„Sionul zicea: ‘M-a părăsit Domnul
şi m-a uitat Domnul!’
Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează
Şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei?
Dar, chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu niciun chip:
Iată că te-am săpat pe mâinile Mele.”SFS 97.3

(Isaia 49,14-16)

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine;
Nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău;
Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor.
Eu te sprijin cu dreapta Mea biruitoare.”SFS 97.4

(Isaia 41,10)

„Voi, pe care v-am luat în spinare de la obârşia voastră,
Pe care v-am purtat pe umăr de la naşterea voastră:
Până la bătrâneţea voastră Eu voi fi acelaşi,
Până la cărunteţele voastre vă voi sprijini.
V-am purtat şi tot vreau să vă mai port,
Să vă sprijin şi să vă mântuiesc.”SFS 97.5

(Isaia 46,3.4)

Nimic altceva nu va favoriza sănătatea trupului şi a sufletului în mai mare măsură decât spiritul recunoştinţei şi al mulţumirii. Avem sarcina clară de a ne opune tristeţii, gândurilor negative şi sentimentelor de nemulţumire — la fel cum avem datoria de a ne ruga. Dacă ne îndreptăm spre ceruri, cum putem înainta asemenea unei cete de bocitori, murmurând şi tânguindu-ne tot drumul până la casa Tatălui?SFS 97.6

Cei care se tânguie şi consideră că bucuria şi fericirea sunt un păcat nu au religia adevărată. Cei care îşi găsesc plăcerea în tot ce este trist în această lume, care aleg să privească la frunzele uscate, în loc să strângă florile frumoase, care nu văd nimic frumos în vârfurile maiestuoase ale muncilor şi în văile acoperite de iarbă verde, care îşi închid urechile ca să nu audă vocea voioasă care le vorbeşte prin natură, o voce plăcută şi melodioasă pentru cel care o ascultă - aceştia nu sunt în Hristos. Ei îşi adună în jur beznă, când ar putea avea lumină pe Însuşi Soarele Neprihănirii, care să răsară în inimile lor oferindu-le vindecare.SFS 97.7

Adeseori, mintea poate fi întunecată din cauza durerii. Atunci nu încerca să raţionezi. Ştii că Isus te iubeşte. El îţi înţelege slăbiciunea. Poţi face voia Sa odihnindu-te pur şi simplu în braţele Sale.SFS 98.1

Este o lege a naturii umane aceea că sentimentele şi gândurile sunt alimentate şi întărite dacă sunt rostite. Dacă este adevărat faptul că vorbele exprimă gândurile, atunci şi gândurile pot fi stârnite în urma rostirii cuvintelor. Dacă ne-am exprima mai des credinţa, dacă ne-am bucura mai mult de binecuvântările pe care ştim că le avem — mila şi iubirea lui Dumnezeu —, am avea mai multă credinţă şi am fi mai veseli. Nicio limbă nu poate da glas şi nicio minte limitată nu-şi poate închipui binecuvântarea ce decurge în urma pronunţării recunoştinţei faţă de bunătatea şi dragostea lui Dumnezeu. Chiar şi aici, pe pământ, putem avea o bucurie asemenea unui izvor nesecat, dacă este alimentată de şuvoaiele care se revarsă de la tronul lui Dumnezeu.SFS 98.2

Apoi, să ne educăm inima şi buzele să rostească laude faţă de Dumnezeu pentru iubirea Sa incomparabilă. Să ne educăm sufletul să fie încrezător şi să rămână în lumina crucii de pe Calvar. Nu ar trebui să uităm niciodată că suntem copii ai Împăratului ceresc, fii şi fiice ale Domnului oştirilor. Este privilegiul nostru de a găsi pacea în Dumnezeu. „Pacea lui Hristos... să stăpânească în inimile voastre şi fiţi recunoscători” (Coloseni 3,15).SFS 98.3

Uitând problemele şi necazurile noastre, să-L lăudăm pe Dumnezeu că ne-a dat ocazia de a trăi pentru slava Numelui Său. Binecuvântările înnoite ale fiecărei zile să trezească în inimile noastre lauda pentru aceste dovezi ale grijii Sale faţă de noi. Când deschizi ochii dimineaţa, mulţumeşte-I lui Dumnezeu că te-a ocrotit peste noapte. Mulţumeşte-I pentru pacea din inimă. Dimineaţa, la prânz şi seara, parfumul plăcut al recunoştinţei tale să se înalţe către cer.SFS 98.4

Când te întreabă cineva cum te simţi, nu te gândi să spui ceva trist pentru a câştiga compasiunea acelei persoane. Nu vorbi despre lipsa ta de credinţă şi despre durerile şi suferinţele tale. Ispititorului îi plac astfel de cuvinte. Când discuţi despre subiecte întunecate, îl lauzi pe el. Nu trebuie să stăruim asupra mari puterii cu care ne învinge Satana. Adesea ne lăsăm în mâinile lui când vorbim despre puterea lui. Mai bine să vorbim despre puterea mare a lui Dumnezeu, care simte împreună cu noi. Povestiţi despre puterea inegalabilă a lui Hristos şi vorbiţi despre slava Sa. Tot cerul este interesat de mântuirea noastră. Îngerii lui Dumnezeu, de zece mii de ori zece mii şi mii de mii, au fost trimişi să slujească celor care vor moşteni mântuirea. Ei ne protejează de rău şi înlătură puterile întunericului care încearcă să ne distrugă. Nu avem motive să fim recunoscători în orice clipă, să fim recunoscători chiar şi atunci când întâlnim în cale aparente dificultăţi?SFS 99.1

Principiile Biblice De Vindecare

În Contact Cu Natura