Cerințele răscumpărării

Zecimile și darurile aduse lui Dumnezeu sunt o recunoaștere a drepturilor Lui asupra noastră, pe temeiul creațiunii, și o recunoaștere a drepturilor Lui chiar asupra noastră, prin răscumpărare. Din cauză că toată puterea noastră vine de la Hristos, darurile acestea trebuie să curgă de la noi spre Dumnezeu. Ele trebuie să păstreze pururea în fața noastră cerințele răscumpărării cea mai mare dintre toate cerințele și unica ce le cuprinde pe toate celelalte. Aprecierea sacrificiului făcut în favoarea noastră trebuie să ne fie totdeauna proaspătă în minte și trebuie să exercite pururea o influență asupra gândurilor și planurilor noastre. Hristos trebuie să fie cu adevărat ca unul crucificat în mijlocul nostru.6M 479.1

Nu știți că “nu sunteți ai voștri înșivă și că ați fost cumpărați cu un preț” (1 Corinteni 6, 19.20)? Ce preț s-a dat pentru noi! Priviți crucea și jertfa ridicată pe ea. Priviți la mâinile acelea, străbătute de cuiele nemiloase. Priviți la picioarele Lui, înțepenite cu piroane pe lemn. Hristos a purtat păcatele noastre în trupul Lui. Suferința aceea, chinul acela de moarte, este prețul răscumpărării voastre. S-a rostit porunca: “Izbăvește-l, ca să nu se pogoare în groapă. Am găsit un preț de răscumpărare”.6M 479.2

Nu știți că El ne-a iubit și că S-a dat pe Sine, pentru ca noi, la rândul nostru, să ne predăm cu totul Lui? Pentru ce iubirea față de Hristos să nu fie exprimată de toți cei care L-au primit prin credință, tot așa după cum iubirea Lui a fost exprimată față de noi, pentru care El a murit?6M 479.3

Hristos este înfățișat ca umblând și căutând oaia pierdută. Iubirea Lui e ceea ce ne înconjoară și ne aduce înapoi la staul. Iubirea Lui este aceea care ne oferă privilegiul de a sta împreună cu El în locurile cerești. Când lumina fericită a Soarelui neprihănirii luminează în inimile noastre, iar noi ne odihnim în pace și bucurie în Domnul, atunci să lăudăm pe Domnul; să-L lăudăm pe El, care este sănătatea feței noastre și Dumnezeul nostru. Să-L lăudăm pe El, nu numai în cuvinte, ci și prin consacrarea față de El a tot ceea ce suntem și avem.6M 479.4

“Cât datorezi Domnului meu?” Nu poți să faci această socoteală. Întrucât tot ce ai este al Lui, vei reține și nu-i vei da ceea ce El cere? Când El cere ceea ce este al Său, vei apuca în mod egoist și vei ține acest lucru ca fiind al tău? Îl vei reține și întrebuința pentru un alt scop decât pentru salvarea sufletelor? Așa se face că mii de suflete sunt pierdute. Cum putem noi arăta mai bine că apreciem jertfa lui Dumnezeu, marele Lui dar pentru lumea noastră, decât trimițând darurile și contribuția noastră, însoțite de lauda și mulțumirea de pe buzele noastre, pentru marea iubire cu care El ne-a iubit și ne-a atras la Sine?6M 480.1

Privind la cer în rugăciune, prezentați-vă lui Dumnezeu ca slujitori ai Lui și tot ce aveți, ca fiind al Lui, zicând: “Doamne, din ale Tale îți dăm cu bucurie”. Stând în fața crucii de pe Golgota și a Fiului lui Dumnezeu, răstignit pentru voi, dându-vă seama de iubirea aceea fără de seamăn, de acea minunată revărsare de har, întrebarea voastră stăruitoare să fie: “Doamne, ce vrei să fac?” El v-a spus: “Mergeți în toată lumea și predicați Evanghelia la toată făptura”. (Marcu 16, 15.)6M 480.2

