Dragostea Frăţească

Hristos nu făcea deosebire între oameni după naţionalitate, rang social sau apartenenţă religioasă. Cărturarii şi fariseii îşi doreau să facă din darurile cerului un câştig la nivel local şi naţional şi să excludă restul familiei lui Dumnezeu. Dar Hristos a venit să dărâme zidurile de despărţire. El a venit să arate că mila şi dragostea Sa sunt dăruite nelimitat, la fel ca aerul, lumina sau ploaia care înviorează pământul.SFS 9.4

Viaţa lui Hristos a pus bazele unei religii în care nu se ţine seama de clasele sociale, o religie prin care iudeii şi neamurile, cei liberi şi cei robi sunt înfrăţiţi şi egali înaintea lui Dumnezeu.SFS 9.5

Niciun considerent politic nu influenţa acţiunile Sale. El nu făcea deosebire între vecini şi străini, prieteni şi duşmani. Ceea ce Îi mişca inima era sufletul însetat după apa vieţii.SFS 9.6

Nu considera că vreo fiinţă omenească ar fi fost fără valoare, ci căuta să ofere tuturor remediul vindecător. El prezenta oricui se afla în preajmă o lecţie potrivită cu timpul şi contextul respectiv. Orice desconsiderare sau conflict dintre semeni Îl făcea şi mai conştient de nevoia lor după mila Sa divino-umană. El căuta să le inspire speranţă celor mai duri şi mai nepromiţători, prezentându-le asigurarea că pot deveni fără vină şi neprihăniţi şi că pot obţine caracterul prin care să se comporte ca nişte copii ai lui Dumnezeu.SFS 10.1

Adesea, Isus Se întâlnea cu cei care căzuseră sub stăpânirea lui Satana şi care nu aveau putere să scape din cursele lui. Acestor persoane descurajate, bolnave, ispitite şi căzute, Isus le vorbea cu compasiune şi sensibilitate, rostind cuvintele de care aveau nevoie şi pe care le puteau înţelege. De asemenea, îi întâlnea pe cei care se luptau direct cu duşmanul sufletelor. Pe aceştia îi încuraja să fie perseverenţi, asigurându-i că vor obţine biruinţa, fiindcă îngeri de la Dumnezeu erau de partea lor şi le ofereau ajutor.SFS 10.2

La masa vameşilor, El Se aşeza ca oaspete onorat, arătând, prin simpatie şi amabilitate, că le recunoaşte demnitatea personală; iar oamenii tânjeau să devină vrednici de încrederea Sa. Cuvintele Sale ajungeau la inimile lor însoţite de binecuvântare şi putere dătătoare de viaţă. Noi impulsuri erau trezite şi aceşti proscrişi ai societăţii aveau perspectiva unei noi vieţi.SFS 10.3

Deşi era iudeu, Isus Se amesteca nestingherit printre samariteni, neţinând cont de obiceiurile fariseice ale naţiunii Sale. Înfruntând prejudecăţile lor, El accepta ospitalitatea acestor oameni dispreţuiţi. Dormea în casele lor, mânca la masa lor, acceptând hrana pregătită şi servită de mâinile lor, îi învăţa pe drumurile lor şi îi trata cu cea mai mare amabilitate şi politeţe. Şi, în timp ce le atrăgea inima spre El prin relaţii de prietenie, harul Său divin le dăruia mântuirea, pe care iudeii o respingeau.SFS 10.4