Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Rugăciunea - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 6 — Rugăciunea credinței

    Rugăciunea este mijlocul cerului pentru succesul în biruirea păcatului — Mulți dintre aceia care se străduiesc să asculte de poruncile lui Dumnezeu au puțină pace și bucurie. Această lipsă în experiența lor este urmarea faptului că nu și-au exercitat credința. Ei se comportă ca și cum ar trăi într-o țară cu pământul sărat, într-o pustie pârjolită de soare. Ei cer puțin, în timp ce ar putea să ceară mult, pentru că făgăduințele Iui Dumnezeu nu au nicio limită. Astfel de oameni nu reprezintă sfințirea ce vine prin ascultarea de adevăr. Dumnezeu ar dori ca toți fiii și fiicele Sale să fie fericiți, în pace și ascultători. Prin exercitarea credinței, cel credincios ajunge în posesia acestor binecuvântări. Prin credință poate fi împlinită orice lipsă a caracterului, poate fi curățită orice pată, poate fi corectată orice greșeală și poate fi dezvoltată orice însușire aleasă.Rg 52.1

    Rugăciunea este mijlocul rânduit de cer pentru a avea succes în lupta cu păcatul și în dezvoltarea caracterului creștin. Influența divină, care vine ca răspuns la rugăciunea credinței, va împlini în sufletul celui care se roagă tot ce a cerut el. Noi putem cere iertare pentru păcate, putem cere Duhul Sfânt, o fire asemenea lui Hristos, înțelepciune și tărie pentru a face lucrarea Sa și orice dar pe care El l-a promis, iar făgăduința este: “Veți primi”. — Istoria faptelor apostolilor, 563, 564.Rg 52.2

    Dumnezeu dorește nespus să facă lucruri mari pentru noi — Partea noastră este să ne rugăm și să credem. Vegheați în rugăciune. Vegheați și cooperați cu Dumnezeu care ascultă rugăciunile. Păstrați mereu în minte faptul că “noi suntem împreună lucrători cu Dumnezeu”. (1 Corinteni 3, 9.) Vorbiți și lucrați în armonie cu rugăciunile voastre. Aceasta va constitui diferența infinită când încercarea va dovedi autenticitatea credinței voastre sau va arăta că rugăciunile voastre sunt doar o formă.Rg 53.1

    Când se ivesc necazuri și sunteți confruntați cu dificultăți, nu căutați ajutorul oamenilor. Încredințați totul lui Dumnezeu. Obiceiul de a le spune altora greutățile noastre ne face doar mai slabi, dar nu ne aduce nicio putere de a le rezolva. Prin aceasta, așezăm asupra lor o povară a neputințelor noastre spirituale, pe care ei nu o pot ușura. Noi căutăm putere din partea unor oameni greșiți și limitați, în timp ce putem avea puterea unui Dumnezeu infinit, care nu greșește.Rg 53.2

    Nu trebuie să mergeți până la marginile pământului în căutarea înțelepciunii, căci Dumnezeu este aproape. Nu capacitățile pe care le aveți acum sau pe care le veți avea vreodată sunt cele care vă vor da succesul, ci lucrurile pe care le poate face Domnul pentru voi. Trebuie să avem mult mai puțină încredere în ce poate face omul și mult mai multă încredere în ce poate face Dumnezeu pentru fiecare suflet care crede. El dorește cu ardoare ca voi să-L căutați prin credință. Dumnezeu vrea să așteptați lucruri mari de la El. El dorește cu nerăbdare să vă ofere atât înțelegerea lucrurilor pământești, trecătoare, cât și a lucrurilor spirituale. Domnul poate ascuți mintea voastră. El vă poate da tact și îndemânare. Puneți la lucru talentele voastre, cereți-I lui Dumnezeu înțelepciune și vă va fi dată. — Parabolele Domnului Hristos, 146.Rg 53.3

    Rugăciunea și credința vor face lucruri minunate — Mă tem că nu avem credința aceea care este esențială. De ce nu luptăm împotriva dezamăgirilor și a ispitei de a ne descuraja? Dumnezeu este plin de milă, iar dacă adevărul înnobilează și curățește viața noastră, aducându-ne bucurie, suntem în stare să îndeplinim o lucrare serioasă și temeinică pentru Dumnezeu. Rugăciunea și credința vor face minuni. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie arma noastră de luptă. Prin Cuvântul acesta pot să fie săvârșite minuni, pentru că el este de folos în toate privințele. — Evanghelizare, 489.Rg 53.4

