Căminuri pentru orfani

După ce s-a făcut tot ce s-a putut pentru a se purta de grijă celor orfani în propriile noastre cămine, în lume vor mai fi încă mulți alții în lipsă, cărora trebuie să li se poarte de grijă. Ei poate că sunt zdrențăroși, nemanierați și, după cât se pare în toate privințele, neatrăgători; dar ei sunt cumpărați cu un preț și sunt tot atât de scumpi înaintea lui Dumnezeu ca și propriii noștri micuți. Ei sunt proprietatea lui Dumnezeu pentru care creștinii sunt răspunzători. “Sufletul lor”, zice Dumnezeu, “îl voi cere din mâna ta”.6M 286.1

A purta de grijă acestor ființe lipsite este o lucrare bună; totuși, în vremurile acestea, Domnul nu ne dă nouă ca popor îndrumare de a înființa instituții mari și costisitoare în scopul acesta. Dacă, totuși, sunt printre noi persoane care se simt chemate de Dumnezeu să înființeze instituții pentru îngrijirea copiilor orfani, să procedeze potrivit cu convingerile pe care le au cu privire la datoria lor. Dar pentru a îngriji de săracii lumii, ei ar trebui să apeleze la lume pentru ajutor. Ei nu trebuie să apeleze după ajutoare la poporul căruia Domnul i-a încredințat cea mai importantă lucrare ce s-a dat vreodată oamenilor, lucrarea de a duce solia de har la toate națiunile, semințiile, limbile și popoarele. Tezaurul Domnului trebuie să aibă un surplus pentru a susține lucrarea Evangheliei în “locurile depărtate”.6M 286.2

Aceia care simt povara de a înființa aceste instituții să aibă reprezentanți înțelepți care să prezinte nevoile lor și să adune fonduri. Oamenii din lume să fie treziți, bisericile celelalte să fie solicitate de oameni care simt nevoia de a face ceva pentru săraci și orfani. În fiecare biserică sunt persoane care se tem de Dumnezeu. Să se facă apel la aceste persoane, deoarece lor le-a dat Dumnezeu lucrarea aceasta.6M 286.3

Instituțiile care au fost înființate de poporul nostru pentru a se îngriji de orfani, infirmi și bătrânii dintre noi ar trebui să fie susținute. Să nu fie lăsate să lâncezească și să se aducă astfel ocară asupra cauzei lui Dumnezeu. Ajutorul acordat acestor instituții ar trebui să fie considerat nu numai datorie, ci și un privilegiu prețios. În loc de a ne face daruri zadarnice unii altora, darurile noastre să fie revărsate asupra săracilor și a celor neajutorați. Atunci când Domnul vede că noi facem tot ce putem mai bine pentru ajutorarea acestor ființe lipsite, El va mișca și pe alții să ajute această lucrare bună.6M 286.4

Scopul unui orfelinat n-ar trebui să fie numai acela de a asigura copiilor hrană și îmbrăcăminte, ci și de a-i așeza sub îngrijirea unor profesori creștini, care îi vor educa și îi vor aduce la cunoașterea lui Dumnezeu și a Fiului Său. Aceia care lucrează în domeniul acesta ar trebui să fie bărbați și femei mărinimoși și inspirați cu entuziasm de crucea de pe Golgota. Ei ar trebui să fie bărbați și femei cultivați și cu jertfire de sine, care vor lucra așa cum a lucrat Hristos, pentru cauza lui Dumnezeu și pentru cauza omenirii.6M 287.1

Atunci când aceste ființe lipsite de familie sunt așezate acolo unde pot obține cunoștință, fericire și virtute și devin fii și fiice ale Împăratului ceresc, ei vor fi pregătiți să îndeplinească în societate o lucrare asemenea Domnului Hristos. Ei trebuie să fie în așa fel educați, încât la rândul lor să ajute pe alții. În felul acesta, lucrarea cea bună va fi extinsă și perpetuată.6M 287.2

*****

Care mamă și-a iubit vreodată copilul așa cum îi iubește Isus pe copiii Săi? El privește la caracterul stricat cu o durere mai adâncă și mai vie decât a oricărei mame. El vede plata viitoare a unei purtări rele. Atunci să se facă tot ce se poate face pentru sufletul neglijat.6M 287.3