Capitolul 8 — Rugăciunea biruitoare

Nu vă desprindeți de făgăduințele lui Dumnezeu — Fiecare sfânt care vine înaintea lui Dumnezeu cu o inimă sinceră și își înalță cererile sincere către El, prin credință, va primi răspuns la rugăciunile sale. Credința voastră nu trebuie să se desprindă de făgăduințele lui Dumnezeu, dacă nu vedeți sau nu simțiți imediat răspunsul la rugăciune. Nu vă fie teamă să vă încredeți în Dumnezeu. Bazați-vă pe făgăduința Lui sigură: “Cereți și vi se va da”. Dumnezeu este prea înțelept pentru a greși și prea bun pentru a reține vreun lucru bun de la sfinții Săi, care merg pe o cale dreaptă. Omul greșește și, deși cererile sale sunt înălțate dintr-o inimă sinceră, el nu cere întotdeauna lucrurile care sunt bune pentru el, sau care vor aduce slavă lui Dumnezeu, în aceste cazuri, Tatăl nostru cel înțelept și bun ne ascultă cererile și uneori ne va răspunde imediat. Totuși El ne dă lucrurile care sunt cel mai mult spre binele nostru și spre slava Sa. Dumnezeu ne dă binecuvântări. Dacă am putea observa planul Său, am vedea limpede că El știe ce este cel mai bine pentru noi și că rugăciunile noastre sunt ascultate. Nu ne dă nimic care să ne fie vătămător, ci tocmai binecuvântarea de care avem nevoie, în loc să ne dea un lucru pe care noi l-am cerut, dar care nu este spre binele nostru, ci pentru a ne face rău.Rg 70.1

Am văzut că, dacă nu primim imediat răspuns la rugăciuni, noi ar trebui să ne menținem credința și să nu ne lăsăm cuprinși de descurajare, căci aceasta ne va despărți de Dumnezeu. Dacă credința noastră șovăie, nu vom primi nimic de la El. Încrederea noastră în Dumnezeu trebuie să fie puternică, iar când vom avea cel mai mult nevoie de aceasta, binecuvântarea va cădea asupra noastră ca un ropot de ploaie. — Mărturii pentru comunitate 1:120, 121.Rg 70.2

Rugăciunile noastre să fie fierbinți și stăruitoare — Dumnezeu nu spune: Cereți o singură dată și veți primi. El ne îndeamnă să cerem în continuare. Stăruiți în rugăciune fără șovăire. Perseverența în rugăciune îl aduce pe cel care se roagă la o atitudine mai serioasă și îi dă o dorință tot mai mare de a primi lucrurile pe care le cere La mormântul lui Lazăr, Domnul Hristos i-a spus Mariei: “Nu ți-am spus că, dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu?” (Ioan 11, 40).Rg 71.1

Dar mulți nu au o credință vie. Acesta este motivul pentru care nu văd o manifestare mai mare a puterii lui Dumnezeu. Slăbiciunea lor este rezultatul necredinței. Ei au mai multă încredere în acțiunile lor, decât în lucrarea lui Dumnezeu pentru ei. Acești oameni își asumă răspunderea de a-și purta singuri de grijă. Ei fac multe planuri și proiecte, dar se roagă puțin și au doar o mică încredere reală în Dumnezeu, Ei consideră că au credință, dar aceasta este doar un impuls de moment. Pentru că nu reușesc să-și înțeleagă propria nevoie și nici dispoziția lui Dumnezeu de a dărui, ei nu. continuă să-și aducă cererile lor înaintea Domnului cu stăruință.Rg 71.2

Rugăciunile noastre trebuie să fie tot așa de insistente și de perseverente ca rugăciunea acelui prieten care cerea câteva pâini în miez de noapte. Cu cât vom cere mai stăruitor și mai statornic, cu atât legătura noastră spirituală cu Domnul Hristos va fi mai strânsă. Noi vom primi tot mai multe binecuvântări, pentru că vom avea o credință tot mai mare.Rg 71.3

