Maria, sora lui Moise

Exodul 2; Numeri 12

Maria a vegheat asupra lui Moise, când mama lor l-a ascuns în păpuriș. Mai târziu, ea a fost alături de Moise și Aaron în eliberarea poporului lui Dumnezeu din Egipt. Ea a fost talentată și înzestrată cu multe daruri, dar gelozia față de poziția lui Moise a determinat-o să facă greșeli serioase.FD 32.2

La Hațerot, popasul următor după ce au părăsit Tabeera, pe Moise îl aștepta o încercare și mai amară. Aaron și Maria au avut o poziție de mare cinste și conducere în poporul Israel. Amândoi erau înzestrați cu darul profetic și, prin poruncă divină, amândoi au fost asociați cu Moise la eliberarea evreilor. „Am trimis înaintea ta pe Moise, Aaron și Maria” (Mica 6, 4) sunt cuvintele Domnului prin prorocul Mica.FD 32.3

Forța caracterului Mariei s-a manifestat de timpuriu, atunci când — copil fiind — a vegheat lângă Nil coșulețul în care era ascuns copilul Moise. Stăpânirea de sine și tactul ei au fost folosite de Dumnezeu pentru a salva viața eliberatorului poporului Său. Bogat înzestrată cu darul poeziei și al muzicii, Maria le-a condus pe femeile israelite în cântec și joc pe țărmul Mării Roșii. În inima poporului și în onoarea primită din partea Cerului, ea urma imediat după Moise și Aaron. Dar același rău care a adus la început discordie în cer a apărut și în inima acestei femei din Israel, iar ea a reușit să mai găsească pe cineva care să simpatizeze cu ea în această nemulțumire a ei. — Patriarchs and Prophets, 382 (1890).FD 33.1

Dumnezeu îl alesese pe Moise și așezase Duhul Său asupra lui, iar Maria și Aaron, prin murmurările lor, s-au făcut vinovați de neloialitate nu numai față de conducătorul care fusese rânduit, ci față de Dumnezeu Însuși. Șoptitorii răzvrătiți au fost chemați la cortul întâlnirii și puși față în față cu Moise. „Domnul S-a pogorât în stâlpul de nor și a stat la ușa cortului. A chemat pe Aaron și pe Maria, și ei s-au apropiat amândoi.” Pretenția lor că au darul profetic nu a fost pusă la îndoială; Dumnezeu putea să le vorbească în vedenii și vise. Dar lui Moise, pe care Dumnezeu Însuși l-a numit „credincios în toată casa Mea”, i se acordase o comuniune mai apropiată. Cu el, Dumnezeu vorbea gură către gură. „«Cum de nu v-ați temut deci să vorbiți împotriva robului Meu, împotriva lui Moise?» Domnul S-a aprins de mânie împotriva lor. Și a plecat.”FD 33.2

Norul s-a îndepărtat de la cortul întâlnirii ca semn al dezaprobării lui Dumnezeu, iar Maria a fost pedepsită. Ea „era plină de lepră, albă ca zăpada”. Aaron a fost cruțat, dar a fost mustrat cu asprime prin pedeapsa dată Mariei. Mândria lor a fost acum umilită până la pământ. Aaron și-a mărturisit păcatul și s-a rugat ca sora lui să nu fie lăsată să piară din cauza plăgii aceleia ucigătoare și respingătoare. Ca răspuns la rugăciunea lui Moise, lepra a fost îndepărtată. Totuși Maria a trebuit să fie închisă timp de șapte zile afară din tabără. Numai după ce a fost scoasă din tabără, simbolul bunăvoinței divine s-a așezat din nou deasupra cortului întâlnirii. Din respect pentru poziția ei înaltă și din durere pentru lovitura care a căzut asupra ei, întreaga tabără a rămas la Hațerot, așteptând întoarcerea ei.FD 33.3

Această manifestare a dezaprobării lui Dumnezeu avea scopul de a fi o avertizare pentru tot Israelul și de a opri spiritul de nemulțumire și de nesupunere. Dacă nu ar fi fost pedepsite în mod vădit, invidia și nemulțumirea Mariei ar fi adus urmări foarte rele. Invidia este una dintre cele mai satanice trăsături de caracter care pot exista în inima omului și una dintre cele mai dăunătoare în efectele ei.… Gelozia a fost aceea care a adus tulburare în cer, iar cultivarea ei a produs între oameni rele nespuse. „Acolo unde este pizmă și duh de ceartă, este tulburare și tot felul de fapte rele”. (Iacov 3, 16.) — Patriarchs and Prophets, 384, 385 (1890).FD 33.4

De la Cades, copiii lui Israel s-au întors în pustie, iar perioada rămânerii lor temporare în deșert s-a încheiat. „Toată adunarea copiilor lui Israel a ajuns în pustia Țin în luna întâi. Și poporul s-a oprit la Cades.” (Numeri 20, 1.)FD 34.1

Aici a murit și a fost îngropată Maria. De la scena aceea plină de bucurie de pe țărmul Mării Roșii, când Israel a ieșit cu cântec și cu joc pentru a sărbători triumful lui Iehova, până la mormântul din pustie, care a pus capăt unei vieți de peregrinaj — aceasta a fost soarta a milioane de suflete care au ieșit din Egipt cu mari speranțe. Păcatul le-a smuls chiar de la buze cupa binecuvântărilor. — Patriarchs and Prophets, 410 (1890).FD 34.2