Capitolul 1 — Dumnezeu ne invită să ne rugăm

În legătură cu Dumnezeu prin rugăciune — Este minunat că ne putem ruga eficient, că ființele muritoare, nevrednice, au puterea de a-și înălța cererile spre Dumnezeu. Ce putere mai înaltă ca aceasta își poate dori omul — să intre în legătură cu Dumnezeul cel infinit? Omul slab și păcătos are privilegiul de a vorbi cu Creatorul lui. Noi putem vorbi cu Isus, în timp ce mergem pe drum, iar El ne spune: Eu sunt la dreapta ta. (Vezi Psalmii 16, 8.)Rg 7.1

Putem avea comuniune cu Dumnezeu în inima noastră și putem merge pe drum însoțiți de Domnul Hristos. Când suntem angajați în munca noastră de zi cu zi, ne putem exprima dorințele inimii, neauzite de nicio ureche omenească, dar cuvintele noastre nu se vor stinge în tăcere și nici nu se vor pierde. Ele se ridică deasupra tumultului străzii, deasupra zgomotelor. Noi Îi vorbim lui Dumnezeu, iar rugăciunea noastră este auzită.Rg 7.2

Prin urmare, cereți și veți primi. Cereți umilință, înțelepciune, curaj și mai multă credință. Fiecare rugăciune sinceră va primi un răspuns. Poate că răspunsul nu va veni exact așa cum doriți sau în timpul în care îl așteptați, dar va veni în modalitatea și în timpul care se vor potrivi cel mai bine cu nevoia voastră. Dumnezeu răspunde rugăciunilor pe care le înălțați în singurătate, când sunteți istoviți și ispitiți, deși nu întotdeauna în conformitate cu așteptările voastre, dar întotdeauna spre binele vostru. — Slujitorii evangheliei, 258.Rg 7.3

Isus ne invită să ne rugăm — Domnul ne dă privilegiul de a-L căuta personal prin rugăciune sinceră, eliberându-ne înaintea Lui sufletul încărcat de povară și neascunzând nimic de Acela care ne-a adresat invitația: “Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă”. O, cât de recunoscători ar trebui să fim pentru că Domnul Isus dorește și este în stare să poarte toate neputințele noastre, să vindece și să ne întărească în urma tuturor bolilor noastre, dacă acest lucru este spre binele nostru și spre slava Numelui Său. — Lucrarea misionară medicală, 14Rg 8.1

Invitația Sa este: “Veniți la Mine”. Oricare ar fi temerile și încercările voastre, aduceți cazul vostru înaintea Domnului. — Hristos, Lumina lumii, 329.Rg 8.2

Spuneți-I lui Isus toate nevoile voastre — Sunt puțini aceia care apreciază și folosesc cum se cuvine prețiosul privilegiu al rugăciunii. Noi trebuie să mergem la Domnul Isus și să-I spunem toate nevoile noastre. Să-I prezentăm micile noastre griji și nedumeriri, precum și marile noastre necazuri. Orice probleme s-ar ivi, care ne-ar tulbura sau ne-ar întrista, să venim cu ele la Domnul, în rugăciune. Când simțim că avem nevoie de prezența Domnului Hristos la fiecare pas, atunci Satana va avea puține ocazii de a interveni cu ispitele lui. Efortul său atent este acela de a ne ține departe de cel mai bun și cel mai înțelegător prieten al nostru. Nu ar trebui să avem alt confident, decât pe Domnul Isus. Noi putem să împărtășim cu El tot ce avem în inima noastră. — Mărturii pentru comunitate 5:200, 201.Rg 8.3

Deschiderea inimii ca înaintea unui prieten — Rugăciunea este deschiderea inimii noastre înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten. Nu pentru că ar fi necesar să-I vorbim despre noi, ci pentru a ne face capabili să Îl acceptăm. Rugăciunea nu-L coboară pe Dumnezeu la noi, ci ne înalță pe noi la El.Rg 8.4

Când a fost pe pământ, Domnul Isus i-a învățat pe ucenici cum să se roage. El i-a sfătuit să-și prezinte nevoile zilnice înaintea lui Dumnezeu și să așeze toată povara lor asupra Lui. Asigurarea pe care le-a dat-o, că rugăciunile lor vor fi ascultate, este valabilă și pentru noi. — Calea către Hristos, 93.Rg 8.5