Partea noastră este să ne rugăm și să credem. Vegheați în rugăciune. Vegheați și cooperați cu Dumnezeu care ascultă rugăciunile. Păstrați mereu în minte faptul că “noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu” (1 Corinteni 3, 9). Vorbiți și lucrați în armonie cu rugăciunile voastre. Aceasta va constitui diferența infinită când încercarea va dovedi autenticitatea credinței voastre sau va arăta că rugăciunile voastre sunt doar o formă. — Parabolele Domnului Hristos, 145, 146.Rg 71.4

Rugăciunea stăruitoare valorează mult — Rugăciunea care vine dintr-o inimă stăruitoare și credincioasă este acea rugăciune eficientă și fierbinte, care valorează mult. Dumnezeu nu răspunde totdeauna la rugăciuni așa cum așteptăm, pentru că este posibil ca noi să nu cerem lucruri care ar fi spre cel mai mare bine al nostru, dar, în iubirea și înțelepciunea Lui nemărginită, El ne va da acele lucruri de care noi avem cea mai mare nevoie. — Mărturii pentru comunitate 4:531.Rg 71.5

Nu vă desprindeți prea repede de brațul lui Dumnezeu — L-am întrebat pe înger de ce nu s-a manifestat mai multă credință și putere în Israel. El a spus: “Voi vă desprindeți prea repede de brațul Domnului. Aduceți cu insistență cererile voastre înaintea scaunului Său de domnie și rezistați printr-o credință puternică. Făgăduințele Sale sunt sigure. Credeți că primiți lucrurile pentru care vă rugați și le veți avea”. Apoi, atenția mi-a fost îndreptată spre Ilie. El a fost supus acelorași slăbiciuni ca și noi, dar s-a rugat stăruitor. El s-a rugat de șapte ori Domnului, iar ultima oară s-a văzut norul. Am văzut că noi ne îndoiserăm de făgăduințele sigure și îl răniserăm pe Mântuitorul, prin lipsa noastră de credință. Îngerul a spus: “Îmbracă armura și, mai presus de orice, ia scutul credinței, căci el va păzi inima și însăși viața de săgețile arzătoare ale celui rău”. Dacă vrăjmașul îi poate face pe cei descurajați să-și abată privirile de la Domnul Isus, să privească la ei înșiși și să se gândească numai la propria nevrednicie, în loc de a se gândi la vrednicia lui Isus, la dragostea Sa, la meritele Sale și la mila Sa cea mare, el va da la o parte scutul credinței și își va atinge scopul, iar ei vor fi expuși ispitelor lui nemiloase. Prin urmare, cei slabi trebuie să privească la Isus și să se încreadă în El. Așadar, ei trebuie să-și exercite credința. — Experiențe și viziuni, 73.Rg 72.1

Stăruiți în rugăciune fără șovăire — Când un om îi adresează lui Dumnezeu o rugăciune foarte stăruitoare în Numele lui Isus (Isus Hristos este singurul Nume de sub cer prin care putem să fim mântuiți), în acea stăruință și seriozitate se găsește un angajament al lui Dumnezeu, asigurându-l că El este gata să răspundă la rugăciune într-o măsură nespus de îmbelșugată, mai mult decât putem noi să cerem sau să gândim. Noi nu trebuie să ne rugăm doar în Numele lui Isus, ci și prin inspirația și îndemnurile fierbinți ale Duhului Sfânt. Acest fapt explică semnificația cuvintelor: “Duhul Însuși mijlocește pentru noi cu suspine negrăite”. Rugăciunile trebuie sa fie înălțate cu o credință serioasă. Atunci, ele vor ajunge la tronul harului. Stăruiți în rugăciune fără șovăire. Dumnezeu nu spune: Rugați-vă o dată, iar Eu vă voi răspunde. El spune: Rugați-vă neîncetat, crezând că aveți lucrurile pe care le cereți și le veți primi, iar Eu vă voi răspunde. — The Gospel Herald, 28 mai, 1902.Rg 72.2

