Capitolul 5 — Fanatismul

Infiltrarea fanatismului — Trăim într-un timp în care fanatismul, în toate formele lui, va căuta orice posibilitate de a se infiltra, atât printre cei credincioși, cât și printre cei necredincioși. În ipocrizia sa, Satana va pătrunde în mijlocul oamenilor și își va prezenta minciunile, folosind orice invenție posibilă pentru a-i înșela. — Letter 121, 1901. (Medical Ministry, 114.)1MCP 38.1

Cum acționează Satana — Din propria noastră experiență, am ajuns la concluzia că, dacă nu poate să împietrească sufletele în ghețarul indiferenței, Satana va încerca să le împingă în flăcările fanatismului. Când Duhul Domnului coboară în mijlocul poporului Său, Satana speculează ocazia de a-și exercita influența asupra minții unora, determinându-i să manifeste, în lucrarea lui Dumnezeu, propriile lor trăsături de caracter. De aceea, există întotdeauna pericolul ca lucrarea lui Dumnezeu să fie afectată, prin decizii izvorâte din propria lor gândire, care conduc la săvârșirea unor fapte lipsite de înțelepciune. Mulți acționează pentru atingerea unor obiective cu caracter personal, care nu le-au fost niciodată solicitate de Dumnezeu. — Letter 34, 1889. (Similar cu Testimonies for the Church 5:644.)1MCP 38.2

Rezultatul cultivării tendințelor greșite — Există unii, lipsiți de înțelepciune, care și-au urmat propria lor cale și propriile lor păreri, cultivând cu plăcere defectele ereditare și tendințele dobândite ale caracterului atât de mult timp, încât, în cele din urmă, au devenit orbi, incapabili de a înțelege și de a gândi altfel. Ei răstălmăcesc adevăratele principii, înalță standarde false și impun cerințe care nu poartă semnătura cerului. Tocmai în rândul acestora, există unii care se îngâmfă înaintea Domnului și pretind că sunt neprihăniți și că respectă poruncile lui Dumnezeu. — Manuscript 138, 1902.1MCP 38.3

Lipsa unei corecte imagini de sine — Cei care nu au reușit să-și formeze o imagine de sine corectă sunt prinși în capcana lui Satana. Ei își dau importanță, sunt mulțumiți de ei înșiși și inconștienți de propriile lor limite. Oh, cu câtă durere îi privește Domnul și cu câtă amărăciune ascultă declarațiile lor vanitoase! Ei sunt îmbătați de mândrie. Chiar și vrăjmașul este surprins, văzând cu câtă ușurință se lasă duși în robie. — Letter 126, 1906.1MCP 39.1

O umilință contrafăcută — Mulți dintre aceia care pretind a fi creștini manifestă o umilință contrafăcută și inconsecventă. Dorind să-și învingă eul, unii adoptă o atitudine cât se poate de smerită; dar pentru că încearcă să lupte prin propriile lor puteri, prima adiere de laudă și apreciere îi face să se umfle de mândrie. Acestora le lipsește dispoziția de a se supune întru totul lui Hristos, iar El nu poate lucra prin ei.1MCP 39.2

Indiferent de realizările voastre, nu vă atribuiți nici o slavă. Nu urmăriți să atingeți obiective duplicitare, încercând să-I slujiți și lui Dumnezeu, și eului personal, în același timp. Nu acordați atenție eului vostru. Fie ca afirmațiile voastre să-i conducă pe cei apăsați și împovărați la Isus, Mântuitorul milos. Acționați ca și când L-ați vedea pe Isus alături de voi, gata să vă ofere putere în lucrarea de slujire. Dependența de Hristos constituie unica voastră posibilitate de a fi în siguranță. — The Review and Herald, 11 mai, 1897.1MCP 39.3

