“Când postiți să nu vă luați o înfățișare posomorâtă, ca fățarnicii.” — Matei 6, 16.

Postul pe care îl recomandă Cuvântul lui Dumnezeu este mult mai mult decât o formă. El nu constă numai în a lăsa la o parte mâncarea, în a te îmbrăca în sac și în a-ți presăra cenușă pe cap. Acela care postește, având adevărata părere de rău din cauza păcatului, nu umblă niciodată după laudă.CMF 87.1

Ținta postului pe care Dumnezeu ne îndeamnă să-l ținem nu este de a ne chinui trupul pentru păcatul sufletului, ci de a ne ajuta să ne dăm seama de caracterul grav al păcatului, umilindu-ne inima înaintea lui Dumnezeu și primind harul Său iertător. Porunca Sa către Israel era aceasta: “Sfâșiați-vă inimile, nu hainele, și întoarceți-vă la Domnul, Dumnezeul vostru.” (Ioel 2, 13.)CMF 87.2

Postul nu ne va fi de nici un folos pentru a face pocăință sau a ne măguli că, prin propriile noastre fapte, vom merita sau vom cumpăra o moștenire între cei sfinți. Când I s-a adresat Domnului întrebarea: “Ce să facem, ca să săvârșim lucrările lui Dumnezeu?”, El a răspuns: “Lucrarea pe care o cere Dumnezeu este aceasta: să credeți în Acela pe care L-a trimis El.” (Ioan 6, 28-29.) Pocăința este întoarcerea de la eul personal spre Hristos, și, dacă Îl primim pe Hristos așa încât, prin credință, El să-și poată trăi viața în noi, faptele bune se vor vedea.CMF 87.3

Isus zicea: “Tu, când postești, unge-ți capul și spală-ți fața, ca să arăți că postești, nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns.” (Matei 6, 17-18.) Ceea ce se face pentru slava lui Dumnezeu trebuie să se facă cu bucurie, nu cu inima tristă și posomorâtă. În religia Domnului Isus nu este nimic posomorât. Dacă printr-o atitudine de murmurare, creștinii lasă impresia că au fost dezamăgiți de Domnul lor, ei dau o mărturie falsă despre caracterul Său și pun argumente în gura vrăjmașilor Săi. Deși prin cuvinte au pretenția că Dumnezeu este Tatăl lor, totuși, printr-o înfățișare tristă și posomorâtă ei se prezintă lumii ca niște orfani.CMF 88.1

Domnul dorește să facem ca serviciul Său să apară atrăgător, cum și este în realitate. Să faci ca tăgăduirea de sine și frământările ascunse ale inimii să fie descoperite numai Mântuitorului. Să faci ca poverile să fie aduse la piciorul crucii și să mergi înainte pe cărare, bucurându-te în iubirea Aceluia care te-a iubit cel dintâi. Poate că oamenii nu vor cunoaște niciodată lucrarea care se săvârșește în ascuns între un suflet și Dumnezeu, dar urmarea lucrării Duhului asupra inimii va fi văzută de toți, pentru că “Acela care vede în ascuns, îți va răsplăti”.CMF 88.2