Respiraţia

Pentru a avea un sânge sănătos, trebuie să respirăm corect. Inhalarea profundă şi completă a aerului, prin care plămânii se umplu cu oxigen, purifică sângele. Sângele va fi deschis la culoare (oxigenat) şi va ajunge la fiecare organ al corpului, ca un torent dătător de viaţă. Respiraţia corectă linişteşte nervii; ea stimulează apetitul şi îmbunătăţeşte digestia şi are ca efect un somn adânc şi odihnitor. Plămânilor ar trebui să li se permită să respire în voie, fără să fie stânjeniţi în vreun fel. Capacitatea lor se dezvoltă prin mişcare nestingherită şi se diminuează dacă sunt îngrădiţi şi strânşi. De aici şi efectele rele ale obiceiului atât de răspândit, mai ales printre cei care au o ocupaţie sedentară, de a sta aplecaţi în timpul desfăşurării activităţii. În această poziţie, respiraţia nu poate fi profundă. Respiraţia superficială devine curând un obicei, iar plămânii îşi pierd capacitatea de a-şi mări volumul. Un efect similar îl va avea şi hainele foarte strâmte. De exemplu, prin purtarea corsetului, partea inferioară a pieptului nu va avea suficient loc; muşchii abdominali, care au menirea de a ajuta la respiraţie, nu reuşesc să-şi îndeplinească rolul, iar plămânii sunt îngrădiţi. În acest fel, este primită o cantitate insuficientă de oxigen, sângele circulă greu. Substanţele reziduale şi nocive, care ar trebui eliminate din plămâni odată cu expirarea aerului, sunt reţinute, iar sângele devine impur. Nu sunt afectaţi numai plămânii, ci şi stomacul, ficatul şi creierul. Pielea devine palidă; digestia este întârziată; inima este abătută, creierul întunecat; gândurile devin tulburi; sufletul se întristează; întreg organismul devine deprimat şi inactiv şi, în mod special, sensibil la îmbolnăvire.SFS 104.1

Plămânii elimină permanent reziduuri şi au nevoie continuă de aer proaspăt. Aerul poluat nu furnizează cantitatea necesară de oxigen, iar sângele ajunge la creier şi la alte organe fără putere de viaţă. De aici, necesitatea unei bune aerisiri. Locuirea în camere închise, prost aerisite, în care aerul este îmbâcsit şi închis, slăbeşte întreg organismul. Acesta devine deosebit de sensibil la răceli şi o mică expunere aduce boala. Multe femei sunt palide şi plăpânde din cauza locuirii în spaţii închise. Ele respiră acelaşi aer iar şi iar, până când acesta se încarcă cu substanţele nocive eliminate prin plămâni şi pori, şi impurităţile ajung astfel din nou în plămâni.SFS 104.2