Prea multe eforturi pentru obținerea unui simțământ de fericire — Unii nu sunt satisfăcuți de desfășurarea unei adunări decât dacă aceasta le-a oferit posibilitatea de a petrece un timp plăcut și inspirator. Ei se străduiesc să producă aceste efecte prin trezirea și incitarea emoțiilor. Dar influența unor asemenea adunări nu este benefică. Când valul de fericire a trecut, ei ajung să fie mai deprimați decât înaintea adunării, deoarece fericirea lor nu provine dintr-o sursă veritabilă. Cele mai folositoare adunări de înviorare spirituală sunt cele caracterizate de solemnitate și de o profundă cercetare a inimii; adunări în care fiecare caută să se cunoască pe sine și se străduiește să învețe de la Hristos, în umilință și cu seriozitate. — Testimonies for the Church 1:412 (1864).1MCP 39.4

Practici ciudate — Printr-un fanatism asemănător celui pe care l-am întâlnit nu demult în mijlocul nostru, în California, însoțit de practici neobișnuite și pretenții de exorcism, Satana încearcă să îi înșele, dacă este posibil, chiar și pe cei aleși. Aceste persoane care afirmă că au un mesaj special pentru poporul nostru îi vor face pe unii oameni să creadă că sunt posedați de un spirit rău. Apoi, după ce se vor ruga pentru ei, vor declara că demonul a fost alungat. Natura activității lor este dovedită chiar prin caracterul ei. Mi s-a poruncit să vorbesc poporului nostru și să-i spun că Domnul nu a fost implicat în aceste practici ciudate și că, dacă nu sunt avertizate, sufletele vor fi înșelate și conduse la ruină prin asemenea manifestări, iar adevărul Bibliei va fi răstălmăcit. — Letter 12, 1909.1MCP 40.1

Un fel de a fi combativ — Unii sunt combativi prin felul lor de a fi. Acestora nu le pasă dacă sunt sau nu sunt în armonie cu frații lor. Chiar dacă le face plăcere să intre în controverse și să lupte pentru ideile personale, totuși, ei trebuie să renunțe la o asemenea atitudine, deoarece nu dezvoltă un caracter creștin. Luptați cu toate puterile voastre pentru a răspunde rugăciunii Domnului Hristos, care a cerut ca toți ucenicii Săi să fie una, după cum El și Tatăl sunt una. Nici unul dintre noi nu este în siguranță, dacă nu experimentează în fiecare zi umilința și blândețea lui Hristos.1MCP 40.2

Nu fiți dictatori în modul vostru de a lucra, nu fiți severi și ostili. Predicați iubirea lui Hristos și inimile vor fi îmblânzite și supuse prin ea. Căutați să fiți uniți în gândire și judecată cu frații voștri și să susțineți aceleași păreri. Așa cum sunt expuse în prezent, concepțiile care favorizează divizările, pe motivul că nu toți pot avea aceleași idei, nu reprezintă lucrarea lui Dumnezeu, ci lucrarea vrăjmașului. Abordați adevăruri simple, asupra cărora puteți fi cu toții de acord. Vorbiți despre unitate; nu deveniți înguști, vanitoși și rigizi; permiteți ca perspectiva gândirii voastre să se lărgească. — Manuscript 111, 1894.1MCP 40.3

Stabilirea unor standarde personale — Mulți, foarte mulți se încred în propria lor neprihănire. Ei își stabilesc standarde personale și refuză să se supună voinței lui Hristos și să fie îmbrăcați cu haina neprihănirii Lui. Caracterele lor sunt modelate în virtutea preferințelor și a voinței lor personale și constituie o reprezentare greșită a caracterului desăvârșit și a neprihănirii lui Hristos. Satana este satisfăcut de viața lor religioasă. Aceștia nu numai că sunt ei înșiși înșelați, dar riscă să îi înșele și pe alții, conducându-i pe căile lor false. Dumnezeu nu este de acord cu ei și, în cele din urmă, își vor primi răsplata alături de marele înșelător — Satana. — Manuscript 138, 1902.1MCP 41.1

