Plata

Când i-a chemat pe ucenici să Îl urmeze, Hristos nu le-a oferit perspective plăcute pentru viaţa aceasta. Nu le-a făcut nicio promisiune de câştig sau onoare lumească şi nici ei nu şi-au exprimat dorinţa cu privire la ceea ce ar trebui să primească. Lui Matei, care stătea la vamă, Mântuitorul i-a spus: “‘Vino după Mine!’ Vameşul a lăsat totul, s-a sculat şi a mers după El” (Luca 5,27.28). Înainte de a renunţa la slujba sa, Matei nu a zăbovit să ceară un anumit salariu egal cu suma primită până atunci. Fără întrebări sau ezitări, el L-a urmat pe Isus. Îi era suficient să ştie că avea să fie cu Mântuitorul, că avea să audă cuvintele Sale şi că avea să-L însoţească în lucrarea Sa.SFS 151.1

La fel s-a întâmplat şi cu ucenicii chemaţi mai devreme. Când Isus i-a îndemnat pe Petru şi pe tovarăşii lui să Îl urmeze, ei şi-au lăsat imediat bărcile şi plasele de pescuit. Unii dintre aceşti ucenici aveau familie şi prieteni ce depindeau de ajutorul lor; dar, când au primit invitaţia Mântuitorului, ei nu au ezitat şi nu au întrebat: „Cum vom supravieţui şi cum ne vom întreţine familia?” Ei s-au supus chemării; iar mai târziu, când Isus i-a întrebat: „Când v-am trimis fără punga, fără traistă şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva?”, ei au putut să răspundă: „De nimic.” (Luca 22,35).SFS 151.2