Dumnezeu ne spune bun venit în camera de audiență — Noi am primit invitația specială de a veni la Dumnezeu, iar El așteaptă să ne spună bun venit în camera Sa de audiență. Primii ucenici care L-au urmat pe Isus nu s-au mulțumit cu o conversație grăbită și ocazională; ei au spus: “Rabi, unde locuiești? … S-au dus și au văzut unde locuia și în ziua aceea au rămas la El”. (Ioan 1, 38-39.) Tot astfel putem fi și noi acceptați pentru a avea o relație mai strânsă cu Dumnezeu și pentru comuniunea cu El. “Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt se odihnește la umbra Celui Atotputernic”. (Psalmii 91, 1.) Toți cei care doresc binecuvântarea lui Dumnezeu să bată la ușa harului și să aștepte cu o încredere neclintită, spunând: Pentru că Tu, o, Doamne, ai zis: “Cine cere capătă, cine caută găsește; celui ce bate, i se va deschide”. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 131.Rg 9.1

Un privilegiu înalt — Când sunt în încurcătură și când sunt asaltați de ispite nemiloase, copiii lui Dumnezeu au privilegiul de a se ruga. Ce privilegiu înalt! Prin mijlocirea Domnului Hristos, făpturile mărginite, din praf și țărână, sunt primite în camera de audiență a celui Preaînalt. Prin aceste practici spirituale, sufletul este adus în apropiere sfântă de Dumnezeu, cunoștința și adevărata evlavie sunt înnoite și întărite împotriva atacurilor vrăjmașului. — An Appeal to Mothers, 24.Rg 9.2

Rugăciunea este atât o nevoie spirituală, cât și un privilegiu — Aceia care au declarat că Îl iubesc pe Domnul Hristos nu au înțeles relația care există între ei și Dumnezeu…. Ei nu își dau seama ce privilegiu mare și ce nevoie constituie rugăciunea, pocăința și îndeplinirea lucrărilor lui Hristos. — Selected Messages 1:134.Rg 9.3

Rugăciunea ne face în stare să trăim în lumina prezenței lui Dumnezeu — Noi avem privilegiul de a ne deschide inima și de a lăsa lumina prezenței lui Hristos să intre în ea. Fratele meu, sora mea, stați în fața luminii. Veniți în prezența reală și personală a lui Hristos, ca să puteți exercita o influență înălțătoare și înviorătoare. Credința voastră să fie puternică, statornică și curată. Recunoștința față de Dumnezeu să umple inima voastră. Când vă treziți dimineața, îngenuncheați pe marginea patului și cereți-I lui Dumnezeu să vă dea puterea necesară pentru a îndeplini datoriile zilei și pentru a înfrunta ispitele ei. Cereți-I să vă ajute să aduceți frumusețea caracterului lui Hristos în lucrarea voastră. Cereți-I să vă ajute să rostiți cuvinte care le vor inspira speranță și curaj celor din jurul vostru și vă vor aduce mai aproape de Mântuitorul. — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, 199.Rg 9.4

Rugăciunile noastre nu Îl obosesc și nu Îl împovărează pe Dumnezeu — Rugăciunea pentru călăuzirea lui Dumnezeu poate să fie înălțată în orice timp și în orice loc. Nu există timp sau loc nepotrivit pentru a ne înălța cererile spre Dumnezeu. Nu există nimic care să ne poată împiedica să facem ca inima să ne fie cuprinsă de spiritul înălțător al rugăciunii stăruitoare. În aglomerația străzilor, în mijlocul ocupațiilor zilnice, noi putem să aducem cererile noastre înaintea lui Dumnezeu, pentru ca El să ne acorde călăuzirea divină, așa cum a făcut Neemia, când i-a adresat cererea sa împăratului Artaxerxe. Un loc retras pentru rugăciune poate fi găsit oriunde ne-am afla. Noi ar trebui să avem ușa inimii deschisă în permanență, adresând mereu invitația ca Domnul Hristos să vină și să locuiască în ea ca oaspete ceresc.Rg 10.1

Deși în jurul nostru ar putea fi o atmosferă coruptă, nu trebuie să respirăm miasmele ei otrăvitoare, ci putem să trăim respirând aerul curat al cerului. Prin înălțarea inimii noastre în prezența lui Dumnezeu, în rugăciune sinceră, noi putem închide porțile minții, împiedicând intrarea oricărui gând imoral și nesfânt. Cei a căror inimă este deschisă pentru a primi sprijinul și binecuvântarea lui Dumnezeu vor umbla într-o atmosferă mai sfântă decât aceea a pământului și vor avea o continuă comuniune cu cerul.Rg 10.2