Este nevoie de rugăciuni arzătoare, nu de rugăciuni slabe și fără tragere de inimă — Este nevoie de rugăciune — de cea mai serioasă, arzătoare și chinuitoare rugăciune — o rugăciune ca aceea înălțată de David, când a exclamat: “Cum dorește un cerb izvoarele de apă, așa Te dorește sufletul meu pe Tine, Dumnezeule”. “Mi se topește sufletul de dor după legile Tale”. “Suspin după mântuirea Ta”. “Sufletul meu suspină și tânjește după curțile Domnului, inima și carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu”. “Iată, doresc să împlinesc poruncile Tale”. Acesta este spiritul rugăciunii luptătoare, asemenea celui de care a fost stăpânit psalmistul rege.Rg 73.1

Daniel s-a rugat lui Dumnezeu nu înălțându-se pe sine sau revendicând vreo virtute: “Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine”. Aceasta este rugăciunea pe care Iacov o numește eficientă și fierbinte. Despre Hristos este scris: “A ajuns într-un chin ca de moarte și a început să Se roage și mai fierbinte”. În ce contrast cu această mijlocire din partea Maiestății cerului sunt rugăciunile slabe, fără tragere de inimă, care sunt înălțate către Dumnezeu! Mulți sunt mulțumiți cu o slujire a buzelor și puțini au o dorință sinceră, serioasă și plină de dragoste după Dumnezeu. — Mărturii pentru comunitate 4:534.Rg 73.2

Rugăciunea biruitoare nu trebuie să conțină lacrimi și lupte — Multe suflete se zbat pentru biruințe speciale și binecuvântări deosebite, ca să poată săvârși unele lucruri mari. În scopul acesta, ele simt întotdeauna că trebuie să ducă lupte pline de agonie și lacrimi în rugăciune. Dacă vor cerceta Scripturile, rugându-se să cunoască voința explicită a lui Dumnezeu și apoi vor face voia Sa din inimă, fără rețineri sau îngăduință de sine, aceste persoane vor găsi pacea. Nici chiar toată agonia, toate lacrimile și luptele lor nu le vor aduce binecuvântarea pe care o doresc așa de stăruitor. Eul trebuie să fie supus în întregime lui Dumnezeu. Aceste suflete trebuie să facă lucrarea care li se prezintă, însușindu-și belșugul de har pe care Dumnezeu a făgăduit că-l va da tuturor celor ce îl cer cu credință. — Mărturii pentru comunitate 9:165.Rg 73.3

Rugăciunea fierbinte și continuă este o necesitate — Dacă Mântuitorul lumii, Fiul lui Dumnezeu, a simțit nevoia de a Se ruga, cu atât mai mult noi, ca ființe muritoare și slabe, ar trebui să simțim nevoia de a ne ruga zelos și consecvent.Rg 73.4

Tatăl nostru ceresc așteaptă să-și reverse asupra noastră plinătatea binecuvântărilor Sale. Este privilegiu nostru acela de a bea cu îndestulare din fântâna Iubirii Nemărginite. Este de mirare că ne rugăm așa de puțin! Cu toate că Dumnezeu este binevoitor și gata să asculte rugăciunea sinceră a celui mai umil dintre copiii Săi, din partea noastră se manifestă o mare reținere și lipsă de interes pentru a-I face cunoscute nevoile noastre. Ce ar putea gândi îngerii cerului despre ființele omenești sărmane, neajutorate și supuse ispitei, care, în ciuda faptului că inima iubirii infinite a lui Dumnezeu se pleacă spre ele gata să le dea mai mult decât cer sau gândesc, totuși se roagă așa de puțin și au atât de puțină credință? Îngerii se închină înaintea lui Dumnezeu cu bucurie și simt plăcere să stea aproape de El. Ei consideră comuniunea cu Dumnezeu cea mai mare bucurie a lor; totuși fiii acestui pământ, care au așa de multă nevoie de ajutorul pe care numai Dumnezeu îl poate da, par a fi mulțumiți să umble în afara luminii Duhului Său și fără însoțirea prezenței Sale.Rg 74.1