    Credința să fie amestecată cu rugăciunile noastre — Cei care alcătuiesc poporul lui Dumnezeu trebuie să acționeze înțelept. Să nu fie mulțumiți până când fiecare păcat cunoscut nu este mărturisit. Apoi, este privilegiul și datoria lor să creadă că Domnul Isus îi primește. Ei nu trebuie să aștepte ca alții să-i conducă să iasă din întuneric și să câștige biruința de care ei să se bucure apoi. O astfel de bucurie va dura doar până la încheierea adunării. Dumnezeu trebuie să fie slujit din principiu, nu din sentiment. Dimineața și seara, câștigați biruința pentru voi înșivă, în familia voastră. Nu lăsați ca lucrul zilnic să vă lipsească de aceasta. Luați-vă timp să vă rugați și, în timp ce vă rugați, să credeți că Dumnezeu vă ascultă. Amestecați credința cu rugăciunile voastre. S-ar putea să nu simțiți întotdeauna răspunsul imediat, însă, în acel timp, credința este pusă la încercare. Voi sunteți încercați pentru a se vedea dacă vă veți încrede în Dumnezeu, dacă aveți o credință vie și durabilă, “Credincios este Cel ce v-a chemat și El va face lucrul acesta”. Umblați pe calea cea strâmtă a credinței. Încredeți-vă cu toții în făgăduințele Domnului. Încredeți-vă în Dumnezeu, când treceți prin întuneric. Acesta este timpul când trebuie să aveți credință. Totuși, adesea, voi lăsați simțămintele să vă stăpânească. Când nu vă simțiți mângâiați de Duhul lui Dumnezeu și sunteți disperați pentru că nu îl puteți găsi, voi căutați merite în voi înșivă. Voi nu vă încredeți suficient în Isus, scumpul Domn Isus. Voi nu lăsați totul pe seama meritelor Lui, da, totul. Cel mai mare bine pe care îl puteți face nu poate să merite favoarea lui Dumnezeu. Numai prin meritele lui Isus veți fi mântuiți, sângele Lui este singurul care vă va curăți. Totuși voi aveți de făcut niște eforturi. Trebuie să faceți ce puteți în dreptul vostru. Fiți plini de râvnă și pocăiți-vă, apoi credeți.Rg 54.1

    Nu confundați credința cu sentimentul. Acestea sunt distincte. Credința trebuie să fie exercitată. Noi trebuie să punem această credință la lucru fără încetare. Să credem continuu. Credința voastră să vă inspire convingerea că veți primi binecuvântarea, iar aceasta va fi a voastră. Sentimentele voastre nu au nimic de a face cu această credință. Când credința aduce binecuvântare inimii voastre și voi vă bucurați de această binecuvântare, bucuria aceasta pe care o simțiți nu mai este credință, ci sentiment. — Mărturii pentru comunitate 1:167.Rg 54.2

    Rugăciunea și credința se bazează pe puterea lui Dumnezeu — Cât de puternice sunt adevărata credință și adevărata rugăciune! Ele sunt ca mâinile cu care rugătorul se prinde de puterea Iubirii Infinite. A avea credință înseamnă a avea încredere în Dumnezeu, a crede că El ne iubește și știe ce este spre binele nostru. Prin urmare, în loc de a merge pe propria cale, credința ne determină să alegem calea Sa. In locul ignoranței noastre, ea acceptă înțelepciunea Sa; în locul slăbiciunii noastre, puterea Sa; în locul păcătoșeniei noastre, neprihănirea Sa. Viața noastră, noi înșine suntem deja ai Săi. Credința recunoaște dreptul Său de proprietate și primește binecuvântările ei. Adevărul, dreptatea, curăția morală sunt evidențiate ca fiind secretele succesului în viață. Dar credința este cea care ne pune în posesia acestor atribute. Fiecare îndemn sau aspirație spre bine este darul lui Dumnezeu. Credința primește de la Dumnezeu acea unică viață care poate produce adevărata creștere și eficiență. — Slujitorii evangheliei, 259.Rg 54.3

