Disciplinarea Prin Încercări
Pentru a trăi o astfel de viaţă, pentru a exercita o astfel de influenţă, e nevoie de efort, sacrificiu de sine şi disciplină la fiecare pas. Mulţi creştini se descurajează atât de uşor în viaţa creştină din cauza faptului că nu înţeleg acest lucru. Mulţi care îşi consacră viaţa cu sinceritate slujirii lui Dumnezeu sunt surprinşi şi dezamăgiţi fiindcă se confruntă, ca niciodată mai înainte, cu obstacole şi fiindcă sunt asaltaţi de încercări şi de dileme. Ei se roagă să se asemene cu Hristos în caracter, să fie potriviţi pentru lucrarea Domnului, dar sunt aduşi în situaţii ce par a scoate la iveală tot ce e mai rău în firea lor. Sunt date la iveală defecte despre existenţa cărora nici nu ştiau. La fel ca Israelul din vechime, ei se întreabă: „Dacă Dumnezeu ne conduce, de ce ni se întâmplă toate acestea?”SFS 146.1
Faptul că Dumnezeu îi conduce nu înseamnă că vor fi scutiţi de încercări şi necazuri. Încercările şi obstacolele sunt metodele de disciplinare alese de Dumnezeu şi condiţiile stabilite de El pentru obţinerea succesului real. Cel care citeşte inimaSFS 146.2
oamenilor îi cunoaşte mai bine decât se cunosc ei înşişi. El vede că unii au capacităţi şi înclinaţii care, corect direcţionate, pot fi folosite spre înaintarea lucrării Sale. În providenţa Sa, El le pune pe aceste persoane în diferite poziţii şi în circumstanţe variate ca ei să poată descoperi în caracterul lor defectele pe care nu le cunoşteau. El le oferă ocazia de a-şi corecta aceste defecte şi de a deveni apţi pentru slujirea Sa. Adesea, El îngăduie ca focul necazului să îi asalteze ca să poată fi făcuţi desăvârşiţi.SFS 146.3
Faptul că suntem chemaţi să trecem prin încercări ne arată că Domnul Isus vede în noi ceva de valoare, pe care doreşte să îl dezvolte. Dacă nu ar vedea în noi nimic prin care să-Şi poată proslăvi Numele, nu Şi-ar mai lua timp să ne desăvârşească. El nu pune pietre fără valoare în cuptorul Său. El curăţă doar minereul preţios. Fierarul pune în foc fierul şi oţelul ca să vadă ce fel de metale sunt. Domnul îngăduie ca aleşii Săi să fie puşi în cuptorul necazurilor să vadă ce fire au şi dacă pot fi modelaţi pentru lucrarea Sa.SFS 146.4
Olarul ia lutul şi îl modelează după cum îşi doreşte. Îl frământă şi îl prelucrează. Îl rupe în bucăţi şi îl presează. Îl udă şi apoi îl usucă. Îl lasă deoparte pentru un timp fără să îl atingă. Când se poate modela uşor, el îşi continuă lucrul, creând din el un vas. El îi dă formă, îl ornamentează şi îl finisează pe roată. Îl usucă la soare şi îl arde în cuptor. Astfel, devine un vas bun de folosit. La fel, Maestrul Artizan îşi doreşte să ne modeleze şi să ne dea formă. Şi noi trebuie să fim în mâinile Sale asemenea lutului în mâinile olarului. Nu trebuie să încercăm să facem lucrul olarului. Partea noastră este să ne supunem ca să fim modelaţi de Maestrul Artizan.SFS 147.1
„Preaiubiţilor, nu vă miraţi de încercarea de foc din mijlocul vostru, care a venit peste voi ca să vă încerce, ca de ceva ciudat, care a dat peste voi: dimpotrivă, bucuraţi-vă, întrucât aveţi parte de patimile lui Hristos, ca să vă bucuraţi şi să vă veseliţi şi la arătarea slavei Lui” (1 Petru 4,12.13).SFS 147.2
La lumina zilei şi influenţată de muzica pe care o aude, pasărea din colivie nu va cânta ceea ce stăpânul ei ar vrea să cânte. Ea învaţă un tril de aici, unul de dincolo, dar niciodată o melodie distinctă şi întreagă. Însă stăpânul îi acoperă colivia şi o aşază acolo unde pasărea poate auzi doar cântecul pe care el vrea ca ea să înveţe să îl cânte. În întuneric, ea încearcă iar şi iar să cânte acel cântec până când îl învaţă şi până când melodia este desăvârşită. Apoi pasărea este scoasă la lumină şi atunci ea va cânta acel cântec. Astfel lucrează Dumnezeu cu copiii Săi. El vrea să ne înveţe un cântec şi, după ce îl vom învăţa în mijlocul umbrelor necazului, îl vom cânta apoi mereu şi mereu.SFS 147.3