Capitolul 28 — Rugăciunea în zilele sfârșitului

Aceia care trăiesc în zilele din urmă au o nevoie deosebită de rugăciune — Dacă Mântuitorul oamenilor, cu puterea Lui divină, a simțit nevoia de rugăciune, cu cât mai mult ar trebui să simtă muritorii slabi și păcătoși nevoia de rugăciune fierbinte și constantă! Când a fost atacat de ispita cea mai nemiloasă, Hristos nu a mâncat nimic. El S-a predat lui Dumnezeu și, prin rugăciune stăruitoare și supunere desăvârșită față de voința Tatălui Său, a ieșit biruitor. Cei care mărturisesc adevărul în aceste zile de pe urmă, mai presus de oricare altă categorie de creștini, trebuie să-L imite pe Marele Model în rugăciune. — Dietă și hrană, 52, 53.Rg 274.1

Poporul lui Dumnezeu are responsabilitatea de a se ruga pentru a mai primi câțiva ani de har înainte de venirea sfârșitului — Trebuie să fie mai multă spiritualitate, o mai profundă consacrare față de Dumnezeu și un zel în lucrarea Sa, cum nu a fost încă atins până acum. Trebuie să fie petrecut mult timp în rugăciune, pentru ca hainele caracterului nostru să poată fi spălate și albite în sângele Mielului.Rg 274.2

În mod deosebit, ar trebui să-L căutăm pe Dumnezeu cu o credință neșovăitoare, pentru ca poporul Său să primească har și putere acum. Noi nu credem că a sosit într-adevăr timpul ca El să îngăduie restrângerea libertății noastre. Profetul a văzut “patru îngeri, care stăteau în picioare în cele patru colțuri ale pământului, ca să nu sufle vânt pe pământ, nici pe mare, nici peste vreun copac”. Un alt înger, “care se suia dinspre răsărit, a strigat cu glas tare la ei: ‘Nu vătămați pământul, nici marea, nici copacii, până nu vom pune pecetea pe fruntea slujitorilor Dumnezeului nostru’”. Acest fapt scoate în evidență lucrarea pe care o avem de făcut acum. O mare responsabilitate este pusă asupra bărbaților și femeilor din întreaga țară pentru a se ruga, cerându-I lui Dumnezeu să țină în frâu norul răului și să mai îngăduie câțiva ani de har în care să lucreze pentru El. Să strigăm la Dumnezeu ca îngerii să țină încă cele patru vânturi până când vor fi trimiși misionari în toate părțile lumii, ca să rostească avertizări împotriva celor ce nu ascultă de Legea lui Iehova. — Mărturii pentru comunitate 5:717, 718.Rg 274.3

Rugăciunea în timp de pace îi va pregăti pe cei ce alcătuiesc poporul lui Dumnezeu pentru vremurile de necaz de la sfârșit — Slujitorii lui Hristos nu trebuiau să pregătească discursuri pe care să le rostească atunci când erau duși la judecată. Pregătirea lor trebuia să se facă în fiecare zi, adunând adevărurile prețioase din Cuvântul lui Dumnezeu și întărindu-și credința prin rugăciune. Când erau aduși la judecată, Duhul Sfânt urma să le reamintească exact adevărurile de care aveau nevoie.Rg 275.1

O stăruință zilnică, plină de râvnă, de a-L cunoaște pe Dumnezeu și pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El, avea să aducă puterea și priceperea pentru suflet. Cunoștința câștigată prin cercetarea zeloasă a Scripturilor va veni ca un fulger în minte, la timpul potrivit. Totuși, dacă unii au neglijat să ia seama la cuvintele lui Hristos, dacă nu au pus la probă puterea harului Său în încercare, nu se pot aștepta ca Duhul Sfânt să le amintească de cuvintele Lui. Ei trebuie să-I slujească lui Dumnezeu în fiecare zi cu o iubire neîmpărțită și apoi să se încreadă în El. — Hristos, Lumina lumii, 355.Rg 275.2