    Viața noastră trebuie să fie în armonie cu cererile noastre — Rugați-vă cu credință și asigurați-vă că vă puneți viața în armonie cu cererile voastre, ca să puteți primi binecuvântările pentru care vă rugați. Nu îngăduiți să vă scadă credința, pentru că binecuvântările primite sunt proporționale cu credința exercitată. “Facă-vi-se după credința voastră!” “Tot ce veți cere cu credință, prin rugăciune, veți primi”. (Matei 9, 29; 21, 22.) Rugați-vă, credeți și bucurați-vă! Cântați laude lui Dumnezeu, pentru că El a răspuns la rugăciunile voastre. Credeți-L pe cuvânt, “căci credincios este Cel ce a făcut făgăduința”. (Evrei 10, 23.) Nicio rugăciune sinceră nu este pierdută. Calea este deschisă, iar valul binecuvântării se revarsă. El are proprietăți vindecătoare, oferind o putere regeneratoare de viață, sănătate și mântuire. — Mărturii pentru comunitate 7:274.Rg 55.1

    Dumnezeu primește rugăciunea credinței — Rugăciunea credinței, care este umilă, inteligentă și vine de pe buze neprefăcute, este întru totul bine primită de Dumnezeu. Rugăciunea făcută din toată inima este auzită în ceruri și este răsplătită printr-un răspuns pe pământ. “Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu”. “Căci așa vorbește Cel Preaînalt, a cărui locuință este veșnică și al cărui Nume este sfânt. ‘Eu locuiesc în locuri înalte și în sfințenie, dar sunt cu omul zdrobit și smerit, ca să înviorez duhurile smerite, și să îmbărbătez inimile zdrobite’”. “Jertfele plăcute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu disprețuiești o inimă zdrobită și mâhnită”. — Signs of the Times, 3 decembrie, 1896.Rg 55.2

    Stăruiți în rugăciune, cu credință — Dumnezeu va fi totul pentru noi, dacă îi vom îngădui să fie. Rugăciunile noastre apatice, rostite cu o jumătate de inimă, nu ne vor aduce rezultate din ceruri. Oh, trebuie să stăruim în rugăciune! Să cerem cu credință, să așteptăm cu credință, să primim cu credință, să ne bucurăm în nădejde, pentru că oricine caută găsește. Fiți serioși în privința aceasta. Căutați-L pe Dumnezeu cu toată inima. Oamenii își pun tot sufletul și seriozitatea în lucrurile trecătoare pe care vor să le realizeze până când eforturile lor sunt încununate de succes. Învățați cu toată seriozitatea îndeletnicirea de a căuta binecuvântările pe care Dumnezeu le-a făgăduit și, printr-un efort perseverent și hotărât, veți avea lumina Sa, adevărul Său și harul Său îmbelșugat.Rg 56.1

    Strigați după Dumnezeu cu sinceritate și cu o foame a sufletului. Luptați cu solii cerești, până când veți avea biruința. Puneți-vă toată făptura în mâinile Domnului, trup, suflet și spirit, și hotărâți-vă să fiți slujitorii Săi iubitori și consacrați, conduși de voința și gândirea Sa și pătrunși de Duhul Său.Rg 56.2

    Spuneți-I lui Isus dorințele voastre cu toată sinceritatea sufletului. Nu vi se cere să aveți o conversație lungă cu Dumnezeu sau să-l țineți o predică, dar spuneți-I cu inima plină de întristare pentru păcatele voastre astfel: “Scapă-mă, Doamne, sau voi pieri!”. Pentru asemenea suflete există speranță. Ele vor căuta, vor cere, vor bate și vor găsi. Când Domnul Isus va ridica povara păcatului care zdrobește sufletul vostru, veți trăi experiența binecuvântării păcii lui Hristos. — Our High Calling, 131.Rg 56.3

    Dumnezeu trimite putere ca răspuns la rugăciunea credinței — Când oamenii vor fi la fel de consacrați ca Ilie și vor avea credința pe care a avut-o el, Dumnezeu li Se va descoperi, așa cum S-a descoperit atunci. Când oamenii se vor ruga Domnului așa cum s-a rugat Iacov, rezultatele care s-au văzut atunci se vor vedea din nou. Dumnezeu va trimite putere ca răspuns la rugăciunea credinței. — Slujitorii evangheliei, 255.Rg 56.4