Întunericul celui rău îi învăluie pe aceia care neglijează rugăciunea. șoaptele ispititoare ale vrăjmașului îi amăgesc la păcat; și toate acestea, pentru că ei nu folosesc privilegiile pe care li le-a dat Dumnezeu prin comuniunea divină a rugăciunii. De ce oare copiii lui Dumnezeu sunt așa reticenți și lipsiți de dispoziția de a se ruga, știind că rugăciunea este cheia cu care mâna credinței deschide tezaurul cerului, unde se află depozitate resursele inepuizabile ale Celui Atotputernic? Fără rugăciune continuă și fără veghere atentă, suntem în pericolul de a deveni din ce în ce mai nepăsători și de a ne abate de la calea cea dreaptă. Vrăjmașul mântuirii se străduiește fără încetare să ne blocheze calea spre tronul milei, ca să nu putem obține, prin rugăciuni stăruitoare și credință, harul și puterea de a rezista ispitei. — Calea către Hristos, 93, 94.Rg 74.2

Luptați în rugăciune asemenea lui Iacov — Fiți stăruitori și sinceri. Rugăciunea fierbinte valorează mult. Luptați în rugăciune asemenea lui Iacov. Agonizați. Dacă, în grădină, Domnul Isus S-a rugat până când sudoarea I s-a făcut ca stropii mari de sânge, și voi trebuie să faceți un efort. Nu părăsiți cămăruța tainică până când nu vă simțiți puternici în Dumnezeu, apoi vegheați și, atâta vreme cât vegheați și vă rugați, veți putea rămâne netulburați, iar harul lui Dumnezeu va putea să se arate în voi. — Mărturii pentru comunitate 1:158.Rg 74.3

Iacov a biruit pentru că a fost stăruitor și hotărât. Experiența vieții sale este o mărturie cu privire la puterea rugăciunii stăruitoare. Acum trebuie ca noi să învățăm această lecție a rugăciunii biruitoare, a credinței care nu lasă loc îndoielii. Cele mai mari biruințe ale bisericii lui Hristos sau ale creștinului nu sunt acelea care se obțin prin talent și educație, prin avere sau prin favoarea oamenilor, ci sunt acele biruințe care sunt câștigate în camera de audiență cu Dumnezeu, când credința stăruitoare până la agonie se prinde strâns de brațul cel tare al puterii.Rg 75.1

Aceia care nu sunt dispuși să părăsească orice păcat și să caute cu stăruință binecuvântarea lui Dumnezeu nu o vor primi. Dar toți aceia care se vor baza pe făgăduințele lui Dumnezeu, așa cum a făcut Iacov, și care sunt dispuși să fie tot așa de sinceri și de stăruitori cum a fost el vor birui așa cum a biruit el. — Patriarhi și profeți, 203.Rg 75.2

Luptați în rugăciune până când vine biruința — Dumnezeu va fi totul pentru noi, dacă îi vom îngădui să fie. Rugăciunile noastre apatice, rostite cu o jumătate de inimă, nu ne vor aduce rezultate din ceruri, Oh, trebuie să stăruim în rugăciune! Să cerem cu credință, să așteptăm cu credință, să primim cu credință, să ne bucurăm în nădejde, pentru că oricine caută găsește. Fiți serioși în privința aceasta. Căutați-L pe Dumnezeu cu toată inima. Oamenii își pun tot sufletul și seriozitatea în lucrurile trecătoare pe care vor să le realizeze până când eforturile lor sunt încununate de succes. învățați cu toată seriozitatea îndeletnicirea de a căuta binecuvântările pe care Dumnezeu le-a făgăduit și, printr-un efort perseverent și hotărât, veți avea lumina Sa, adevărul Său și harul Său îmbelșugat.Rg 75.3

Strigați după Dumnezeu cu sinceritate și cu o foame a sufletului. Luptați eu solii cerești până când veți avea biruința. Puneți-vă toată făptura în mâinile Domnului: trup, suflet și spirit și hotărâți-vă să fiți slujitorii Săi iubitori și consacrați, conduși de voința și gândirea Sa și pătrunși de Duhul Său.Rg 75.4