Trebuie să ajungem la convingeri mai clare despre Domnul Hristos și la o înțelegere mai amplă a valorii realităților veșnice. Frumusețea sfințeniei trebuie să umple inima copiilor lui Dumnezeu; iar, pentru ca acest lucru să se realizeze, trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne descopere lucrurile cerești.Rg 10.3

Să îngăduim ca inima noastră să fie atrasă și înălțată spre Dumnezeu, pentru ca El să ne poată împărtăși atmosfera cerească. Noi putem menține o legătură atât de apropiată cu Dumnezeu, încât, în fiecare încercare neașteptată, gândul nostru să se întoarcă spre El tot atât de natural cum se întorc florile spre soare.Rg 10.4

Adu înaintea lui Dumnezeu nevoile, bucuriile, necazurile, grijile și temerile tale. Tu nu Îl vei putea face să Se simtă împovărat; nici nu Îl vei face să Se simtă obosit. Dacă El ține socoteală până și de perii capului tău, atunci nu va rămâne indiferent față de nevoile copiilor Săi. “Domnul este plin de milă și îndurare” (Iacov 5, 11). Inima Sa iubitoare este mișcată de necazurile noastre și ne ascultă când Îi vorbim despre ele. Să aducem la El orice dificultate cu care ne confruntăm. Nimic nu este prea greu pentru El, deoarece El ține lumile și guvernează toate lucrările universului.Rg 11.1

Nimic din ce are legătură, într-un fel oarecare, cu pacea noastră nu este atât de neînsemnat, încât să nu fie luat în considerare de El. În experiența noastră, nu există niciun capitol atât de întunecat, încât El să nu-L poată citi și nici încurcături așa de mari, încât El să nu le poată rezolva… Legăturile dintre Dumnezeu și fiecare suflet sunt așa de intime și profunde, ca și când n-ar mai fi pe pământ niciun alt om de care să Se îngrijească și pentru care să-L fi dat pe Fiul Său mult iubit. — Calea către Hristos, 99, 100.Rg 11.2

O pregustare a cerului — Încredințează-te cu deplină liniște în mâinile Domnului Isus. Contemplă dragostea Sa cea mare și, în timp ce meditezi la renunțarea Sa de sine, la jertfa Sa nemărginită adusă pentru noi, ca să credem în El, inima ta va fi umplută de o bucurie sfântă, de o pace și de o dragoste de nedescris. Când vorbim despre Domnul Isus, când Îl chemăm în rugăciune, încrederea că El este Mântuitorul nostru personal și iubitor se va întări, iar caracterul Său ni se va părea din ce în ce mai plăcut…. Noi putem să ne bucurăm de dovezile îmbelșugate ale dragostei, iar când credem pe deplin că suntem copiii Săi prin adopție, putem să avem o pregustare a cerului. Așteptați intervenția Domnului cu credință. Domnul atrage sufletul nostru în rugăciune și ne face să simțim dragostea Sa prețioasă. Noi putem să ne apropiem de El și să rămânem într-o comuniune plăcută cu El. Astfel, ajungem la o înțelegere clară a milei și duioșiei Sale, iar inima noastră împietrită este sfărâmată și sensibilizată prin contemplarea dragostei care ne este dată de El. Simțim într-adevăr locuirea lui Hristos în suflet. Noi rămânem în El și ne simțim confortabil în prezența lui Isus. Făgăduințele Sale se revarsă în suflet. Pacea noastră este ca un râu, val după val de slavă se rostogolesc în inimă, iar noi cinăm cu adevărat cu Isus și El cu noi. Avem un simțământ plin de înțelegere al dragostei lui Dumnezeu și ne odihnim în dragostea Sa. Nicio limbă nu poate să descrie lucrul acesta, pentru că este dincolo de orice înțelegere. Noi suntem una cu Hristos, viața noastră este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Avem asigurarea că, atunci când se va arăta Acela care este viața noastră, vom fi și noi cu El în slavă. Putem să Îl numim pe Dumnezeu Tatăl nostru, cu o convingere puternică. — Comentarii Biblice ale AZȘ 3:1147, 1148.Rg 11.3