Când veți vedea sufletele mântuite în Împărăția lui Dumnezeu, prin mijlocirea darurilor și slujirea voastră, nu vă veți bucura că ați avut privilegiul de a face această lucrare?6M 480.3

Cu privire la apostolii lui Hristos, stă scris: “Și au plecat și au propovăduit pretutindeni. Domnul lucra împreună cu ei și întărea Cuvântul prin semnele care-L însoțeau.” (Marcu 16, 20.) Universul ceresc încă mai așteaptă canale prin care să se reverse curentul harului în lumea întreagă. Aceeași putere, pe care au avut-o apostolii, este acum păstrată pentru aceia care vor lucra pentru Dumnezeu.6M 480.4

Vrăjmașul va inventa orice mijloc care îi stă în putere pentru a împiedica lumina să strălucească în locuri noi. El nu dorește ca adevărul să meargă ca “o candelă aprinsă”. Vor consimți frații noștri ca vrăjmașul să aibă succes în planurile lui de a stânjeni lucrarea?6M 481.1

Timpul trece repede în veșnicie. Va reține cineva acum de la Dumnezeu ceea ce este categoric al Lui? Poate refuza cineva ceea ce Dumnezeu îi dă, fără ca el să aibă vreun merit? Poate el să refuze, fără ca acest lucru să nu-i aducă ruina? Domnul a dat fiecărui om o lucrare, iar îngerii cei sfinți doresc ca noi să facem lucrarea aceasta. Atunci când vegheați, vă rugați și lucrați, ei stau gata să conlucreze cu voi. Atunci când înțelegerea este prelucrată de Duhul Sfânt, toate afecțiunile acționează armonios, în acord cu voia divină. Atunci oamenii îi vor da lui Dumnezeu ceea ce este al Lui, spunând: “Toate vin de la Tine și din ale Tale Îți dăm noi”. Fie ca Dumnezeu să ierte pe poporul Său că n-a făcut lucrul acesta.6M 481.2

Fraților și surorilor, am încercat să pun lucrurile acestea înaintea voastră, așa cum sunt ele, dar încercarea mea rămâne cu mult mai prejos decât este realitatea. Veți refuza voi cererea mea? Nu eu sunt aceea care fac apel la voi, ci Domnul Isus, care și-a dat viața pentru lume. Eu n-am făcut decât să ascult de voința și cerințele lui Dumnezeu. Veți folosi voi ocazia de a da onoare lucrării lui Dumnezeu și respect față de slujitorii pe care El i-a trimis să facă voia Lui spre a conduce sufletele la cer?6M 481.3

“Să știți: cine seamănă puțin, puțin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera. Fiecare să dea după cum a hotărât în inima Lui; nu cu părere de rău, sau de silă, căci pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu. Și Dumnezeu poate să vă umple cu orice har, pentru că, având totdeauna în toate lucrurile din destul, să prisosiți în orice faptă bună: După cum este scris: A împrăștiat; a dat săracilor; neprihănirea Lui rămâne în veac. Cel ce dă sămânță semănătorului și pâine pentru hrană vă va da și vă va înmulți și vouă sămânța de semănat și va face să crească roadele neprihănirii voastre. În chipul acesta, veți fi îmbogățiți în toate privințele, pentru orice dărnicie care, prin noi, va face să se aducă mulțumiri lui Dumnezeu. Căci ajutorul dat de darurile acestea, nu numai că acoperă nevoile sfinților, dar este și o pricină de multe mulțumiri către Dumnezeu. Așa că dovada dată de voi prin ajutorul acesta, îi face să slăvească pe Dumnezeu pentru ascultarea pe care mărturisiți că o aveți față de Evanghelia lui Hristos, și pentru dărnicia slujitorului vostru față de ei și față de toți; și-i va face să se roage pentru voi, și să vă iubească din inimă, pentru harul nespus de mare al lui Dumnezeu față de noi. Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, pentru darul Lui nespus de mare!” (2 Corinteni 9, 6-15.)6M 481.4