Spuneți-I lui Isus dorințele voastre cu toată sinceritatea sufletului. Nu vi se cere să aveți o conversație lungă cu Dumnezeu, sau să-I țineți o predică, dar spuneți-I cu inima plină de întristare pentru păcatele voastre astfel: “Scapă-mă, Doamne, sau voi pieri”. Pentru asemenea suflete există speranță. Ele vor căuta, vor cerc, vor bate și vor găsi. Când Domnul Isus va ridica povara păcatului care zdrobește sufletul vostru, veți trăi experiența binecuvântării păcii lui Hristos. — Our High Calling, 131, Rg 75.5

Rugați-vă fără încetare — În lucrarea de păzire a inimii, trebuie să ne rugăm neîncetat și să trimitem neobosit cererile noastre către tronul harului, pentru a primi sprijin. Aceia care poartă Numele lui Hristos trebuie să vină la Dumnezeu cu stăruință și umilință, cerând ajutor. Mântuitorul ne-a spus să ne rugăm fără încetare. Creștinul nu poate să stea mereu în poziția de rugăciune, dar gândurile și dorințele lui pot să fie îndreptate fără încetare spre cer. Dacă am vorbi mai puțin și ne-am ruga mai mult, încrederea de sine s-ar risipi. — Fii și fiice ale lui Dumnezeu, 99.Rg 76.1

Fiecare respirație ar trebui să fie o rugăciune — Motivul pentru care așa de mulți sunt lăsați singuri în locuri ale ispitei este că nu îl păstrează întotdeauna pe Domnul în atenția lor. Când îngăduim ca părtășia noastră cu Dumnezeu să fie întreruptă, atunci ne pierdem apărarea. Toate scopurile voastre bune, toate intențiile voastre bune nu vă vor ajuta să vă împotriviți răului. Trebuie să fiți oameni ai rugăciunii. Cererile voastre nu trebuie să fie slabe, ocazionale și de formă, ci din toată inima, perseverente și continue. Nu este întotdeauna necesar să vă plecați pe genunchi pentru a vă ruga. Cultivați obiceiul de a vorbi cu Mântuitorul când sunteți singuri, când mergeți pe drum și când sunteți ocupați cu munca zilnică. Inima voastră să se înalțe neîncetat, cerând în tăcere ajutor, lumină, tărie, cunoaștere. Fiecare respirație să fie o rugăciune. — Divina vindecare, 510, 511.Rg 76.2

Rugați-vă cu o credință neclintită — Rugați-vă, da, rugați-vă cu o credință neclintită! Îngerul Legământului, chiar Domnul nostru Isus Hristos, este Mijlocitorul care Se asigură că rugăciunile credincioșilor Săi sunt primite. — Mărturii pentru comunitate 8:179.Rg 76.3

Rugați-vă cu îndrăzneală — De ce nu vă rugați ca și cum ați avea conștiința liberă și ca și cum ați putea să veniți la tronul harului cu umilință și totuși cu îndrăzneală sfântă, înălțând spre cer mâini curate, fără mânie și îndoială? Nu vă plecați capetele și nu vă acoperiți fața, ca și cum ați avea ceva de ascuns, ci ridicați-vă ochii spre Sanctuarul ceresc, unde Hristos, Mijlocitorul vostru, stă înaintea Tatălui pentru a-I prezenta rugăciunile voastre, împletite cu meritele Sale și neprihănirea Sa, ca un miros de tămâie.Rg 76.4

Sunteți invitați să veniți, să cereți, să căutați, să bateți și sunteți asigurați că nu va fi în zadar: “Cereți și vi se va da; căutați și veți găsi; bateți și vi se va deschide. Căci orișicine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide”. (Matei 7, 7.8). — Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, 241, 242.Rg 77.1

Rugăciunea fierbinte se înalță ca o mireasmă plăcută — Ei au suportat de bunăvoie greutăți și lipsuri, au vegheat și s-au rugat pentru succesul lucrării lui Dumnezeu. Darurile și sacrificiile lor exprimă recunoștința fierbinte și laudele inimii lor adresate Aceluia care i-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Nu există o mireasmă mai plăcută care se poate înălța spre cer. Rugăciunile și imnurile lor de laudă se înalță ca o aducere aminte înaintea lui Dumnezeu. — Selected Messages 2:212.Rg 77.2