Reacția unui fanatic — Sunt câțiva ani de când un bărbat, pe nume N., din Red Bluff, California, a venit la mine pentru a-mi încredința un mesaj. El credea că Dumnezeu i-a ignorat pe conducătorii bisericii și i-a încredințat tocmai lui acel mesaj. Eu am încercat să-i demonstrez că greșește. Când i-am expus motivele pentru care noi consideram că nu are dreptate, el a fost cuprins de o mare furie și a început să strige cu putere. Ne-a produs mari necazuri, deoarece mintea i se dezechilibrase și a fost necesară internarea lui într-un azil de bolnavi mintal. — Letter 16, 1893. (Selected Messages 2:64.)1MCP 41.2

Cum să-i tratați pe fanatici — Slujitorii lui Dumnezeu au datoria de a căuta să cunoască voința și planurile Sale. Iar atunci când veți fi provocați de teoriile ciudate ale unora, nu intrați în conflict cu ei, ci afirmați în mod simplu ceea ce știți. Arma voastră să fie: “Stă scris”. Există unii care vor încerca să înșele, întrețesând în mod iscusit capcanele teoriilor lor false. Mulțumim lui Dumnezeu că există, de asemenea, oameni care au fost învățați de El și care pot să deosebească adevărul de minciună. — Letter 191, 1905.1MCP 41.3

Controlarea expresiilor și a simțămintelor — Acesta este un timp în care trebuie să fim deosebit de precauți și să verificăm cu atenție caracterul fiecărei lucrări. Unii vor prezenta solii false și vor încerca să introducă teorii false. Satana va incita mintea oamenilor, pentru a stârni fanatismul în mijlocul nostru. Am asistat la un asemenea fenomen în anul 1908. Domnul dorește ca slujitorii Săi să acționeze cu atenție, controlându-și expresiile și chiar simțămintele. Satana va profita de particularitățile emoționale și de modul de exprimare al unora, pentru a provoca o stare de spirit agitată și pentru a influența mintea oamenilor, înșelându-i. — Letter 12, 1909.1MCP 41.4

Evitarea experimentării unor practici inventate de oameni — Poporul lui Dumnezeu va fi confruntat în mod continuu cu apariția unor fenomene noi și ciudate, care se vor manifesta printr-un entuziasm fals și prin înviorări religioase însoțite de rezultate aflate sub semnul incertitudinii; dar poporul nostru nu trebuie să experimenteze nici o invenție omenească ce poate conduce la controverse, indiferent de natura acestora. — Manuscript 167, 1897.1MCP 42.1

Atenție la așa-zisa lumină “nouă” și “minunată” — Sufletul îmi este deosebit de împovărat, deoarece știu ce ne așteaptă în viitor. Aceia care nu au o legătură zilnică, vie, cu Dumnezeu vor fi asaltați de toate înșelăciunile care pot fi imaginate. Îngerii lui Satana înfăptuiesc răul cu o mare înțelepciune, inspirând idei ce vor fi considerate de unii drept o lumină mai mare, pe care o vor declara ca fiind nouă și minunată; deși, în anumite privințe, solia ar putea fi adevărată, aceasta va fi amestecată cu fantezia umană, impunând ca punct de doctrină niște porunci omenești. Dacă a existat vreodată un timp în care să veghem și să ne rugăm cu o reală seriozitate, acesta este acum.1MCP 42.2

Multe lucruri aparent bune va trebui să fie cercetate și analizate cu multă rugăciune, deoarece ele constituie planuri ingenioase prin care Satana urmărește să conducă poporul pe o cale care se află atât de aproape de adevăr, încât va fi extrem de dificil de recunoscut caracterul ei. Dar ochiul credinței poate discerne tot ce deviază de la calea cea dreaptă, chiar dacă abaterea este aproape imperceptibilă. O asemenea învățătură poate fi considerată întru totul pozitivă la început, însă, după un timp, se va vedea că este foarte departe de calea spre sfințire și cer. Frații mei, vă avertizez să trasați cărări drepte cu picioarele voastre, căci altfel cei slabi se vor rătăci departe de cale. — Manuscript 82, 1894.1MCP 42.3