    Înțelegeți știința rugăciunii — Rugăciunea și credința sunt strâns legate și trebuie să fie studiate împreună. În rugăciunea credinței există știință divină, o știință pe care trebuie s-o înțeleagă orice om care vrea să trăiască o viață plină de succes. Domnul Hristos spune: “De aceea vă spun că orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea”. (Marcu 11, 24.) El ne spune clar că lucrurile pe care le cerem trebuie să fie în conformitate cu voința lui Dumnezeu. Noi trebuie să cerem lucrurile pe care ni le-a făgăduit, iar tot ce primim trebuie să fie folosit pentru a împlini voia Sa. Când sunt împlinite condițiile, făgăduința este sigură.Rg 57.1

    Putem cere iertarea păcatului, Duhul Sfânt, un temperament creștin, înțelepciune și putere pentru a face lucrarea Sa, orice dar pe care El l-a făgăduit. Apoi, urmează să credem că vom primi ce am cerut și să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru primirea acelui lucru. — Educație, 257, 258.Rg 57.2

    Rugăciunea în taină susține viața sufletului — Nu avem nevoie să căutăm vreo dovadă exterioară a binecuvântării. Darul se află în făgăduință și putem să începem lucrul asigurați că Dumnezeu este în stare să împlinească tot ce a promis și că darul se află deja în posesia noastră și va fi disponibil când vom avea cel mai mult nevoie de el.Rg 57.3

    A trăi în acest fel după Cuvântul lui Dumnezeu înseamnă a-I supune Lui toată viața noastră. Vom avea un sentiment continuu de nevoie și dependență, o atracție a inimii către Dumnezeu. Rugăciunea este o necesitate, pentru că ea este viața sufletului. Rugăciunea în familie și rugăciunea publică, amândouă își au locul lor, dar comuniunea în taină cu Dumnezeu este cea care susține viața sufletului.Rg 57.4

    Pe munte cu Dumnezeu, Moise a văzut modelul acelei construcții minunate, care urma să fie locul slavei Sale. Pe munte cu Dumnezeu — într-un loc tainic, de comuniune — urmează să contemplăm idealul Său glorios pentru neamul omenesc. Astfel, vom ajunge în stare să ne ducem la bun sfârșit zidirea caracterului, așa încât să se poată împlini pentru noi făgăduința: “Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor, Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu”. (2 Corinteni 6, 16.)Rg 57.5

    Tocmai în orele de rugăciune solitară, Domnul Isus a primit înțelepciune și putere în timpul vieții Sale pământești. Tinerii să urmeze exemplul Său și să găsească, dimineața și la apus, un timp liniștit pentru comuniunea cu Tatăl lor din ceruri. Pe parcursul întregii zile să-și înalțe inimile către Dumnezeu. La fiecare pas pe care-l facem pe calea noastră, El spune: “Căci Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te iau de mâna dreaptă și-ți zic: Nu te teme de nimic, Eu îți vin în ajutor!” (Isaia 41, 13.) Dacă ar putea învăța copiii noștri aceste lecții în zorii anilor lor, ce prospețime și putere, ce bucurie și gingășie ar fi aduse în viețile lor! — Educație, 258, 259.Rg 58.1

    Rugăciunea făcută cu credință aduce binecuvântări îmbelșugate — Prin cuvintele pe care le spunem oamenilor și prin rugăciunile pe care le înălțăm, Dumnezeu dorește să prezentăm o dovadă inconfundabilă că avem o viață spirituală. Noi nu ne bucurăm de plinătatea binecuvântării pe care Domnul a pregătit-o pentru noi, deoarece nu cerem cu credință. Dacă am exercita credința în Cuvântul viului Dumnezeu, am avea cele mai îmbelșugate binecuvântări. Noi Îl dezonorăm pe Dumnezeu prin lipsa noastră de credință, de aceea nu le putem împărtăși altora viață, aducând o mărturie vie și înălțătoare. Noi nu putem da ce nu avem. — Mărturii pentru comunitate 6:63.Rg 58.2

    Cereți cu credință și apoi primiți — Noi putem să obținem putere de la Dumnezeu. El este în stare să ne ajute. El poate să ne dea har și înțelepciune cerească. Dacă veți cere cu credință, veți primi, dar trebuie să vegheați în vederea rugăciunii. Vegheați, rugați-vă, lucrați — acestea să fie cuvintele voastre de ordine. — Mărturii pentru comunitate 2:427.Rg 58.3