Doi heruvimi încântători, câte unul la fiecare capăt al chivotului, stăteau în picioare cu aripile întinse deasupra lui și atingându-se deasupra capului lui Isus, în timp ce El stătea înaintea tronului îndurării. Ei stăteau față în față și priveau in jos spre chivot, reprezentând toate oștirile îngerești care privesc Legea lui Dumnezeu cu interes. Între heruvimi se afla altarul de aur al tămâierii, iar când rugăciunile sfinților, rostite cu credință, se înălțau spre Domnul Isus., El le prezenta Tatălui Său și un nor de tămâie mirositoare se ridica de pe altar, semănând cu un fum în culorile cele mai frumoase. Deasupra locului unde stătea Domnul Isus, înaintea chivotului, era o slavă atât de strălucitoare, încât nu am putut să o privesc. Ea părea la fel de strălucitoare ca scaunul de domnie al Iui Dumnezeu. Când tămâia se înălța spre Tatăl, slava nespusă pornea de la scaunul de domnie al lui Isus și se revărsa asupra acelora ale căror rugăciuni se înălțaseră asemenea fumului de tămâie plăcui mirositor. Lumina se revărsa cu îmbelșugare asupra lui Isus și acoperea tronul harului, iar slava umplea templul. Nu am mai putut să privesc multă vreme strălucirea nespus de mare. Niciun limbaj nu poate să o descrie. Am fost copleșită și m-am întors din prezența maiestății și a slavei acelei priveliști. — Experiențe și viziuni, 252.Rg 77.3

Noi trebuie să imităm exemplul Domnului Hristos de rugăciune neîncetată — Puterea lui Hristos a stat în rugăciune. El a luat natura omenească, a purtat slăbiciunile noastre și S-a făcut păcat pentru noi. Domnul Hristos Se retrăgea în dumbrăvi sau în munți, departe de mulțime și de orice altceva. Acolo era singur cu Tatăl Său, își revărsa cererile cu o stăruință puternică și căuta cu toată puterea sufletului Său să Se prindă de mâna Celui Infinit. Când în fața Lui se găseau încercări noi și mari, El se retrăgea în singurătatea munților și petrecea noaptea întreagă, rugându-Se Tatălui Său ceresc.Rg 78.1

Pentru că Domnul Hristos este exemplul nostru în toate lucrurile, dacă noi imităm acest model de rugăciune stăruitoare și neîncetată, cerând, în Numele Aceluia care nu a cedat niciodată ispitelor lui Satana, puterea de a ne împotrivi amăgirilor dușmanului cel viclean, nu vom fi biruiți de el. — The Youth's Instructor, 1 aprilie, 1873.Rg 78.2

Efortul perseverent și rugăciunea ne pregătesc pentru datoriile zilnice — Cei care îl caută pe Dumnezeu în locul lor tainic, pentru a-I vorbi despre nevoile lor și pentru a-I cere ajutor, nu se vor ruga în zadar. “Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti”. Când Domnul Hristos va ajunge să fie tovarășul nostru de zi cu zi, vom simți că puterile unei lumi nevăzute sunt prezente pretutindeni în jurul nostru; și, privind la Isus, vom deveni asemenea Lui. Privind la El suntem schimbați. Caracterul nostru devine sensibil, blând și curat, fiind pregătit pentru împărăția cerească. Rezultatul sigur al relației noastre de prietenie cu Domnul va fi o sporire a evlaviei, a curăției morale și a devotamentului. Rugăciunea noastră va ajunge să fie din ce în ce mai inteligentă. Noi vom primi o educație divină, iar aceasta se va vedea printr-o viață caracterizată de sârguință și zel.Rg 78.3