Fanatismul este greu de stăvilit — Dacă nu este temperat la timp, o dată incitat, fanatismul este atât de greu de stăvilit, precum este un incendiu care a reușit să cuprindă o casă în flăcări. Aceia care s-au lăsat absorbiți de acest curent fanatic [(holy flesh) trup sfânt] ar fi cu mult mai bine să practice meserii obișnuite, deoarece, dacă sunt angajați în lucrarea Evangheliei, prin modul lor inconsecvent de a acționa, Îl dezonorează pe Dumnezeu și reprezintă un pericol pentru poporul Său. În aceste timpuri în care lucrarea Domnului trebuie să se înalțe neîntinată, mai presus de superstițiile și fabulele omenești, vor apărea multe asemenea mișcări religioase. Trebuie să fim extrem de atenți pentru a păstra o legătură atât de strânsă cu Domnul Hristos, încât să nu fim înșelați de planurile lui Satana. — The General Conference Bulletin, 23 aprilie, 1901. (Selected Messages 2:35.)1MCP 43.1

Teorii ingenios concepute care absorb gândirea — Satana acționează prin numeroase mijloace, pentru a-i determina să se ocupe de teorii ingenios concepute tocmai pe aceia care sunt însărcinați să predice Evanghelia. El va face ca aceste teorii să pară a fi de o asemenea măreție și importanță, încât să le absoarbă întreaga gândire; și, în timp ce consideră că realizează progrese minunate în experiența lor religioasă, ei nu fac altceva decât să idolatrizeze câteva idei, iar influența lor este dăunătoare pentru lucrarea Domnului.1MCP 43.2

Fiecare pastor trebuie să depună eforturi serioase, pentru a se asigura că ideile lui sunt în armonie cu gândurile lui Hristos. Există unii care selectează, din Cuvântul lui Dumnezeu și din Mărturii, paragrafe sau fraze izolate și, întemeindu-se pe acestea, își formulează propriile lor concepții, fără să fie călăuziți de Dumnezeu. Toate acestea îi produc plăcere vrăjmașului. Nu trebuie să ne angajăm în mod inutil în dezbateri care pot conduce la dezbinare și controverse. Nu trebuie să creăm impresia că, dacă ideile noastre particulare nu sunt acceptate, aceasta se datorează faptului că pastorii sunt lipsiți de capacitatea de a le înțelege.1MCP 43.3

Există în învățăturile lui Hristos suficiente subiecte despre care puteți discuta, iar tainele pe care nici voi, nici ascultătorii voștri nu le puteți înțelege sau explica, ar fi mai bine să fie lăsate deoparte. Dați-I lui Isus Hristos Însuși posibilitatea de a vă învăța; permiteți-I ca, prin Duhul Său, să vă deschidă ochii pentru a înțelege planul minunat de salvare. — Manuscript 111, 1894.1MCP 43.4

Renunțarea la o mentalitate negativistă (sfat adresat unui pastor) — Dacă ai fi putut vedea rezultatul obiceiului tău de a evidenția în permanență partea negativă a lucrurilor, așa cum ai făcut-o ani de zile într-o măsură mai mare sau mai mică, ai fi reușit să înțelegi mai bine cuvintele Mântuitorului din Matei capitolul 18. “Ucenicii au venit la Isus și L-au întrebat: ‘Cine este cel mai mare în Împărăția cerului?’ Isus a chemat la El un copilaș, l-a pus în mijlocul lor, și le-a zis: ‘Adevărat vă spun că, dacă nu vă veți întoarce la Dumnezeu și nu vă veți face ca niște copilași, cu nici un chip nu veți intra în Împărăția cerurilor. De aceea, oricine se va smeri ca acest copilaș, va fi cel mai mare în Împărăția cerurilor. Și oricine va primi un copilaș ca acesta în Numele Meu, Mă primește pe Mine. Dar pentru oricine va face să păcătuiască pe unul din acești micuți, care cred în Mine, ar fi mai de folos să i se atârne de gât o piatră mare de moară și să fie înecat în adâncul mării. Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de păcătuire!’” (Matei 18, 1-7.)1MCP 44.1