Rugăciunea aduce înviorare vieții spirituale — Viața noastră trebuie să fie strâns legată de Hristos. Trebuie să primim continuu putere de la El, să ne împărtășim din Pâinea vie care S-a coborât din cer, să bem din fântâna mereu proaspătă a vieții și să transmitem mai departe fără încetare comorile ei abundente. Dacă Îl păstrăm pe Domnul în atenția noastră, îngăduind inimii noastre să-și exprime mulțumirea și laudele la adresa Lui, viața noastră religioasă își va păstra o stare de înviorare continuă. Rugăciunile noastre vor lua forma unei conversații cu Dumnezeu, ca și când am vorbi cu un prieten. El ne va descoperi tainele Sale în mod personal. Adesea, vom trăi un simțământ fericit al prezenței Domnului Isus, și inima ne va arde înăuntrul nostru, pe măsură ce Domnul ne va atrage tot mai aproape de El, stabilind o relație de comuniune cu noi, așa cum a făcut cu Enoh. Când creștinul va trăi cu adevărat această experiență, în viața lui se va vedea o simplitate, o umilință, o blândețe și o smerire a inimii, care le vor arăta tuturor celor cu care se va asocia, că a fost cu Isus și că a învățat de la El. — Parabolele Domnului Hristos, 129, 130.Rg 12.1

Un loc de refugiu care este întotdeauna deschis — Calea spre scaunul de domnie al lui Dumnezeu este deschisă întotdeauna. Nu puteți să stați mereu pe genunchi în rugăciune, dar rugăciunile voastre tăcute pot să se înalțe fără încetare spre Dumnezeu, cerându-I putere și călăuzire. Când veți fi ispitiți, și veți fi, puteți să alergați la locul tainic unde Se află Cel Preaînalt. Brațele Sale nemuritoare vă vor purta mereu. — In Heavenly Places, 86.Rg 12.2

Secretul puterii spirituale — Rugăciunea este respirația sufletului. Este secretul puterii spirituale. Niciun alt mijloc al harului nu o poate înlocui pentru a păstra sănătatea sufletului. Rugăciunea aduce inima într-o comuniune directă cu Izvorul vieții și întărește vigoarea și tonusul experienței religioase. A neglija rugăciunea sau a ne ruga ocazional, atunci când ne convine, înseamnă a pierde legătura cu Dumnezeu. Însușirile spirituale își pierd vitalitatea, iar experiența religioasă va fi lipsită de sănătate și vigoare....Rg 12.3

Este un lucru minunat că ne putem ruga cu eficiență, că noi, muritorii nevrednici și supuși greșelii, avem capacitatea de a-I prezenta cererile noastre lui Dumnezeu. Ce putere mai mare ca aceasta și-ar putea dori omul, decât să aibă legătură cu Dumnezeul cel nemărginit? Omul slab și păcătos are privilegiul de a vorbi cu Creatorul său. Putem pronunța cuvinte care vor atinge tronul Stăpânului universului. Putem vorbi cu Isus, mergând pe cale, iar El ne spune: “Eu sunt la dreapta ta”. — Solii pentru tineret, 249, 250.Rg 13.1

Rugăciunea tainică este sufletul religiei — Nu neglijați rugăciunea tainică, deoarece ea este sufletul religiei. Cereți curăția inimii, în rugăciune stăruitoare și fierbinte. Rugați-vă la fel de serios și stăruitor, ca și când v-ați ruga pentru viața voastră muritoare, dacă ar fi în pericol. Rămâneți înaintea lui Dumnezeu, până când în sufletul vostru se nasc dorințe de nedescris după mântuire și veți primi dovada plăcută a iertării păcatului. — Spiritual Gifts 2:264.Rg 13.2

Fiecare rugăciune sinceră este auzită — Până în clipa aceea, ucenicii nu cunoscuseră puterea și posibilitățile nemărginite ale Mântuitorului lor. El le-a spus: “Până acum n-ați cerut nimic în Numele Meu” (Ioan 16, 24). El le-a explicat că secretul succesului lor va depinde de cererea puterii și a harului în Numele Său. El urma să fie prezent înaintea Tatălui pentru a adresa cereri în numele lor. El va prezenta rugăciunea închinătorului umil, ca și cum ar fi dorința Sa pentru sufletul acela. Orice rugăciune sinceră este auzită în cer. Poate că nu este exprimată curgător, dar, dacă inima este în ea, rugăciunea se va înălța spre Sanctuarul în care slujește Hristos, iar El o va înfățișa Tatălui fără niciun cuvânt stângaci, bâlbâit, ci plăcută și înfrumusețată prin parfumul desăvârșirii Sale.Rg 13.3

