Loading...
Larger font
Smaller font
Copy
Print
Contents
Cugetări de pe Muntele Fericirilor - Contents
  • Results
  • Related
  • Featured
No results found for: "".
  • Weighted Relevancy
  • Content Sequence
  • Relevancy
  • Earliest First
  • Latest First
    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents

    Capitolul 6 — Nu judecând, ci lucrând

    “Nu judecați, ca să nu fiți judecați.” — Matei 7, 1.

    Străduința de a câștiga mântuirea prin fapte proprii, îi face negreșit pe oameni să îngrămădească datini omenești, ca baricadă împotriva păcatului. Văzând că nu sunt în stare să țină Legea, ei vor născoci reguli și rânduieli care să-i silească la ascultare. Toate acestea abat mintea de la Dumnezeu la eul personal. Iubirea Sa din inima omului se stinge și, o dată cu ea, piere și iubirea față de aproapele. Un sistem născocit de mintea omenească, cu nenumăratele sale pretenții, îi va face pe cei care-l susțin să-i judece pe toți aceia care nu împlinesc măsura prescrisă. Atmosfera criticii egoiste și strâmte înăbușă sentimentele nobile și generoase și îi face pe oameni să devină niște judecători egoiști și iscoditori josnici.CMF 123.1

    Fariseii făceau parte din această categorie de oameni. Ei nu ieșeau de la serviciile religioase cu un simțământ de umilință, din cauza propriei lor slăbiciuni, și nici recunoscători pentru marile privilegii primite de la Dumnezeu. Ieșeau însă de acolo plini de mândrie spirituală iar subiectul lor de conversație era: “Eu însumi, sentimentele mele, cunoștința mea, căile mele.” Faptele lor erau măsura după care îi judecau pe alții. Îmbrăcând veșmintele înălțării de sine, urcau pe scaunul de judecător, ca să critice și să osândească.CMF 123.2

    Poporul se împărtășea în mare măsură de același spirit, amestecându-se în probleme de conștiință și judecându-se unii pe alții în lucrurile care privesc doar pe om și pe Dumnezeu. Tocmai despre spiritul și obiceiul acesta Isus zicea: “Nu judecați, ca să nu fiți judecați”. Adică să nu vă socotiți voi înșivă ca o unitate de măsură. Nu faceți din părerile voastre, din vederile voastre asupra datoriei, din felul vostru de a interpreta Scriptura, o trestie de măsurat pentru alții și nu-i osândiți în inima voastră, dacă nu ajung la înălțimea voastră. Nu-i criticați pe alții, răstălmăcindu-le motivele și dând sentințe.CMF 123.3

    “De aceea, să nu judecați nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric și va descoperi gândurile inimilor.” (1 Corinteni 4, 5.) Noi nu putem citi inima. Fiind noi înșine plini de greșeli, nici nu suntem în măsură să-i judecăm pe alții. Omul mărginit poate judeca numai după cele de afară. Numai Acela care cunoaște motivele ascunse ale faptelor, Se poartă cu duioșie și compătimire, poate să decidă asupra cazului fiecărui suflet. “Așadar, omule, oricine ai fi tu, care judeci pe altul, nu te poți dezvinovăți; căci, prin faptul că judeci pe altul, te osândești singur; fiindcă tu, care judeci pe altul, faci aceleași lucruri.” (Romani 2, 1.) Astfel, aceia care îi osândesc sau îi critică pe alții, se declară ei înșiși vinovați, pentru că săvârșesc aceleași lucruri. Osândindu-i pe alții, ei își dau propria lor sentință și Dumnezeu declară că această sentință este dreaptă. El primește propriul lor verdict împotriva lor înșiși.CMF 124.1

    Larger font
    Smaller font
    Copy
    Print
    Contents