Abigail
1 Samuel 25
Abigail a fost o femeie frumoasă, bună și inteligentă, soția lui Nabal, care era un om rău și violent. Datorită purtării ei pline de înțelepciune, a fost în stare să evite multă vărsare de sânge atunci când soțul ei i-a tratat cu dispreț pe David și pe oamenii lui.FD 41.4
Pe când fugea de Saul, David și-a așezat tabăra în apropierea proprietăților lui Nabal și a protejat turmele și păstorii acestui om.… În vreme de nevoie, David i-a trimis lui Nabal niște soli cu un mesaj plin de amabilitate, cerând mâncare pentru sine și pentru oamenii lui, dar Nabal a răspuns cu obrăznicie, întorcând rău pentru bine și refuzând să împartă cu semenii din îmbelșugarea lui. Nu exista un mesaj mai respectuos decât acela pe care David îl trimisese acestui om, dar Nabal i-a acuzat în mod fals pe David și pe oamenii lui, ca să se îndreptățească pe sine și egoismul lui, prezentându-i pe David și pe cei care erau cu el ca fiind niște sclavi fugari. Când solul s-a întors cu această batjocură plină de obrăznicie, David a fost cuprins de indignare și s-a hotărât să se răzbune rapid. — Manuscript Releases 21:213 (1891).FD 42.1
După ce Nabal i-a trimis de la el pe tinerii lui David, unul dintre slujitori s-a dus în grabă la Abigail, soția lui Nabal, și i-a povestit ce se întâmplase. „Iată”, a zis el, „David a trimis din pustie niște soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, și el s-a purtat rău cu ei. Și totuși oamenii aceștia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât și nu ni s-a luat nimic în tot timpul cât am fost cu ei în câmp. Ne-au fost zid și zi, și noapte, în tot timpul cât am fost cu ei la păscutul turmelor. Să știi acum și vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru și a întregii lui case este hotărâtă.”FD 42.2
Fără să se mai consulte cu soțul ei sau să-i spună ce are de gând, Abigail a pregătit o mare cantitate de alimente, a poruncit să fie puse pe măgari și le-a trimis înainte prin slujitori, în timp ce ea însăși a plecat să-i întâmpine pe oamenii lui David. Ea i-a întâlnit într-un loc retras, de pe coasta dealului. „Când a zărit Abigail pe David, s-a dat repede jos de pe măgar, a căzut cu fața la pământ înaintea lui David și s-a închinat până la pământ. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: «Eu sunt vinovată, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ți vorbească la urechi și ascultă cuvintele roabei tale.»” Abigail i s-a adresat lui David cu tot respectul cu care i s-ar fi adresat unui împărat încoronat. Nabal strigase batjocoritor: „Cine este David?” Dar Abigail l-a numit: „Domnul meu”. Prin cuvinte blânde, a căutat să liniștească sentimentele lui iritate și a pledat în favoarea soțului ei. Fără nicio pretenție sau mândrie, ci plină de înțelepciune și de iubire față de Dumnezeu, Abigail a dovedit puterea devotamentului ei față de familie, lămurindu-l pe David că purtarea neprietenoasă a soțului ei nu era o ofensă intenționată adusă persoanei lui, ci mai mult o simplă izbucnire a nefericitei sale naturi egoiste.FD 42.3
„Acum, domnul meu, viu este Domnul și viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verși sânge și să te ajuți cu mâna ta. Vrăjmașii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!” Abigail nu-și atribuia sieși onoarea de a fi făcut planul prin care căuta să-l abată pe David de la intențiile sale, ci a atribuit cinstea și onoarea lui Dumnezeu. Apoi, le-a oferit oamenilor lui David proviziile bogate ca jertfă de împăcare, stăruind mereu ca și cum ea însăși ar fi fost aceea care ar fi stârnit atât de mult mânia comandantului. — Patriarchs and Prophets, 665, 666 (1890).FD 43.1
Deși refuzase tovărășia atât de necesară a lui David și a oamenilor lui, totuși, chiar în noaptea aceea, Nabal a dat un ospăț exorbitant în cinstea lui însuși și a prietenilor lui destrăbălați, îmbuibându-se cu mâncare și băutură, până când a căzut în amorțeala beției. A doua zi, după ce efectele beției trecuseră într-o anumită măsură, soția lui i-a spus cât de aproape fusese de moarte și cum nenorocirea fusese abătută de la el. În timp ce asculta, și-a dat seama de răul care ar fi venit dacă nu ar fi fost înțelepciunea soției lui, Abigail, iar groaza i-a umplut inima. Paralizat de groază, s-a așezat și nu și-a mai revenit niciodată din șoc.FD 43.2
Din această istorisire, putem înțelege că există circumstanțe în care este potrivit ca o femeie să acționeze cu promptitudine și independent, înaintând cu hotărâre pe calea despre care știe că este calea Domnului. Soția trebuie să stea alături de soțul ei ca fiind egală, împărtășind toate responsabilitățile vieții și acordându-i respectul cuvenit aceluia care a ales-o ca tovarășă de viață. — Manuscript Releases 21:214, 215 (1891).FD 43.3
Domnul a dorit ca soția să-i acorde respect soțului ei, dar întotdeauna așa cum se cuvine, în Domnul. În caracterul soției lui Nabal, Abigail, avem o ilustrare cu privire la femeia care respectă rânduiala lui Hristos, în timp ce soțul ei ilustrează ce poate să ajungă acela care se supune singur stăpânirii lui Satana. — Manuscript Releases 21:213 (1891).FD 43.4