Cărarea sincerității și cinstei nu este lipsită de piedici, dar în fiecare dificultate, noi trebuie să vedem o chemare la rugăciune. Nu există suflet care să aibă putere, fără să o fi primit de la Dumnezeu, iar izvorul de unde vine ea este deschis și pentru cea mai slabă ființă omenească. “Orice veți cere în Numele Meu”, a zis Isus, “voi face, pentru ca Tatăl să fie proslăvit în Fiul. Dacă veți cere ceva în Numele Meu, voi face”.Rg 13.4

“În Numele Meu” — așa i-a îndemnat Hristos pe ucenici să se roage. In Numele lui Hristos vor sta urmașii Lui în fața lui Dumnezeu. Datorită valorii jertfei aduse pentru ei, au și ei valoare în fața Domnului. Pentru că li se atribuie neprihănirea lui Hristos, sunt priviți ca având preț. Pentru Numele lui Hristos, Domnul îi iartă pe aceia care se tem de El. El nu vede în ei ticăloșia păcatului. El recunoaște în ei asemănarea cu Fiul Său, în care aceștia cred. — Hristos, Lumina lumii, 667.Rg 14.1

Îngerii consemnează rugăciunile noastre și ne influențează spre bine — Când vă treziți dimineața, sunteți conștienți de neajutorarea voastră și de nevoia de a primi putere de la Dumnezeu? Îi aduceți voi la cunoștință Tatălui ceresc nevoile voastre, cu umilință și din toată inima? Dacă faceți așa, îngerii consemnează rugăciunile voastre, iar dacă aceste rugăciuni nu au ieșit de pe buze prefăcute, când vă aflați în pericolul de a face un rău fără să vă dați seama și de a exercita o influență care îi va determina pe alții să greșească, îngerul vostru păzitor va fi lângă voi, sugerându-vă o cale mai bună, alegând cuvintele pentru voi și influențând faptele voastre.Rg 14.2

Dacă nu vă simțiți în niciun pericol și dacă nu înălțați nicio rugăciune pentru a primi ajutorul și puterea de a vă împotrivi ispitelor, cu siguranță vă veți rătăci. Faptul că ați neglijat datoria va fi consemnat în cartea lui Dumnezeu în ceruri și veți fi găsiți cu lipsuri în ziua încercării. — Mărturii pentru comunitate 3:363, 364.Rg 14.3

Asemenea lui Moise, noi putem să ne bucurăm de o comuniune intimă cu Dumnezeu — Mâna aceea care a făcut lumea, care ține munții în locul lor, îl ia pe acest om făcut din țărână — pe acest om cu o credință puternică — și îl acoperă cu milă în crăpătura stâncii. Putem noi să ne minunăm de faptul că acea “slavă de nedescris”, care s-a reflectat de la Cel Atotputernic, a strălucit pe chipul lui Moise cu o putere așa de mare, încât oamenii nu au putut să se uite la el?Rg 14.4

Experiența aceasta și, mai presus de orice altceva, asigurarea că Dumnezeu va asculta rugăciunea lui și că prezența aceea divină îl va însoți a fost pentru Moise, în calitate de conducător, de o valoare mai mare decât învățătura primită în Egipt sau decât toate realizările lui în științele militare. Nicio putere, aptitudine, sau învățătură pământească nu sunt în stare să înlocuiască prezența directă a lui Dumnezeu. În istoria lui Moise, putem să vedem că omul are privilegiul de a se bucura de o comuniune intimă cu Dumnezeu. Pentru un nelegiuit, faptul de a cădea în mâinile Dumnezeului cel viu este ceva înspăimântător. Totuși lui Moise nu i-a fost teamă să stea singur în prezența Autorului acelei Legi care fusese rostită cu o grandoare uluitoare de pe Muntele Sinai, pentru că sufletul său era în armonie cu voința Creatorului său.Rg 15.1