Fratele meu, renunță întru totul la acest mod de gândire negativist. Umilește-ți inima înaintea lui Dumnezeu. Atunci, ochii îți vor fi deschiși și vei înceta să susții întotdeauna aspectele negative. “Dacă mâna ta sau piciorul tău te face să cazi în păcat, taie-le și leapădă-le de la tine. Este mai bine să intri în viață șchiop sau ciung, decât să ai două mâini sau două picioare, și să fii aruncat în focul veșnic” (Matei 18, 8.) Îndepărtează însușirile tale defectuase, oricât de dureros ar fi pentru natura umană să faci acest lucru. “Și dacă ochiul tău” — atât de ager încât să vadă ceva care să critice sau să se opună — “te face să cazi în păcat, scoate-l și leapădă-l de la tine. Este mai bine pentru tine să intri în viață numai cu un ochi, decât să ai amândoi ochii și să fii aruncat în focul gheenei.” (Versetul 9.) — Letter 93, 1901.1MCP 44.2

Credința învinge negativismul — Dacă înaintăm în credință hotărâți să îndeplinim lucrarea lui Dumnezeu într-un mod inteligent, vom avea succes. Nu trebuie să ne permitem să ne lăsăm stingheriți de atitudinea unor persoane care se complac în negativism și manifestă foarte puțină credință. Lucrarea misionară este condusă de oameni cu multă încredere în Dumnezeu și este pe punctul de a se dezvolta cu putere și eficiență. — Letter 233, 1904. (Our High Calling, 236.)1MCP 44.3

Pericolul unui spirit de independență — În biserică au existat întotdeauna oameni caracterizați de o tendință continuă spre un spirit de independență. Ei par a fi incapabili să înțeleagă faptul că acest spirit îi poate pune în pericolul încrederii în sine și în propria judecată, în locul atitudinii de respect și înaltă apreciere a sfatului și a judecății fraților lor, îndeosebi a acelora care au fost chemați de Dumnezeu în conducerea poporului Său. Dumnezeu și-a învestit biserica cu o autoritate și o putere speciale, pe care nimeni nu este îndreptățit să le ignore sau să le disprețuiască, pentru că cel care procedează astfel disprețuiește însăși vocea lui Dumnezeu. — The Acts of the Apostles, 163, 164 (1911).1MCP 45.1

Pacea este obținută prin cultivarea umilinței — Sufletul își găsește pacea numai atunci când cultivă umilința și se lasă cuprins de simțământul nevredniciei. Acolo unde guvernează egoismul, pacea lui Hristos nu se va găsi niciodată. Sufletul egocentric și mândru nu poate crește în har. Isus a împărtășit acea condiție umană, pe care omul trebuie să o îndeplinească pentru ca pacea divină să se poată instaura în inima sa. Aceia care I s-au dedicat lui Isus, dorind să devină ucenici ai Săi, trebuie să se lepede de ei înșiși în fiecare zi, să-și ia crucea și să calce pe urmele Sale. Ei trebuie să meargă întocmai pe calea pe care îi conduce exemplul pașilor Lui. — Letter 28, 1888.1MCP 45.2