    Credința consideră că are binecuvântarea înainte de a o vedea sau simți — Am văzut adesea că mulți copii ai Domnului neglijează prea mult rugăciunea, îndeosebi rugăciunea în taină, și am văzut că mulți nu exercită credința aceea pe care au atât privilegiul, cât și datoria de a o exercita, așteptând adesea acel simțământ pe care numai credința poate să-l aducă. Sentimentul nu este credință. Cele două sunt deosebite. Voi trebuie să vă exercitați credința, dar Dumnezeu este acela care dă sentimentul de bucurie și binecuvântarea. Harul lui Dumnezeu vine în suflet prin intermediul unei credințe vii, iar noi avem capacitatea de a exercita credința aceasta.Rg 58.4

    Credința cea adevărată se bazează pe făgăduință și consideră că are binecuvântarea înainte de a o vedea sau simți. Trebuie să trimitem cererile noastre în Sfânta Sfintelor cu credință, iar apoi, credința noastră trebuie să se bazeze pe binecuvântarea făgăduită și să considere că am primit-o. După aceea, trebuie să credem că primim binecuvântarea, deoarece credința noastră a primit-o deja și, în conformitate cu Scriptura, ea este a noastră. “Orice lucru veți cere când vă rugați, să credeți că l-ați și primit și-l veți avea”. (Marcu 11, 24.) Aceasta este credința adevărată — a crede că primim binecuvântarea chiar înainte de a o vedea. Când binecuvântarea făgăduită este văzută și ne bucurăm de ea, credința a pierit. Totuși mulți presupun că au o credință mare când se împărtășesc într-o mare măsură de Duhul Sfânt și că nu pot să aibă credință, decât dacă simt puterea Duhului. Astfel de oameni confundă credința cu binecuvântarea care vine prin credință. Timpul când trebuie să exercităm credința este tocmai timpul când ne simțim lipsiți de Duhul Sfânt. Când norii groși ai întunericului par să planeze asupra minții, atunci este timpul ca această credință vie să străpungă întunericul și să împrăștie norii. Credința adevărată se bazează pe făgăduințele aliate în Cuvântul lui Dumnezeu și numai aceia care urmează Cuvântul pot să ceară împlinirea făgăduințelor lui pline de slavă. “Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da”. (Ioan 15, 7.) “Orice vom cere, vom căpăta de la El, fiindcă păzim poruncile Lui și facem ce este plăcut înaintea Lui”. (1 Ioan 3, 22.) — Experiențe și viziuni, 72, 73.Rg 59.1

    Nu vă clătinați, dacă nu primiți răspuns imediat la rugăciune — Credința voastră nu trebuie să se desprindă de făgăduințele lui Dumnezeu, dacă nu vedeți sau nu simțiți imediat răspunsul la rugăciune. Nu vă fie teamă să vă încredeți în Dumnezeu. Bazați-vă pe făgăduința Lui sigură: “Cereți și vi se va da”. Dumnezeu este prea înțelept pentru a greși și prea bun pentru a reține vreun lucru bun de la sfinții Săi care merg pe o cale dreaptă. — Mărturii pentru comunitate 1:120.Rg 59.2

    Rugați-vă, apoi lăsați rezultatele în grija lui Dumnezeu — Lucrați cu credință și lăsați rezultatele în grija lui Dumnezeu. Rugați-vă în credință, iar taina providenței Sale va aduce răspunsul. Uneori, vi se va părea că nu puteți avea succes. Lucrați și credeți, punând în eforturile voastre credință, nădejde și curaj. După ce ați făcut tot ce ați putut, așteptați-L pe Domnul, mărturisind credincioșia Lui, iar El va face să se împlinească Cuvântul Său. Așteptați nu cu o îngrijorare neliniștită, ci cu o credință neclintită și cu încredere nezguduită. — Mărturii pentru comunitate 7:245.Rg 59.3

    Rugați-vă cu încredere — Rugăciunea credinței, făcută din toată inima, este auzită în ceruri și primește răspuns pe pământ. Dumnezeu înțelege nevoile omenirii. El știe ce dorim înainte să-I cerem. El vede lupta sufletului cu îndoiala și ispita. El observă sinceritatea celui ce se roagă. El va primi umilința și tristețea sufletului. “Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile”, declară El, “spre cel ce suferă și are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul Meu”.Rg 60.1

    Avem privilegiul de a ne ruga cu încredere, după cum ne îndeamnă Duhul Sfânt. Noi trebuie să-I spunem Domnului nevoile noastre cu simplitate și să cerem împlinirea făgăduinței Sale. — Harul uimitor al lui Dumnezeu, 92.Rg 60.2