Rugăciunea este deschiderea inimii înaintea lui Dumnezeu ca înaintea unui prieten. Ochiul credinței Îl va vedea pe Dumnezeu foarte aproape, iar cel ce se roagă va putea să primească dovezi prețioase ale dragostei divine și ale grijii față de el. — Slujitorii evangheliei, 34, 35.Rg 15.2

Rugăciunea făcută cu o îndrăzneală sfântă — “Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea, și vi se va da”. Prezentați această făgăduință când vă rugați. Aveți privilegiul de a veni la El cu o îndrăzneală sfântă. Când Îi cerem cu sinceritate să îngăduie ca lumina Sa să strălucească asupra noastră, El ne va auzi și ne va răspunde. Totuși noi trebuie să trăim în armonie cu rugăciunile noastre. — Îndrumarea copilului, 499.Rg 15.3

Cerul este deschis pentru cererile noastre, iar noi suntem invitați să ne apropiem “cu deplină încredere de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să găsim har, pentru ca să fim ajutați la vreme de nevoie”. Trebuie să venim cu credință, convinși că vom primi exact lucrurile pe care I le cerem. — Signs of the Times, 18 aprilie, 1892.Rg 15.4

Rugăciunea pentru nevoile noastre — Fiecare făgăduință din Cuvântul lui Dumnezeu constituie un subiect de rugăciune și ne prezintă cuvântul lui Iehova ca garanție a împlinirii ei. Oricare ar fi binecuvântarea spirituală de care avem nevoie, avem privilegiul de a o cere în Numele lui Isus. Putem să-l vorbim Domnului cu simplitatea unui copil, cerându-I exact lucrurile de care avem nevoie. Putem să-I aducem la cunoștință grijile noastre trecătoare, să-I cerem atât pâinea și îmbrăcămintea obișnuită, cât și pâinea vieții și haina neprihănirii lui Hristos. Tatăl tău ceresc știe că ai nevoie de toate acestea și ești invitat să-L rogi cu privire la ele. În Numele lui Isus, îți va fi acordată orice favoare. Dumnezeu va onora acest Nume și va împlini trebuințele tale, dăruindu-ți fără nicio reținere din bogățiile Sale. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 133.Rg 15.5

Cereți și credeți — Când îl rugați pe Domnul să vă ajute, onorați-L pe Mântuitorul vostru, crezând că primiți binecuvântarea Sa. Toată puterea și toată înțelepciunea ne stau la îndemână. Tot ce avem de făcut este să le cerem.Rg 16.1

Umblați neîncetat în lumina lui Dumnezeu. Meditați zi și noapte la caracterul Său. Atunci, veți vedea frumusețea Lui și vă veți veseli în bunătatea Sa. Inima voastră va radia simțind iubirea Sa. Veți fi înălțați ca și cum ați fi purtați de brațe veșnice. Cu puterea și lumina pe care vi le dă Dumnezeu, veți putea înțelege și realiza mai mult decât ați crezut înainte că este posibil. — Divina vindecare, 514.Rg 16.2

Înaintați încrezându-vă în Dumnezeu — Noi trebuie să încurajăm unul în celălalt acea credință vie, pe care Hristos a făcut cu putință să o aibă fiecare credincios. Lucrarea trebuie să fie adusă la îndeplinire așa cum Domnul pregătește calea. Când El îi aduce pe cei dlin poporul Sau în locuri strâmte, atunci ei au privilegiul de a se aduna pentru rugăciune, amintindu-și că toate lucrurile vin de la Dumnezeu. Aceia care încă nu au avut parte de experiențele grele care însoțesc lucrarea în aceste zile de pe urmă, vor trebui să treacă în curând prin situații care vor pune la încercare, într-o modalitate aspră, încrederea lor în Dumnezeu. Tocmai în timpul când poporul Său nu vede nicio cale pentru a înainta, când Marea Roșie este în fața lui și ostile care îl urmăresc sunt înapoia lor, atunci Dumnezeu îl îndeamnă: “Mergeți înainte!” El lucrează în felul acesta pentru a pune la încercare credința lor. Când ajungeți în astfel de experiențe înaintați încrezându-vă în Hristos. Mergeți pas cu pas pe cărarea pe care o trasează El. Încercări vor veni, ... dar mergeți înainte. Acest fapt vă va da o experiență care va întări credința voastră în Dumnezeu și vă va pregăti pentru cea mai credincioasă slujire. — Mărturii pentru comunitate 9:273.Rg 16.3