Virtutea politeții creștine — Deși statornic față de principii asemenea unei stânci, Pavel a manifestat fără încetare o atitudine curtenitoare. El era plin de zel în susținerea convingerilor sale vitale, dar nu era neglijent în cultivarea unei conduite amabile și politicoase în relațiile sociale. A fi omul lui Dumnezeu nu înseamnă a fi scuzat pentru lipsa de preocupare serioasă față de cultivarea unui spirit al omeniei. — Letter 25, 1870. (Our High Calling, 236.)1MCP 45.3

Unele persoane se exprimă într-o manieră aspră și lipsită de politețe, rănind simțămintele altora, iar apoi își scuză comportamentul, afirmând: “Acesta este felul meu de a fi; eu spun întotdeauna exact ceea ce gândesc”. Astfel, ei înalță această trăsătură negativă a caracterului la rang de virtute. Conduita lor nepoliticoasă trebuie să fie dezaprobată în mod categoric. — The Review and Herald, 1 septembrie, 1885. (Our High Calling, 229.)1MCP 45.4

Autorul este însărcinat să combată și să prevină toate formele de manifestare a fanatismului — În 1844, a fost necesar să combatem fanatismul la fiecare pas, dar întotdeauna am fost inspirată de cuvântul care spune: Valul exagerat de emoție constituie un prejudiciu pentru lucrare. Umblați în mod atent pe urmele pașilor lui Hristos. Mi s-a încredințat un mesaj prin care să previn toate formele de manifestare a fanatismului. Am fost instruită să-i descopăr poporului faptul că, sub influența valurilor emoționale, se realizează o lucrare străină. Există unii care contribuie la crearea unor circumstanțe favorabile introducerii superstițiilor. Astfel, este închisă ușa pentru propovăduirea unei învățături doctrinare elocvente. — Letter 17, 1902.1MCP 46.1

Un pericol iminent — Pe măsură ce se apropie sfârșitul, vrăjmașul va acționa cu toate puterile pentru a introduce fanatismul în mijlocul nostru. El s-ar bucura să-i vadă pe adventiștii de ziua a șaptea orientându-se spre extremism într-o asemenea măsură, încât lumea să-i clasifice drept o grupare de fanatici. Mi s-a poruncit să îi avertizez atât pe pastori, cât și pe laici împotriva acestui pericol. Lucrarea noastră este aceea de a-i învăța pe oameni, bărbați și femei, să zidească pe o temelie adevărată și să-și așeze cu fermitate picioarele pe un “așa a spus Domnul” simplu și evident. — Gospel Workers, 316 (1915).1MCP 46.2

Subordonarea minții, o formă de fanatism — Eu m-am exprimat în mod clar cu privire la acea știință periculoasă care solicită ca o persoană să-și încredințeze controlul minții, pentru a fi condusă de mintea unei alte persoane. Aceasta este o știință a diavolului.1MCP 46.3

În 1845, am fost nevoiți să ne confruntăm tocmai cu un asemenea gen de fanatism. Deși atunci nu știam ce semnificație are, am fost chemată să transmit una dintre cele mai categorice mărturii împotriva oricărei activități de acest fel. — Letter 130a, 1901.1MCP 46.4

Cultivați o atitudine obiectivă, imparțială și optimistă — Nu există nici un motiv care să ne îndreptățească să ne fixăm atenția asupra erorii, să ne lamentăm și să suferim, pierzând timp și ocazii prețioase, în timp ce deplângem greșelile altora. Nu ar fi mai plăcut înaintea lui Dumnezeu, dacă am cultiva o atitudine obiectivă și imparțială și am vedea cât de multe suflete Îi slujesc, rezistă ispitelor, Îl slăvesc și Îl onorează prin darurile materiale și capacitățile lor intelectuale? Nu ar fi mai bine să ne gândim la puterea minunată a lui Dumnezeu, care înfăptuiește miracole prin transformarea păcătoșilor sărmani și degradați, care fuseseră plini de necurăție morală și au devenit atât de schimbați, încât manifestă un caracter asemenea caracterului lui Hristos? — Letter 63, 1893. (Our High Calling, 248.)1MCP 46.5