    Isus este la fel de doritor să asculte rugăciunea astăzi, cum a fost când era pe pământ — Înțelepciunea omenească spune că rugăciunea nu este esențială. Oamenii de știință pretind că nu poate exista un răspuns real la rugăciune, că acest fapt ar fi o călcare a legilor naturii, o minune, și că minuni nu există. Universul, spun ei, este guvernat de legi fixe și nici chiar Dumnezeu nu poate face nimic împotriva acestor legi. În felul acesta, ei Îl reprezintă pe Dumnezeu ca fiind legat de propriile legi — ca și când acțiunea unei legi divine ar exclude libertatea divină. O astfel de învățătură este contrară mărturiei Scripturii. N-au făcut minuni Hristos și apostolii Săi? Același Mântuitor milostiv trăiește și astăzi și este tot atât de doritor să asculte rugăciunea credinței ca atunci când a trăit vizibil printre oameni. — Tragedia veacurilor, 525.Rg 60.3

    Rugăciunea credinței exprimă nevoile simple ale sufletului — Rugăciunea nu este un act de ispășire a păcatului, ea nu este o virtute, sau un merit. Cele mai alese și mai frumoase cuvinte nu înseamnă nimic în comparație cu o dorință sinceră și sfântă. Dacă nu exprimă adevăratele sentimente ale inimii, chiar și cele mai elocvente rugăciuni sunt doar niște cuvinte fără rost. Dar rugăciunea care izvorăște dintr-o inimă sinceră și exprimă nevoile simple ale sufletului, ca și când i-am cere o favoare unui prieten, cu încrederea că ne va fi acordată — aceasta este rugăciunea credinței. Dumnezeu nu dorește complimentele noastre formale, dar strigătul nerostit al inimii frânte și copleșite de simțământul păcătoșeniei și al unei neputințe totale ajunge până la Tatăl oricărei îndurări. — Cugetări de pe Muntele Fericirilor, 86, 87.Rg 60.4

    Rugăciunea îl determină pe Dumnezeu să acționeze — Prin rugăciunile voastre fierbinți, făcute cu credință, voi puteți să mișcați brațul care conduce lumea. Voi puteți să-i învățați pe copiii voștri să se roage eficient atunci când îngenunchează alături de voi. Înălțați-vă rugăciunile spre scaunul de domnie al lui Dumnezeu, spunând: “Doamne, îndură-Te de poporul Tău! Nu da de ocară moștenirea Ta, n-o face de batjocura popoarelor! Pentru ce să se zică printre neamuri: ‘Unde este Dumnezeul lor?’” Dumnezeu este la lucru. El face minuni și, chiar dacă Se află în înaltul cerurilor, rugăciunea poate să ajungă la scaunul Său de domnie. Acela care conduce totul, Acela care poate să facă lucruri minunate, va lua în considerare rugăciunea smerită a credinței, care vine chiar și de la cel mai umil dintre copiii Săi. — The Review and Herald, 23 aprilie, 1889.Rg 61.1

    Dumnezeu nu poate să răspundă rugăciunilor care nu-I sunt adresate — Rugăciunea și credința vor face lucruri pe care nicio putere de pe pământ nu le poate săvârși. Rareori suntem puși de două ori în aceeași situație, din toate punctele de vedere. Trebuie să trecem fără încetare prin evenimente și încercări noi, în care experiența din trecut nu poate să fie o călăuză suficientă. Trebuie să avem lumina continuă care vine de la Dumnezeu. Domnul Hristos le trimite mereu solii celor care ascultă vocea Sa.Rg 61.2

    O parte a planului lui Dumnezeu este aceea de a ne da, ca răspuns la rugăciunea credinței, binecuvântări pe care nu ni le-ar dărui, dacă nu I le-am cere. — My Life Today, 15.Rg 61.3

    Pastorii să se roage neobosit — Înainte de a se angaja în lucrarea ele a-i ajuta pe alții, pastorii ar trebui să-și pregătească inima, deoarece poporul este cu mult înaintea multora dintre pastori. Ei trebuie să lupte neobosit în rugăciune până când Domnul îi binecuvântează. Când iubirea lui Dumnezeu va arde pe altarul inimii lor, nu vor predica pentru a-și etala propria istețime, ci pentru a-L prezenta pe Hristos care ridică păcatele lumii. — Mărturii pentru comunitate 5:166.Rg 61.4

