În timp ce Ioan se frământa în legătură cu înmormântarea Învățătorului său, Iosif s-a întors cu ordinul lui Pilat cu privire la trupul lui Hristos; Nicodim a venit aducând cu sine un amestec scump de aproximativ o sută de litri de smirnă și aloe, pentru pregătirea trupului Său.… Ucenicii au fost surprinși să vadă că acești conducători bogați erau tot atât de interesați de îngroparea Domnului lor ca și ei.…FD 68.1

Delicat și cu respect, ei au luat cu propriile mâini trupul Domnului Isus de pe cruce. Lacrimile lor de simpatie curgeau șiroaie, când au privit trupul Lui zdrobit și sfâșiat. Iosif avea un mormânt nou, săpat într-o stâncă. Păstrase acest mormânt pentru el, dar era aproape de Golgota și acum el l-a pregătit pentru Isus. Trupul, uns cu mirodeniile aduse de Nicodim, a fost învelit cu grijă într-o pânză și Răscumpărătorul a fost dus la mormânt. Acolo, cei trei ucenici au îndreptat picioarele ghemuite și au încrucișat pe pieptul lipsit de viață mâinile zdrobite. Femeile galileene au venit să vadă dacă s-a făcut tot ce se putea pentru trupul neînsuflețit al iubitului lor Învățător. Ele au văzut apoi cum piatra cea grea a fost rostogolită la intrarea mormântului, iar Mântuitorul a fost lăsat să Se odihnească. Femeile au rămas ultimele atât la cruce, cât și la mormântul lui Hristos. În timp ce umbrele nopții începeau să se lase, Maria Magdalena și celelalte Marii mai zăboveau încă lângă locul de odihnă al Domnului lor, vărsând lacrimi de durere pentru soarta Aceluia pe care-L iubeau. „S-au întors.... Apoi, în ziua Sabatului, s-au odihnit după Lege”. (Luca 23, 56.) — The Desire of Ages, 773, 774 (1898).FD 68.2

„La sfârșitul zilei Sabatului, când începea să se lumineze înspre ziua dintâi a săptămânii, Maria Magdalena și cealaltă Marie au venit să vadă mormântul”. (Matei 28, 1.) Când se apropiau, au văzut că piatra cea mare era dată la o parte și că o lumină strălucea în jurul mormântului. Trupul lui Isus nu era acolo, dar au văzut îndată un înger. — Sermons and Talks 2:281 (1906).FD 68.3

Femeile nu veniseră la mormânt toate din aceeași parte. Maria Magdalena a fost cea dintâi care a ajuns în locul acela și, văzând că mormântul este gol, a fugit să le spună ucenicilor. Între timp, au venit și celelalte femei. Deasupra mormântului strălucea o lumină, dar trupul lui Isus nu era acolo. Pe când zăboveau prin jurul mormântului, deodată au văzut că nu erau singure. Un tinerel îmbrăcat în veșminte strălucitoare stătea lângă mormânt. Era îngerul care îndepărtase piatra. Luase înfățișare de om ca să nu le sperie pe aceste prietene ale lui Isus. Dar asupra lui încă mai strălucea lumina slavei dumnezeiești și femeile s-au înspăimântat.FD 69.1

S-au întors să fugă, dar cuvintele îngerului le-au oprit pașii. „Nu vă temeți”, le-a zis el, „căci știu că voi căutați pe Isus, care a fost răstignit. Nu este aici; a înviat după cum zisese. Veniți de vedeți locul unde zăcea Domnul și duceți-vă repede de spuneți ucenicilor Lui că a înviat dintre cei morți.” Au privit din nou în mormânt și au auzit din nou vestea aceasta minunată. Un alt înger în chip de om era acolo și le-a zis: „Pentru ce căutați între cei morți pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat. Aduceți-vă aminte ce v-a spus pe când era încă în Galileea, când zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mâinile păcătoșilor, să fie răstignit și a treia zi să învieze!” — The Desire of Ages, 788, 789 (1898).FD 69.2

„Maria ședea afară, lângă mormânt, și plângea. Pe când plângea, s-a plecat să se uite în mormânt. Și a văzut doi îngeri în alb, șezând în locul unde fusese culcat trupul lui Isus; unul la cap și altul la picioare. «Femeie», i-au zis ei, «pentru ce plângi?” Ea le-a răspuns: «Pentru că au luat pe Domnul meu și nu știu unde L-au pus.»”FD 69.3

Simțind că trebuia să găsească pe cineva care îi va spune ce se făcuse cu Isus, Maria nu acordă atenție nici măcar cuvintelor îngerilor. În acel timp, o altă voce i se adresează: „Femeie, de ce plângi?” Cu privirile încețoșate de lacrimi, Maria vede pe cineva despre care presupune că este grădinarul. „Domnule”, spune ea, „dacă L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus și mă voi duce să-L iau.” Isus i-a zis: „Marie!” La auzul vocii cunoscute, ea se întoarce spre El. Acum știe că Acela care îi vorbește nu este un străin. Îl vede înaintea ei pe Mântuitorul cel viu. Aleargă spre El, ca și când ar fi vrut să-I îmbrățișeze picioarele, spunând: „Rabuni!” Dar Mântuitorul Își ridică mâna și spune: „Nu mă ține, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Ci du-te la frații Mei și spune-le că Mă sui la Tatăl Meu și Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu și Dumnezeul vostru”. — The Youth's Instructor, July 21, 1898.FD 69.4

„Duceți-vă”, le spuseseră femeilor îngerii, „de spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea cum v-a spus.”… FD 70.1

[Mesajul a fost repetat:] „Spuneți ucenicilor Lui și lui Petru că merge înaintea voastră în Galileea; acolo Îl veți vedea.” Toți ucenicii Îl părăsiseră pe Isus și chemarea de a-L întâlni îi cuprindea pe toți. El nu-i lepădase. Când le spusese că L-a văzut pe Domnul, Maria Magdalena le-a repetat chemarea de a merge la întâlnirea cu El în Galileea. Chiar și a treia oară le-a fost trimisă solia aceasta. După ce S-a înălțat la Tatăl, Isus li S-a arătat femeilor zicând: „Bucurați-vă!” Ele s-au apropiat să-I cuprindă picioarele și I s-au închinat. Atunci Isus le-a zis: „Nu vă temeți; duceți-vă de spuneți fraților Mei să meargă în Galileea; acolo Mă vor vedea.” — The Desire of Ages, 793 (1898).FD 70.2

Femeile de la cruce

Femeile care L-au urmat pe Isus