“Când vă rugați, să nu fiți ca fățarnicii.” — Matei 6, 5.

Fariseii hotărâseră anumite ore pentru rugăciune; și, dacă se aflau în altă parte la timpul hotărât, după cum se întâmpla adesea, se opreau oriunde ar fi fost — fie în stradă, fie în piață, în mijlocul mulțimilor de oameni ce alergau încoace și încolo — și, așa cu voce tare, își înălțau rugăciunile lor formale. O astfel de închinare, adesea numai pentru înălțare de sine, a atras mustrarea necruțătoare a lui Isus. Cu toate acestea, El n-a oprit rugăciunea publică, pentru că El Însuși Se ruga împreună cu ucenicii Săi, în prezența mulțimilor. Dar El învăța că rugăciunile particulare nu trebuie să fie auzite decât de Dumnezeu. Nici o ureche curioasă nu trebuie să primească povara unor astfel de cereri.CMF 83.3

“Când te rogi, intră în odăița ta”. Să avem un loc stabilit pentru rugăciunea tainică. Isus alesese locuri anume pentru comuniunea cu Dumnezeu și tot așa trebuie să facem și noi. Adesea, se simte nevoia să ne retragem într-un loc anume, oricât de umil ar fi, unde putem să fim singuri cu Dumnezeu.CMF 84.1

“Roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns.” În numele lui Isus, putem să venim în prezența lui Dumnezeu cu încrederea unui copil. Nu este nevoie de nici un om ca mijlocitor. Prin Isus, ne putem deschide inimile lui Dumnezeu, ca înaintea Unuia care ne cunoaște și ne iubește.CMF 84.2

În locul tainic al rugăciunii, unde nici un ochi nu ne vede, decât ochiul lui Dumnezeu, nici o ureche nu ne aude, decât urechea lui Dumnezeu, putem să aducem cele mai tainice dorințe și frământări ale noastre înaintea Tatălui îndurării nemărginite; și, în tăcerea și liniștea sufletului, vocea aceea care nu zăbovește niciodată să răspundă la strigătul unor nevoi omenești va vorbi inimilor noastre.CMF 84.3

“Domnul este plin de milă și de îndurare.” (Iacov 5, 11.) El așteaptă cu o iubire neobosită să audă mărturisirile celor abătuți și să le primească pocăința. Așteaptă un semn de recunoștință din partea noastră, cum așteaptă mama zâmbetul de recunoaștere de la odrasla ei. Domnul vrea ca noi să înțelegem cât de arzător și duios ne dorește inima Sa. El ne invită să schimbăm încercările noastre cu simpatia Sa, întristările noastre cu iubirea Lui, rănile noastre cu vindecarea Lui, slăbiciunea noastră cu tăria Lui, goliciunea noastră cu plinătatea Lui. Niciodată cel care a venit la El n-a fost dezamăgit. “Când îți întorci privirile spre El, te luminezi de bucurie și nu ți se umple fața de rușine.” (Psalmii 34, 5.)CMF 84.4

Aceia care-L caută pe Dumnezeu în ascuns, aducând înaintea Domnului nevoile lor și cerând ajutor, nu vor striga în zadar. “Tatăl tău, care vede în ascuns, îți va răsplăti.” Dacă facem din Domnul tovarășul nostru zilnic, vom simți că puterile unei lumi nevăzute sunt în jurul nostru; privind la Isus, vom deveni asemenea chipului Său. Privind, vom fi schimbați. Caracterul este îmblânzit, curățit și înnobilat pentru Împărăția cerească. Rezultatul sigur al comuniunii și părtășiei cu Domnul nostru va fi creșterea evlaviei, curăției și ardoarei. Rugăciunea va fi din ce în ce mai inteligentă. Noi primim o educație dumnezeiască și aceasta este dovedită printr-o viață de sârguință și zel.CMF 85.1

Sufletul care se întoarce spre Dumnezeu după ajutor, sprijin și putere, prin rugăciune zilnică și serioasă, va avea aspirații nobile, o înțelegere lămurită a adevărului și datoriei, planuri mari de acțiune și o continuă foame și sete după neprihănire. Păstrând legătura cu Dumnezeu, vom ajunge în stare să le dăm și altora, cu care venim în legătură, lumina, pacea și seninătatea care domnesc în sufletele noastre. Tăria câștigată prin rugăciune, unită cu efortul stăruitor de a ne educa mintea pentru meditație și luare-aminte, ne pregătește pentru îndatoririle zilnice și ne păstrează un duh liniștit în toate împrejurările.CMF 85.2

Dacă ne apropiem de Dumnezeu, El va pune în gura noastră un cuvânt ca să vorbim pentru El, chiar o laudă pentru Numele Său. Ne va da un ton din cântarea îngerilor, un imn de mulțumire pentru Tatăl nostru ceresc. În fiecare manifestare a vieții, se va da pe față lumina și iubirea unui Mântuitor care locuiește în inimă. Tulburările din afară nu pot atinge viața care este trăită prin credința în Fiul lui Dumnezeu.CMF 85.3