    Remediul pentru descurajare este credință, rugăciune și lucrare — Există un singur remediu pentru toți cei descurajați — rugăciunea, credința și lucrarea. — Mărturii pentru comunitate 6:438.Rg 62.1

    Rugăciunea este arma cu care ne împotrivim vrăjmașului — Domnul Hristos este singura noastră nădejde. Veniți la Dumnezeu în Numele Aceluia care și-a dat viața pentru lume. Bazați-vă pe eficiența jertfei Sale. Arătați că dragostea și bucuria Lui se află în sufletul vostru și că, din motivul acesta, bucuria voastră este deplină. Dumnezeu este puterea noastră. Rugați-vă mult! Rugăciunea este viața sufletului. Rugăciunea credinței este arma cu care putem să ne împotrivim cu succes fiecărui atac al vrăjmașului. — Signs of the Times, 24 august, 1904.Rg 62.2

    Rugăciunea nu se pierde, chiar dacă nu primește răspunsul așa cum îl așteptăm — Rugăciunea credinței nu se pierde niciodată, dar este o încumetare să afirmăm că ea va primi întotdeauna răspunsul, exact în modalitatea pe care am așteptat-o și prin lucrul precis pe care l-am cerut. — Mărturii pentru comunitate 1:231.Rg 62.3

    Mângâietorul vine ca răspuns la rugăciunea credinței — Oricând și în orice loc, în toate întristările și în toate necazurile, când împrejurările sunt întunecoase și viitorul este plin de tulburări, iar noi ne simțim fără putere și singuri, Mângâietorul va fi trimis ca răspuns la rugăciunea credinței. Împrejurările ne pot despărți de orice prieten pământesc, dar nici împrejurarea, nici depărtarea nu ne pot despărți de Mângâietorul ceresc. Oriunde am fi, oriunde am merge, El Se află totdeauna la dreapta noastră ca să ne sprijine, să ne ajute, să ne ridice și să ne îmbărbăteze. — Hristos, Lumina lumii, 669, 670.Rg 62.4

    Îngerii duc rugăciunile noastre în Sanctuarul ceresc — Îngerii aud jertfa de laudă și rugăciunea credinței, iar ei duc cererile la Acela care slujește în Sanctuar pentru poporul Său și prezintă meritele Sale în favoarea lor. Rugăciunea adevărată se bazează pe Cel Atotputernic și le dă oamenilor biruința. Așezat pe genunchi, creștinul obține puterea de a se împotrivi ispitei. — The Review and Herald, 1 februarie, 1912.Rg 62.5

    Rugăciunea stăruitoare va zădărnici eforturile cele mai puternice ale lui Satana — Omul este robul lui Satana și, în mod natural, este înclinat să urmeze sugestiile lui și să facă tot ce îi poruncește el. În el însuși, omul nu are nicio putere de a se împotrivi cu succes păcatului. El poate îndrăzni să înfrunte un vrăjmaș așa de îngrozitor numai dacă Hristos locuiește în el printr-o credință vie, care să-i influențeze dorințele și să-l întărească oferindu-i putere de sus. Orice alte mijloace de apărare sunt zadarnice. Numai prin Hristos se poate limita puterea lui Satana. Acesta este un adevăr foarte important, pe care toți ar trebui să-l înțeleagă. Satana este ocupat în fiecare clipă, mergând încoace și încolo, în sus și în jos pe pământ, căutând pe cine să înghită. Totuși rugăciunea plină de zel a credinței va zădărnici eforturile sale cele mai puternice. Așadar, fraților, luați “scutul credinței cu care veți putea stinge toate săgețile arzătoare ale celui rău”, — Mărturii pentru comunitate 5:294.Rg 63.1

    Rugăciunea credinței câștigă biruința asupra lui Satana — Rugăciunea credinței constituie cea mai mare putere a creștinului, iar aceasta îl va învinge cu siguranță pe Satana. Acesta este motivul pentru care el insinuează că nu avem nevoie de rugăciune. El detestă Numele lui Isus, Apărătorul nostru, iar atunci când venim stăruitor înaintea Lui, cerând ajutor, oștirea lui Satana intră în panică. Dacă neglijăm rugăciunea, o facem spre câștigul lui, căci atunci, minunile lui mincinoase sunt primite mai ușor. — Mărturii pentru comunitate 1:296.Rg 63.2

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents