Sociabilitatea și curtoazia creștină

Sociabilitatea creștină este mult prea puțin cultivată de poporul lui Dumnezeu. Această ramură a educației nu ar trebui să fie neglijată sau pierdută din vedere în școlile noastre.6M 172.1

Elevii ar trebui să fie învățați că ei nu sunt atomi independenți, ci că fiecare este un fir care trebuie să se unească cu alte fire pentru a alcătui o țesătură. În nici o altă ramură nu se poate da învățătura aceasta mai cu efect decât în căminul școlar. Aici, elevii sunt zilnic înconjurați de ocazii care, dacă sunt folosite, vor ajuta foarte mult la dezvoltarea trăsăturilor de sociabilitate din caracterul lor. Stă în puterea lor să folosească timpul și ocaziile pentru a-și dezvolta un caracter care-i va face fericiți și folositori. Aceia care se închid în ei înșiși, care sunt lipsiți de bunăvoința de a îngădui să li se ceară a fi o binecuvântare pentru alții, prin legături de prietenie, pierd multe binecuvântări, deoarece prin contactul unuia cu altul mintea se cizelează și se capătă purtări alese; prin legături de societate, se formează cunoștințe și se contractează prietenii care au ca rezultat o unire a inimilor și o atmosferă de iubire ce este plăcută înaintea cerului.6M 172.2

Ar trebui îndeosebi ca aceia care au gustat iubirea lui Hristos să-și dezvolte puterile lor sociale, deoarece în felul acesta ei pot să câștige suflete la Mântuitorul. Hristos nu ar trebui să rămână ascuns în inima lor, închis ca o comoară jinduită, sfântă și plăcută, de care să se bucure numai ei singuri, și nici nu ar trebui ca iubirea lui Hristos să fie manifestată doar față de aceia care plac gustului lor. Elevii ar trebui să fie învățați asemănarea cu Hristos în a da pe față un interes amabil, o dispoziție socială, față de aceia care sunt într-o mai mare nevoie, chiar dacă aceștia nu sunt prietenii sau tovarășii aleși de ei. Totdeauna și în tot locul, Isus a manifestat un interes plin de iubire față de familia omenească și a revărsat în jurul Lui lumina unei evlavii pline de voie bună. Elevii ar trebui să fie deprinși să meargă pe urmele Sale. Ei ar trebui să fie învățați să dea pe față un interes creștin, simpatie și iubire pentru tinerii lor prieteni și să se străduiască să-i atragă la Isus; Hristos ar trebui să fie în inima lor ca un izvor de apă, care țâșnește în viața veșnică, înviorându-i pe toți aceia cu care vin în contact.6M 172.3

Tocmai această slujire binevoitoare și plină de iubire pentru alții în vremuri de nevoie e ceea ce e socotit de valoare înaintea lui Dumnezeu. În felul acesta, chiar pe când merg la școală, elevii, pot fi, dacă sunt sinceri față de mărturisirea lor de credință, misionari activi pentru Dumnezeu. Toate acestea vor lua timp, dar timpul folosit astfel este bine folosit, deoarece astfel elevul învață cum să prezinte lumii creștinismul.6M 173.1

Hristos nu a refuzat să se apropie de alții prin legături de prietenie. Când a fost invitat la masă de farisei sau vameși, El a primit invitația lor. În asemenea ocazii, fiecare cuvânt pe care El l-a rostit era o mireasmă de viață spre viață pentru ascultătorii Săi, deoarece El făcea din ora prânzului o ocazie pentru a da multe învățături prețioase, adaptate la nevoile lor. Hristos i-a învățat astfel pe ucenicii Săi cum să se poarte când sunt în compania acelora care nu sunt religioși, ca și a acelora care sunt. Prin propriul Său exemplu, El i-a învățat că, atunci când iau parte la vreo adunare publică, conversația lor nu trebuie să aibă același caracter ca aceea care, de obicei, este îngăduită la asemenea ocazii.6M 173.2

Când elevii stau la masă, dacă Hristos locuiește în suflet, din tezaurul inimii vor porni cuvinte curate și înălțătoare; dacă Hristos nu locuiește acolo, satisfacția va fi găsită în frivolitate, glume și râsete, care sunt o piedică pentru creșterea spirituală, și o pricină de durere pentru îngerii lui Dumnezeu. Limba este un mădular nestăpânit, dar nu ar trebui să fie așa. Ea trebuie să fie convertită; deoarece talantul vorbirii este un talant foarte prețios. Hristos este totdeauna gata să dea din bogățiile Sale, și noi ar trebui să adunăm giuvaerurile care vin de la El, pentru ca atunci când vorbim aceste giuvaeruri să picure de pe buzele noastre.6M 173.3

Firea noastră, particularitățile personale, obiceiurile din care se dezvoltă caracterul — tot ce este practicat în cămin se va da pe față în toate legăturile vieții. Înclinațiile urmate se vor realiza în gânduri, în cuvinte, în fapte, de același caracter. Dacă fiecare elev care formează familia școlară ar face un efort pentru a se abține de la orice cuvinte lipsite de amabilitate și curtoazie și va vorbi cu respect față de toți; dacă va ține minte că el se pregătește pentru a deveni un membru al familiei cerești; dacă își va păzi influența prin sentinele sfinte, ca ea să nu îndepărteze suflete de la Hristos; dacă se va strădui ca fiecare act al vieții sale să prezinte laudele Aceluia care l-a chemat din întuneric la lumina Lui minunată, ce influență reformatoare va porni de la fiecare cămin școlar!6M 174.1