Iov 30

1 Și acum!… Am ajuns de râsul celor mai tineri decât mine, pe ai căror părinți nu-i socoteam vrednici să-i pun printre câinii turmei mele. RCCV — Iov 30:1

2 Dar la ce mi-ar fi folosit puterea mâinilor lor, când ei nu erau în stare să ajungă la bătrânețe? RCCV — Iov 30:2

3 Sfrijiți de sărăcie și foame, fug în locuri uscate, de multă vreme părăsite și pustii. RCCV — Iov 30:3

4 Smulg ierburile sălbatice de lângă copăcei și n-au ca pâine decât rădăcina de bucsău. RCCV — Iov 30:4

5 Sunt izgoniți din mijlocul oamenilor, strigă lumea după ei ca după niște hoți. RCCV — Iov 30:5

6 Locuiesc în văi îngrozitoare, în peșterile pământului și în stânci. RCCV — Iov 30:6

7 Urlă printre tufișuri și se adună sub mărăcini. RCCV — Iov 30:7

8 Ființe mârșave și disprețuite – sunt izgoniți din țară. RCCV — Iov 30:8

9 Și acum, astfel de oameni mă pun în cântecele lor, am ajuns de batjocura lor. RCCV — Iov 30:9

10 Mă urăsc, mă ocolesc, mă scuipă în față. RCCV — Iov 30:10

11 Nu se mai sfiesc și mă înjosesc, nu mai au niciun frâu înaintea mea. RCCV — Iov 30:11

12 Ticăloșii aceștia se scoală la dreapta mea și îmi împing picioarele și își croiesc cărări împotriva mea ca să mă piardă. RCCV — Iov 30:12

13 Îmi nimicesc cărarea și lucrează ca să mă prăpădească, ei, cărora nimeni nu le-ar veni în ajutor. RCCV — Iov 30:13

14 Ca printr-o largă spărtură străbat spre mine, se năpustesc sub pocnetul dărâmăturilor. RCCV — Iov 30:14

15 Mă apucă groaza. Slava îmi este spulberată ca de vânt, ca un nor a trecut fericirea mea. RCCV — Iov 30:15

16 Și acum, mi se topește sufletul în mine, și m-au apucat zilele suferinței. RCCV — Iov 30:16

17 Noaptea mă pătrunde și-mi smulge oasele, durerea care mă roade nu încetează. RCCV — Iov 30:17

18 De tăria suferinței, haina își pierde fața, mi se lipește de trup ca o cămașă. RCCV — Iov 30:18

19 Dumnezeu m-a aruncat în noroi și am ajuns ca țărâna și cenușa. RCCV — Iov 30:19

20 Strig către Tine, și nu-mi răspunzi; stau în picioare, și nu mă vezi. RCCV — Iov 30:20

21 Ești fără milă împotriva mea, lupți împotriva mea cu tăria mâinii Tale. RCCV — Iov 30:21

22 Mă ridici, îmi dai drumul pe vânt și mă nimicești cu suflarea furtunii. RCCV — Iov 30:22

23 Căci știu că mă duci la moarte, în locul unde se întâlnesc toți cei vii. RCCV — Iov 30:23

24 Dar cel ce se prăbușește nu-și întinde mâinile? Cel în nenorocire nu cere ajutor? RCCV — Iov 30:24

25 Nu plângeam eu pe cel amărât? N-avea inima mea milă de cel lipsit? RCCV — Iov 30:25

26 Mă așteptam la fericire, și când colo, nenorocirea a venit peste mine; trăgeam nădejde de lumină, și când colo, a venit întunericul. RCCV — Iov 30:26

27 Îmi fierb măruntaiele fără încetare, m-au apucat zilele de durere. RCCV — Iov 30:27

28 Umblu înnegrit, dar nu de soare. Mă scol în plină adunare și strig ajutor. RCCV — Iov 30:28

29 Am ajuns frate cu șacalii, tovarăș cu struții. RCCV — Iov 30:29

30 Pielea mi se înnegrește și cade, iar oasele îmi ard și se usucă. RCCV — Iov 30:30

31 Harpa mea s-a prefăcut în instrument de jale, și cavalul meu scoate sunete plângătoare. RCCV — Iov 30:31