Rezultatul inactivității

Atunci când oamenii folosesc puterile lor după îndrumarea lui Dumnezeu, talentele lor vor spori, capacitatea lor va crește și ei vor avea înțelepciune cerească de a căuta și salva ce era pierdut. Dar atâta vreme cât membrii bisericii sunt nepăsători și neglijează răspunderea dată lor de Dumnezeu, de a împărtăși și altora, cum pot ei aștepta să primească comoara cerească? Când cei ce mărturisesc a fi creștini nu simt nici o povară pentru a lumina pe cei care sunt în întuneric, când încetează să mai dea și altora har și cunoștință, ei devin mai puțin pricepuți, pierd aprecierea bogăției înzestrării cerești și, neizbutind să o aprecieze ei înșiși, nu sunt în stare să-și dea seama de necesitatea de a o prezenta și altora.6M 424.1

Vedem comunități mari, strânse în diferite localități. Membrii lor au obținut cunoștința adevărului și mulți sunt mulțumiți să asculte cuvântul vieții fără a căuta să împărtășească și altora lumina. Ei nu-și dau seama de răspunderea ce o au pentru progresul lucrării și au puțin interes în salvarea sufletelor. Ei sunt plini de râvnă pentru cele lumești, dar nu-și aduc religia în afacerile lor. Ei spun: “Religia este religie și afacerile sunt afaceri”. Ei cred că fiecare din ele își are o sferă aparte, dar ei zic: “Lăsați-le să fie separate”.6M 424.2

Datorită neglijării ocaziilor și abuzării de privilegii, membrii acestor comunități nu cresc “în harul și în cunoștința Domnului și Mântuitorului nostru Isus Hristos”. (2 Petru 3, 18.) De aceea ei sunt slabi în credință, cu deficiență în cunoștințe și copii în experiență. Ei nu sunt înrădăcinați și întemeiați în adevăr. Dacă rămân în starea aceasta, multele amăgiri ale zilelor de pe urmă cu siguranță că îi vor duce în rătăcire, deoarece ei nu vor avea discernământul spiritual pentru a face deosebire între adevăr și rătăcire.6M 424.3

Dumnezeu a dat slujitorilor Săi solia adevărului pe care să o proclame. Pe aceasta trebuie să o primească comunitățile și să o facă cunoscut pe orice cale cu putință, prinzând primele raze de lumină și difuzându-le mai departe. În aceasta constă marele nostru păcat. Suntem cu ani de zile în urmă. Predicatorii au căutat comoara ascunsă și au deschis caseta, lăsând pietrele prețioase ale adevărului să strălucească, dar membrii bisericii n-au făcut nici a suta parte din ceea ce Dumnezeu cere de la ei. Ce altceva putem aștepta decât decădere în viața religioasă, când poporul ascultă predică după predică și nu pune învățătura în practică? Însușirile date de Dumnezeu, dacă nu sunt întrebuințate, degenerează. Mai mult decât atât, când comunitățile sunt lăsate în inactivitate, Satana se îngrijește ca ele să aibă de lucru. El ocupă terenul și îi angajează pe membri în felurite activități care le absorb energiile, le distrug spiritualitatea și îi fac să cadă ca povară asupra comunității.6M 425.1

Sunt printre noi persoane care, dacă și-ar lua timp să judece, ar privi poziția lor de a nu face nimic drept neglijare păcătoasă a talentelor date lor de Dumnezeu. Fraților și surorilor, Mântuitorul nostru și toți îngerii sfinți sunt întristați din cauza împietririi inimilor voastre. Hristos și-a dat viața pentru ca să salveze suflete și, cu toate acestea, voi, care ați cunoscut iubirea lui Dumnezeu, faceți sforțări atât de slabe pentru a împărtăși binecuvântările harului Său cu aceia pentru care El a murit. O astfel de nepăsare și neglijare a datoriei este o uimire pentru îngeri. La judecată, trebuie să vă întâlniți cu sufletele pe care le-ați neglijat. În acea mare zi, voi înșivă vă veți învinui și osândi. Domnul să vă conducă acum la pocăință. Să ierte El pe poporul Său, pentru că a neglijat lucrul în via Sa, pe care i-a dat-o ca s-o lucreze.6M 425.2

“Adu-ți aminte de unde ai căzut; pocăiește-te și întoarce-te la faptele tale dintâi. Altfel, voi veni la tine și-ți voi lua sfeșnicul din locul lui, dacă nu te pocăiești”. (Apocalipsa 2, 5.)6M 426.1

Vai, cât de puțini cunosc timpul cercetării lor! Cât de puțini sunt chiar printre aceia care pretind a crede adevărul prezent, care înțeleg semnele timpului sau prin ce vom trece noi în ultimele zile! Ne găsim astăzi sub îndelunga răbdare a lui Dumnezeu; dar cât vor mai continua îngerii lui Dumnezeu să țină vânturile ca să nu bată?6M 426.2

În ciuda îndurării infinite a lui Dumnezeu față de noi, cât de puțini din comunitățile noastre sunt cu adevărat slujitori ai lui Hristos, umili, devotați și temători de Dumnezeu! Cât de puține inimi sunt pline de recunoștință și mulțumire, pentru că au fost chemate și onorate să îndeplinească o parte în lucrarea lui Dumnezeu, fiind părtași cu Hristos la suferințele Sale!6M 426.3

Astăzi, mulți dintre aceia care alcătuiesc adunările noastre sunt morți în greșeli și păcat. Ei vin și pleacă ca ușa în balamalele ei. Timp de ani de zile, ei au ascultat satisfăcuți adevărurile cele mai solemne și cele mai mișcătoare de suflet, dar nu le-au pus în practică. Din pricina aceasta, ei sunt din ce în ce tot mai puțin sensibili față de faptul că adevărul este așa de prețios. Mărturiile zguduitoare, de mustrare și avertizare, nu-i trezesc la pocăință. Cele mai dulci melodii care vin de la Dumnezeu prin buze omenești — îndreptățirea prin credință și neprihănirea lui Hristos nu scot de la ei nici un răspuns de iubire și recunoștință. Deși Negustorul ceresc așează înaintea lor cele mai bogate giuvaieruri ale credinței și iubirii, deși îi invită să cumpere de la El “aur curățit prin foc”, “haine albe”, pentru ca să se îmbrace, și “alifie pentru ochi”, pentru ca să poată vedea, ei își împietresc inima împotriva Lui și nu ajung să dea încropeala lor în schimbul iubirii și al râvnei. În timp ce fac mărturisire, ei tăgăduiesc puterea evlaviei. Dacă vor continua în starea aceasta, Dumnezeu îi va lepăda. Ei se fac singuri necorespunzători pentru a fi membri ai familiei Lui.6M 426.4