Caracterul școlilor comunității și al învățătorilor lor

Caracterul lucrării aduse la îndeplinire în școlile noastre din comunități ar trebui să fie la nivelul cel mai înalt. Isus Hristos, Vindecătorul, este unicul remediu pentru o educație greșită, iar învățăturile date în Cuvântul Său ar trebui să fie pururea prezentate înaintea tineretului, în forma cea mai atrăgătoare. Disciplina școlară ar trebui să întregească educația din familie și, atât în familie, cât și la școală, ar trebui să se mențină simplitatea și evlavia. Se vor găsi bărbați și femei care au talentul de a lucra în aceste școli mici, dar care nu pot lucra în mod avantajos în școlile mari. Atunci când pun în practică lecțiile Bibliei, ei înșiși vor primi o educație de cea mai mare valoare.6M 200.2

La alegerea învățătorilor ar trebui să luăm toate măsurile, știind că aceasta este o problemă tot atât de solemnă ca și alegerea persoanelor pentru lucrarea de pastorație. Bărbați înțelepți, care pot cunoaște caracterul, ar trebui să facă selecția acestora, deoarece pentru educarea și modelarea minții celor tineri și pentru îndeplinirea cu succes a multor și felurite lucrări ce se cer a fi îndeplinite de învățător în școlile comunităților noastre, este nevoie de talentele cele mai bune ce se pot asigura. La conducerea nici uneia din aceste școli nu ar trebui să fie puse persoane cu o minte îngustă și inferioară. Nu așezați peste copii învățători tineri și fără experiență care n-au îndemânarea de a conduce; deoarece eforturile lor vor tinde spre dezorganizare. Ordinea este prima lege a cerului, și în privința aceasta orice școală ar trebui să fie un model de ceea ce este cerul.6M 200.3

Este imoral a așeza peste copiii cei mici învățători mândri și lipsiți de iubire. Un învățător de felul acesta va face mult rău acelora al căror caracter se dezvoltă foarte repede. Dacă învățătorii nu sunt supuși lui Dumnezeu, dacă nu au iubire față de copiii peste care sunt puși să le facă educație, sau dacă dau pe față părtinire în favoarea acelora care sunt pe placul lor și manifestă indiferență față de cei mai puțin atrăgători sau față de cei neastâmpărați și nervoși, unii ca aceștia nu trebuie să fie angajați; deoarece rezultatul lucrării lor va fi o pierdere de suflete pentru Hristos.6M 201.1

Sunt necesari învățători, în mod deosebit pentru copii, care sunt calmi și blânzi, dând pe față răbdare și iubire chiar pentru aceia care au mare nevoie de ea. Isus i-a iubit pe copii; El i-a socotit membri mai tineri ai familiei Domnului. El totdeauna i-a tratat cu amabilitate și respect, iar învățătorii trebuie să urmeze pilda Lui. Ei ar trebui să aibă adevăratul spirit misionar; deoarece copiii trebuie să fie formați să devină misionari. Ei ar trebui să-și dea seama că Domnul le-a încredințat ca o sarcină solemnă sufletele copiilor și ale tinerilor. Școlile comunităților au nevoie de învățători care au înalte însușiri morale, persoane vrednice de încredere; persoane care sunt sănătoase în credință și care au tact și răbdare; care umblă cu Dumnezeu și care se abțin chiar și de la aparențele rele. În lucrarea lor ei vor da peste nori. Vor fi nori și întuneric, furtuni și uragane, prejudecăți de întâmpinat din partea părinților care au păreri greșite cu privire la caracterul pe care ar trebui să și-l formeze copiii lor, deoarece sunt mulți aceia care pretind a crede Biblia, în timp ce ei nu aduc principiile ei în viața de familie. Dar, dacă învățătorii sunt fără întrerupere elevi în școala lui Hristos, împrejurările acestea nu-i vor înfrânge.6M 201.2

Părinții trebuie să-L caute pe Domnul cu o râvnă neobosită, pentru ca ei să nu fie pietre de poticnire în calea copiilor lor. Invidia și gelozia să fie aruncate din inimă și să vină în ea pacea lui Hristos pentru a-i uni pe membrii bisericii într-o adevărată comuniune creștină. Ferestrele sufletului să fie închise față de atmosfera otrăvitoare de pe pământ și să fie deschise spre cer pentru a primi razele vindecătoare ale luminii neprihănirii lui Hristos. Până ce spiritul criticării și bănuielii nu e alungat din inimă, Domnul nu poate face pentru biserică ceea ce El dorește să facă prin deschiderea căii pentru înființarea de școli; până nu este unire, El nu-i va influența pe aceia cărora le-a încredințat mijloace și capacitate de a duce mai departe lucrarea aceasta. Părinții trebuie să atingă o treaptă mai înaltă, ținând calea Domnului și practicând neprihănirea, pentru a fi purtători de lumină. Trebuie să aibă loc o deplină transformare a minții și a caracterului. Un spirit de neunire nutrit în inima câtorva se va transmite și la alții și va nimici influența spre bine care ar fi exercitată de școală. Dacă părinții nu sunt gata și doritori să conlucreze cu învățătorul la mântuirea copiilor lor, ei nu sunt pregătiți pentru a se înființa o școală la ei.6M 202.1