Trăim în perioada cea mai solemnă a istoriei acestei lumi. Viitorul mulțimilor care suprapopulează pământul este gata să se hotărască. Bunăstarea noastră viitoare și chiar mântuirea altor suflete depind de calea pe care o alegem acum. Avem nevoie să fim călăuziți de Duhul adevărului. Orice urmaș al lui Hristos trebuie să întrebe cu sinceritate: “Doamne, ce vrei să fac?” Avem nevoie să ne umilim înaintea Domnului, cu post și cu rugăciune, și să cugetăm mult la Cuvântul Său, în mod deosebit la scenele judecății. Ar trebui să căutăm acum o experiență vie și profundă în lucrurile lui Dumnezeu. Nu avem nicio clipă de pierdut. Evenimente de importanță vitală au loc în jurul nostru; ne găsim pe terenul fermecat al lui Satana. — Tragedia veacurilor, 601.Rg 275.3

Timpul de încercare și de groază din fața noastră va cere o credință care să suporte oboseala, amânarea și foamea — o credință care nu va slăbi, chiar dacă va fi aspru încercată. Tuturor le este oferit timpul de har spre a se pregăti pentru vremea aceea. Iacov a biruit pentru că a fost stăruitor și hotărât. Biruința lui este o dovadă a puterii rugăciunii stăruitoare. Toți aceia care se vor prinde de făgăduințele lui Dumnezeu, așa cum a făcut el, și vor fi sinceri și stăruitori, așa cum a fost el, vor reuși asemenea lui. Aceia care nu sunt gata să renunțe la ei înșiși, să lupte din răsputeri înaintea lui Dumnezeu și să se roage mult și stăruitor pentru binecuvântarea Sa nu o vor primi. A te lupta cu Dumnezeu — cât de puțini știu ce înseamnă lucrul acesta! Cât de puțini sunt aceia care și-au înălțat sufletul către Dumnezeu cu o dorință atât de intensă, până la limita oricărei puteri! Când valurile unei disperări pe care nicio limbă nu o poate exprima se revarsă peste cel care se roagă, cât de puțini se prind cu credință statornică de făgăduințele lui Dumnezeu! — Tragedia veacurilor, 621,Rg 276.1

Rugăciunea pentru a fi păziți până la sfârșit — Până la încheierea luptei, vor fi mereu unii care se vor depărta de Dumnezeu. Satana va pregăti împrejurările în așa fel încât, dacă nu suntem păziți de puterea divină, ele vor slăbi aproape imperceptibil întăriturile sufletului. Trebuie să ne întrebăm la fiecare pas: “Este aceasta calea Domnului?” Atâta timp cât va dura viața, va fi nevoie de păzirea hotărâtă a afecțiunilor și pasiunilor. Nu putem fi în siguranță nici o clipă decât dacă ne bazăm pe Dumnezeu și viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Vegherea și rugăciunea sunt paznicii curăției morale.Rg 276.2

Toți aceia care vor intra în cetatea lui Dumnezeu vor intra pe poarta cea îngustă printr-un efort chinuitor, căci “nimic întinat nu va intra în ea”. (Apocalipsa 21, 27.) Totuși niciunul dintre aceia care au căzut nu trebuie să se lase pradă disperării. Bărbați în vârstă, care odinioară L-au onorat pe Dumnezeu, și-au întinat sufletul, jertfind virtutea pe altarul poftei, dar dacă se pocăiesc, părăsesc păcatul și se întorc la Dumnezeu, încă este speranță pentru ei. Acela care declară: “Fii credincios până la moarte și îți voi da cununa vieții” adresează invitația: “Să se lase cel rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul, care va avea milă de el, la Dumnezeul nostru care nu obosește iertând”. (Apocalipsa 2, 10, Isaia 55, 7.) Dumnezeu urăște păcatul, dar îl iubește pe cel păcătos. “Le voi vindeca vătămarea adusă de neascultarea lor”, spune El, “îi voi iubi cu adevărat”. (Osea 14, 4.) — Profeți și regi, 83, 84.Rg 276.3

