a dăruit spre a fi păstrate în sfințenie și onoare. Sănătatea și viața sunt sacrificate pe altarul patimilor. Puterile înalte și nobile sunt subordonate predispozițiilor animalice. Aceia care păcătuiesc astfel nu își dau seama care va fi rezultatul stilului lor de viață. — Testimonies for the Church 2:472 (1870).1MCP 222.2

Deosebirea dintre iubirea delicată și pasiunea josnică — Iubirea care îl determină pe un bărbat să facă din soția sa un instrument în slujba poftelor sale nu este o iubire adevărată, ci o pasiune animalică ce dorește cu insistență să fie satisfăcută.1MCP 222.3

Cât de puțini sunt acei bărbați care își exprimă iubirea în maniera descrisă de apostol: “Iubiți-vă nevestele cum a iubit Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o” ... ca să fie “sfântă și fără prihană”! (Efeseni 5, 25-27.) Aceasta este iubirea din relația familială pe care Dumnezeu o recunoaște ca fiind sfântă.1MCP 222.4

Iubirea este un principiu sfânt și curat, dar pasiunea păcătoasă nu va admite să fie restrânsă, supusă și controlată de rațiune. Ea este oarbă față de consecințe și nu va gândi de la cauză la efect.1MCP 222.5

Multe femei suferă de slăbiciuni și boli grave, deoarece legile care conduc trupurile lor au fost ignorate, legile naturii au fost încălcate. Sunt bărbați și femei care își risipesc puterile sistemului nervos, consumându-le în practici nenaturale, dedicate satisfacerii pasiunilor josnice; iar acest monstru hidos — pasiunea josnică — pretinde numele delicat de iubire. — Testimonies for the Church 2:473, 474 (1870).1MCP 222.6

Iubirea adevărată și pasiunea inimii firești — Iubirea ... nu este irațională, nu este oarbă, ci este curată și sfântă. Pasiunea inimii firești este cu totul altceva. În timp ce iubirea curată Îl implică pe Dumnezeu în toate lucrările ei și se află într-o armonie desăvârșită cu Duhul lui Dumnezeu, pasiunea este încăpățânată, lipsită de rațiune, grăbită și refractară la toate restricțiile, făcând din obiectul afecțiunii un idol. În toate manifestările comportamentului celui care are o iubire adevărată, se va vedea harul lui Dumnezeu. — The Review and Herald, 25 septembrie, 1888. (The Adventist Home, 50.)1MCP 223.1

Controlul rațiunii — Acela care consideră relația maritală ca fiind una dintre rânduielile sfinte ale lui Dumnezeu, stabilită prin preceptele Sale sfinte, va fi controlat de rațiune. — Healthful Living, 48 (1865). (Selected Messages 2:440.)1MCP 223.2

Păstrați confidența în cercul sacru al familiei — În jurul fiecărei familii există un cerc sacru ce trebuie păstrat intact. În interiorul acestui cerc, nu are dreptul să pătrundă nici o altă persoană. Nici soțul și nici soția nu au voie să împărtășească nimănui lucrurile confidențiale care le aparțin în exclusivitate lor înșile. — The Ministry of Healing, 361 (1905).1MCP 223.3