Cel care se îndreaptă în fiecare zi spre Dumnezeu, prin rugăciuni stăruitoare și serioase, pentru a primi ajutor, sprijin și putere de la El, va avea aspirații nobile, o înțelegere limpede a adevărului și a responsabilității personale, obiective înalte de acțiune și o continuă foame și sete după neprihănire. Prin menținerea unei legături permanente cu Dumnezeu, vom deveni capabili să le transmitem și celor cu care venim în contact, lumina, pacea, liniștea și simțământul de siguranță care domnesc în inima noastră. Puterea dobândită în rugăciunea adresată lui Dumnezeu, unită cu efortul perseverent de educare a minții în ce privește sensibilitatea, atenția și grija față de nevoile altora, îl pregătește pe om pentru îndatoririle zilnice și menține o stare de pace a spiritului, care rămâne aceeași, indiferent de circumstanțe. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 85.Rg 78.4

Nimic să nu ne abată de la studiul Bibliei și de la rugăciunea stăruitoare — Nu îngăduiți niciunui lucru, oricât de drag, oricât de iubit, să vă absoarbă gândurile și simțămintele și să vă abată de la studiul Cuvântului lui Dumnezeu sau de la rugăciunea stăruitoare, Vegheați în vederea rugăciunii! Trăiți în conformitate cu cererile voastre! — Mărturii pentru comunitate 8:53.Rg 79.1

Rugăciunea biruitoare implică credință — Un alt element al rugăciunii biruitoare este credința. “Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută” (Evrei 11, 6). “Orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea” (Marcu 11, 24). — Calea către Hristos, 96.Rg 79.2

Credința este un element esențial al rugăciunii biruitoare. “Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” “Îndrăzneala pe care o avem la El este că, dacă cerem ceva după voia Lui, ne ascultă. și dacă știm că ne ascultă, orice i-am cere, știm că suntem stăpâni pe lucrurile pe care I le-am cerut” (Evrei 11, 6; Ioan 5, 14.15). Cu credința stăruitoare a lui Iacov, cu stăruința neabătută a lui Ilie, să prezentăm rugăciunile noastre Tatălui, cerând tot ce a făgăduit El. Onoarea tronului Său este pusă în joc pentru împlinirea cuvântului Său. — Profeți și regi, 157, 158.Rg 79.3

Rugăciunea dovedește încrederea noastră în Dumnezeu — Domnul ne spune: “Cheamă-Mă în ziua necazului” (Psalmii 50, 15). El ne invită să aducem înaintea Lui greutățile, trebuințele noastre și nevoia noastră de ajutor divin. El ne îndeamnă să ne rugăm cu sinceritate și stăruință, îndată ce se ivesc dificultățile. Prin rugăciunile noastre insistente, noi ne dovedim încrederea puternică în Dumnezeu. Conștientizarea nevoii noastre ne determină să ne rugăm stăruitor, iar Tatăl nostru ceresc este mișcat de rugăciunile noastre fierbinți. — Parabolele Domnului Hristos, 172.Rg 79.4

Dumnezeu răspunde la rugăciunile stăruitoare — Numai când privim la Isus, dorim să fim ca El, ... numai când ne rugăm fierbinte, Dumnezeu ne va împlini dorința sufletului. — Slujitorii evangheliei, 255.Rg 80.1

După ce vă rugați, continuați să așteptați împlinirea făgăduinței, — După ce rugăciunea a fost făcută, dacă răspunsul nu este înțeles imediat, nu obosi să aștepți și nu deveni nestatornic. Nu te îndoi. Prinde-te de făgăduința: “Cel ce v-a chemat este credincios și va face lucrul acesta”. Ca și văduva stăruitoare, susține-ți cazul, urmărindu-ți ferm scopul. Este lucrul pe care îl ceri foarte important pentru tine? Hotărât că este. Atunci nu te îndoi, deoarece credința ta poate fi încercată. Dacă lucrul pe care îl dorești are valoare, atunci merită un efort puternic și serios. Tu ai făgăduința, așadar, veghează și roagă-te! Fii statornic, iar rugăciunea va primi răspuns, pentru că nu este, oare, Dumnezeu Acela care a făgăduit? Dacă te costă ceva pentru a-l obține, îl vei prețui mai mult după ce îl vei primi. ți se spune clar că, dacă te îndoiești, nu te poți aștepta să primești ceva de la Domnul. Aici este adresat avertismentul de a nu obosi, ci de a te întemeia ferm pe făgăduință. Dacă ceri, El îți va da cu mână largă și fără mustrare. — Mărturii pentru comunitate 2:131.Rg 80.2