Un mic grup se va ruga pentru biserică în timpul celui mai mare pericol prin care trece — Aluatul evlaviei nu și-a pierdut întru totul puterea. În timpul când pericolul și descurajarea bisericii sunt cele mai mari, mica grupă care stă în lumină va geme și va suspina pentru nelegiuirile ce au loc în țară. Totuși rugăciunile lor se vor înălța îndeosebi pentru biserică, deoarece membrii ei se comportă așa cum se comportă lumea.Rg 277.1

Rugăciunile stăruitoare ale acestui număr mic de credincioși nu vor fi în zadar. Când Domnul va veni ca un răzbunător, El va veni, de asemenea, ca un protector al acelora care au păstrat credința în toată curăția ei și s-au păstrat pe ei înșiși neîntinați față de lume. Într-un timp ca acesta, Dumnezeu, deși a avut multă răbdare cu ei a făgăduit să-i răzbune pe aleșii Săi care strigă zi și noapte la El. — Mărturii pentru comunitate 5:209, 210.Rg 277.2

Rugăciunea pentru Duhul Sfânt în timpul ploii târzii — Noi nu putem să depindem de forme sau de cele exterioare. Avem nevoie de influența sensibilizatoare a Duhului Sfânt al lui Dumnezeu. “Nu prin putere, nici prin tărie, ci prin Duhul Meu, zice Domnul oștirilor”. Rugați-vă fără încetare și vegheați lucrând în conformitate cu rugăciunile voastre. Când vă rugați, încredeți-vă în Dumnezeu. Este timpul ploii târzii, când Domnul va da Duhul Său într-o mare măsură. Fiți zeloși în rugăciune și vegheați în Duhul. — The Review and Herald, 2 martie, 1897.Rg 277.3

Rugăciunea este singura cale a creștinului în timpul sfârșitului — I-am văzut pe unii rugându-se lui Dumnezeu cu o credință puternică și cu strigăte pline de agonie. Fața lor era palidă și purta semnele unei neliniști profunde, care arătau lupta lor interioară. Fața lor exprima fermitate și o mare seriozitate. Picături mari de transpirație cădeau de pe fruntea lor. Din când în când, fața li se lumina datorită semnelor aprobării lui Dumnezeu, iar apoi aceeași expresie solemnă, serioasă și neliniștită se așternea pe chipul lor.Rg 278.1

Îngerii cei răi se îngrămădeau în jurul lor, aducând întunericul asupra lor pentru a-i face să-L piardă din vedere pe Isus și ochii să le fie atrași spre întunericul care îi înconjura și astfel să fie determinați să nu se mai încreadă în Dumnezeu și să murmure împotriva Sa. Singura cale de a fi în siguranță era să-și păstreze privirile ațintite spre cer. Îngerii lui Dumnezeu primiseră sarcina de a avea grijă de cei din poporul Său și, când atmosfera otrăvitoare a îngerilor răi era adusă asupra acestor oameni cuprinși de neliniște, ei își fluturau continuu aripile asupra lor spre a împrăștia întunericul dens.Rg 278.2

Pe măsură ce aceia care se rugau continuau cu strigăte stăruitoare, din când în când, o rază de lumină de la Isus venea la ei pentru a le încuraja inima și pentru a le ilumina fața. Am văzut că unii nu au luat parte la această lucrare de agonie și rugăciune. Ei păreau indiferenți și nepăsători. Ei nu se împotriveau întunericului din jurul lor, iar acesta îi cuprindea ca un nor gros. Îngerii lui Dumnezeu i-au părăsit pe aceștia și au plecat în ajutorul celor care erau serioși și se rugau. Am văzut îngerii lui Dumnezeu grăbindu-se în ajutorul acelora care luptau cu toate puterile spre a se împotrivi îngerilor răi și care încercau să se ajute singuri, rugându-se lui Dumnezeu cu perseverență. Totuși îngerii i-au părăsit pe aceia care nu făceau niciun efort spre a se ajuta singuri și nu i-am mai văzut. — Experiențe și viziuni, 269, 270.Rg 278.3

