Rugăciunea a fost respirația sufletului său — Printr-o astfel de comuniune cu Dumnezeu, Enoh a ajuns să reflecte din ce în ce mai mult chipul divin. Fața lui radia de o lumină sfântă, aceeași lumină care a strălucit pe chipul Domnului Isus. După ce revenea din aceste perioade de comuniune divină, chiar și cei nereligioși vedeau cu uimire amprenta Cerului pe chipul lui.Rg 122.1

Odată cu trecerea secolelor, credința lui a devenit tot mai puternică și iubirea lui tot mai arzătoare. Pentru Enoh, rugăciunea era ca o respirație a sufletului. El trăia în atmosfera cerului. — Slujitorii evangheliei, 52.Rg 122.2

Chinuit de creșterea stricăciunii celor nelegiuiți și temându-se ca nu cumva necredința lor să slăbească respectul lui față de Dumnezeu, Enoh a evitat legătura continuă cu ei și a petrecut mai mult timp în singurătate, consacrându-se meditației și rugăciunii. Astfel, el zăbovea înaintea Domnului, căutând o cunoaștere mai clară a voii Sale, ca să o poată împlini. Pentru el, rugăciunea era respirația sufletului. El trăia chiar în atmosfera cerului. — Patriarhi și profeți, 85.Rg 122.3

Enoh a umblat cu Dumnezeu prin rugăciune — Aș dori să întipăresc în mintea celor care lucrează pentru Dumnezeu marea nevoie a rugăciunii continue și stăruitoare. Ei nu pot să stea pe genunchi fără încetare, dar pot să își înalțe inima spre Dumnezeu. Aceasta a fost modalitatea în care Enoh a umblat cu Dumnezeu. — The Review and Herald, 10 noiembrie, 1885.Rg 123.1

În timp ce suntem angajați în lucrarea noastră zilnică, ar trebui să ne înălțăm sufletul către Cer, în rugăciune. Aceste cereri tăcute se vor înălța ca fumul de tămâie înaintea tronului harului, iar dușmanul va fi pus în încurcătură. Creștinul a cărui inimă este îndreptată în felul acesta spre Dumnezeu nu poate să fie biruit. Niciun lucru rău nu poate să-i distrugă pacea. Toate făgăduințele din Cuvântul lui Dumnezeu, toată puterea harului divin, toate resursele lui Iehova sunt promise pentru asigurarea eliberării lui. Astfel s-a întâmplat când Enoh a umblat cu Dumnezeu. Dumnezeu a fost cu el, un ajutor prezent în vreme de nevoie. — Solii pentru tineret, 249.Rg 123.2

Oamenii îl căutau pe Enoh pentru rugăciune — Enoh a ajuns un predicator al neprihănirii, făcându-le cunoscut oamenilor ce îi descoperise Dumnezeu. Aceia care se temeau de Domnul îl căutau pe acest om sfânt pentru ca ei să le împărtășească învățăturile și rugăciunile lui. — Patriarhi și profeți, 86.Rg 123.3

Cu cât activitatea lui Enoh era mai intensă, cu atât rugăciunile lui erau mai fierbinți — Enoh a menținut cu stăruință comuniunea cu Dumnezeu, în mijlocul unei vieți de muncă activă. Cu cât activitatea lui era mai intensă și mai presantă, cu atât rugăciunile lui erau mai constante și mai fierbinți. La anumite intervale, el continua să se retragă din societate. După ce rămânea un timp între oameni, în mijlocul societății, lucrând în favoarea lor prin sfat și exemplu, el se retrăgea pentru a petrece un timp în singurătate, flămânzind și însetând după cunoștința divină pe care numai Dumnezeu o poate da. — Patriarhi și profeți, 86, 87.Rg 123.4

Capitolul 12 — Rugăciunea și înviorarea spirituală

Avraam