Dumnezeu nu ne va lăsa să plecăm înapoi fără răspuns — Când ispitele și încercările năvălesc asupra noastră, să mergem la Dumnezeu și să luptăm cu El în rugăciune. El nu ne va lăsa să plecăm înapoi fără răspuns, ci ne va da harul și puterea de a birui și va sfărâma puterea vrăjmașului. — Experiențe și viziuni, 46.Rg 80.3

Rugăciunea fără o credință vie nu valorează nimic — Credința nu este un sentiment. “și credința este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredințare despre lucrurile cari nu se văd” (Evrei 11, 1). Adevărata credință nu este asociată în niciun fel cu încumetarea. Numai cel care are adevărata credință este ferit de încumetare, deoarece încumetarea este contrafacerea lui Satana pentru credință.Rg 80.4

Credința cere împlinirea făgăduințelor lui Dumnezeu și aduce roade prin ascultare. Încumetarea, de asemenea, cere împlinirea făgăduințelor, dar le folosește așa cum le-a folosit Satana, spre a scuza nelegiuirea. Credința i-ar fi determinat pe primii noștri părinți să se încreadă în iubirea lui Dumnezeu și să respecte poruncile Sale. Încumetarea i-a determinat să încalce Legea Sa, crezând că marea Sa iubire îi va salva de consecințele păcatului lor. Nu credința este cea care cere favoarea Cerului, fără a se conforma condițiilor prin care urmează a fi acordată mila.Rg 80.5

A vorbi despre religie doar ocazional și a te ruga fără foamea sufletului și ifară o credință vie nu valorează nimic. O credință formală, care Îl acceptă pe Hristos doar ca Mântuitor al lumii, nu va putea să aducă niciodată vindecare pentru suflet. Credința care duce la mântuire nu este doar un consimțământ intelectual acordat adevărului. Cel care așteaptă să cunoască totul înainte de a-și exercita credința nu va primi binecuvântarea de la Dumnezeu.Rg 81.1

Nu este suficient să crezi ceva despre Hristos, noi trebuie să credem în El. Singura credință care ne va fi de folos este aceea care Îl acceptă pe Hristos ca Mântuitor personal și prin care ne însușim meritele Sale. Mulți tratează credința ca pe o părere. Dar credința mântuitoare este un contract prin care cei care Îl primesc pe Hristos intră într-o relație cu Dumnezeu, bazată pe legământ, O credință vie înseamnă o creștere a puterii, o încredere deplină, prin care sufletul devine o forță biruitoare. — Slujitorii evangheliei, 260, 261.Rg 81.2

Rugăciunea va fi biruitoare împotriva lui Satana — Rugăciunea credinței constituie cea mai mare putere a creștinului, iar aceasta îl va învinge cu siguranță pe Satana. Acesta este motivul pentru care el insinuează că nu avem nevoie de rugăciune. El detestă Numele lui Isus, Apărătorul nostru, iar atunci când venim stăruitor înaintea Lui, cerând ajutor, oștirea lui Satana intră în panică. Dacă neglijăm rugăciunea, o facem spre câștigul lui, căci atunci minunile lui mincinoase sunt primite mai ușor. — Mărturii pentru comunitate 1:296.Rg 81.3

Rugăciunea aduce biruințele cele mai mari — Cele mai mari biruințe pentru cauza lui Dumnezeu nu sunt rezultatul unor argumente elaborate, al facilităților ample, al influenței vaste sau al abundenței de mijloace financiare, ci ele sunt obținute în camera de audiență a lui Dumnezeu, când oamenii credinței se sprijină cu stăruință și în agonie pe brațul Său puternic. — Slujitorii evangheliei, 259.Rg 81.4