Poporul lui Dumnezeu se va ruga și va birui în timpul sfârșitului, așa cum a făcut Iacov — Iacov și Esau reprezintă două categorii de oameni. Iacov îi reprezintă pe cei neprihăniți, iar Esau, pe cei nelegiuiți. Tulburarea pe care a simțit-o Iacov, când a aflat că Esau venea în marș împotriva lui împreună cu patru sute de bărbați, reprezintă necazul prin care vor trece neprihăniții când se va da decretul de a fi omorâți, chiar înainte de venirea Domnului. Când cei nelegiuiți se vor aduna în jurul lor, ei vor fi cuprinși de chinuri, deoarece, asemenea lui Iacov, ei nu vor vedea nicio scăpare pentru viața lor. Îngerul a venit înaintea lui Iacov, iar Iacov s-a prins de el, l-a ținut și a luptat cu el toată noaptea. Tot așa, în timpul lor de necaz și de chin, cei neprihăniți vor lupta cu Dumnezeu în rugăciune, așa cum a luptat Iacov cu îngerul. În tulburarea lui, Iacov s-a rugat toată noaptea pentru a fi eliberat din mâna lui Esau. În chinul lor sufletesc, cei neprihăniți vor striga către Dumnezeu zi și noapte, cerând să fie eliberați din mâna celor nelegiuiți care îi înconjoară.Rg 278.4

Iacov și-a mărturisit nevrednicia. “Eu sunt prea mic pentru toate îndurările și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău”. În tulburarea lor, cei neprihăniți vor avea un simțământ adânc al nevredniciei lor, își vor recunoaște cu multe lacrimi deplina lor nimicnicie și, asemenea lui Iacov, vor cere împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu, prin Hristos, făcute tocmai pentru astfel de păcătoși neajutorați, dependenți cu totul de El și pocăiți.Rg 279.1

În tulburarea lui, Iacov s-a prins cu putere de înger și nu L-a lăsat să plece. În timp ce el implora cu lacrimi, îngerul i-a amintit de greșelile lui din trecut și a încercat să scape de Iacov pentru a-l pune la încercare. Tot așa, în ziua chinului lor, cei neprihăniți vor fi puși la încercare, ca să-și manifeste puterea credinței, perseverența și încrederea nezguduită în puterea lui Dumnezeu de a-i elibera.Rg 279.2

Iacov nu a vrut să fie respins. El a știut că Dumnezeu este milos și a apelat la harul Său. El a arătat spre întristarea și pocăința pentru greșelile din trecut și a cerut insistent să fie eliberat din mâna lui Esau. În felul acesta, a continuat să se roage cu insistență toată noaptea. Când și-a revăzut greșelile din trecut, a ajuns aproape la disperare. Totuși el știa că, dacă nu va primi ajutor de la Dumnezeu, va pieri. S-a ținut cu putere de înger și s-a rugat cu strigăte stăruitoare și pline de chin până când a biruit. Tot așa va fi și cu cei neprihăniți. Când vor revedea evenimentele din trecut, speranța lor aproape că se va stinge. Totuși, când își vor da seama că sunt într-o luptă pe viață și pe moarte, vor striga stăruitor către Dumnezeu și vor face apel la El cu întristare și pocăință umilă pentru numeroasele lor păcate din trecut, iar apoi își vor aminti făgăduința Sa: “Afară numai dacă vor căuta ocrotirea Mea, vor face pace cu Mine, da, vor face pace cu Mine”. Așa vor fi înălțate zi și noapte cererile lor stăruitoare către Dumnezeu. — Spiritual Gifts 3:131-133.Rg 279.3