Marcu 12

1 Isus a început pe urmă să le vorbească în pilde. „Un om a sădit o vie. A împrejmuit-o cu un gard, a săpat un teasc în ea și a zidit un turn; apoi a arendat-o unor vieri și a plecat din țară. RCCV — Marcu 12:1

2 La vremea roadelor, a trimis la vieri un rob, ca să ia de la ei din roadele viei. RCCV — Marcu 12:2

3 Vierii au pus mâna pe el, l-au bătut și l-au trimis înapoi cu mâinile goale. RCCV — Marcu 12:3

4 A trimis iarăși la ei un alt rob; ei l-au rănit la cap și l-au batjocorit. RCCV — Marcu 12:4

5 A mai trimis un altul pe care l-au omorât; apoi a trimis mulți alții, dintre care, pe unii i-au bătut, iar pe alții i-au omorât. RCCV — Marcu 12:5

6 Mai avea un singur fiu preaiubit; la urmă, l-a trimis și pe el la ei. „Vor primi cu cinste pe fiul meu!”, zicea el. RCCV — Marcu 12:6

7 Dar vierii aceia au zis între ei: „Iată moștenitorul; veniți să-l omorâm, și moștenirea va fi a noastră.” RCCV — Marcu 12:7

8 Și au pus mâna pe el, l-au omorât și i-au aruncat trupul afară din vie. RCCV — Marcu 12:8

9 Acum, ce va face stăpânul viei? Va veni, va nimici pe vierii aceia, și via o va da altora. RCCV — Marcu 12:9

10 Oare n-ați citit locul acesta din Scriptură: „Piatra pe care au lepădat-o zidarii a ajuns să fie pusă în capul unghiului; RCCV — Marcu 12:10

11 Domnul a făcut acest lucru și este minunat în ochii noștri”?” RCCV — Marcu 12:11

12 Ei căutau să-L prindă, dar se temeau de norod. Pricepuseră că împotriva lor spusese Isus pilda aceasta. Și L-au lăsat și au plecat. RCCV — Marcu 12:12

13 Apoi au trimis la Isus pe unii din farisei și din irodieni, ca să-L prindă cu vorba. RCCV — Marcu 12:13

14 Aceștia au venit și I-au zis: „Învățătorule, știm că spui adevărul și nu-Ți pasă de nimeni; căci nu cauți la fața oamenilor și înveți pe oameni calea lui Dumnezeu în adevăr. Se cade să plătim bir cezarului sau nu? RCCV — Marcu 12:14

15 Să plătim sau să nu plătim?” Isus le-a cunoscut fățărnicia și le-a răspuns: „Pentru ce Mă ispitiți? Aduceți-Mi un ban ca să-l văd.” RCCV — Marcu 12:15

16 I-au adus un ban; și Isus i-a întrebat: „Chipul acesta și slovele scrise pe el, ale cui sunt?” „Ale cezarului”, I-au răspuns ei. RCCV — Marcu 12:16

17 Atunci Isus le-a zis: „Dați, dar, cezarului ce este al cezarului, și lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu.” Și se mirau foarte mult de El. RCCV — Marcu 12:17

18 Saducheii, care zic că nu este înviere, au venit la Isus și I-au pus următoarea întrebare: RCCV — Marcu 12:18

19 „Învățătorule, iată ce ne-a scris Moise: „Dacă moare fratele cuiva și-i rămâne nevasta fără să aibă copii, fratele său să ia pe nevasta lui și să ridice urmaș fratelui său.” RCCV — Marcu 12:19

20 Erau, dar, șapte frați. Cel dintâi s-a însurat și a murit fără să lase urmaș. RCCV — Marcu 12:20

21 Al doilea a luat de nevastă pe văduvă și a murit fără să lase urmaș. Tot așa și al treilea. RCCV — Marcu 12:21

22 Și niciunul din cei șapte n-a lăsat urmaș. După ei toți, a murit și femeia. RCCV — Marcu 12:22

23 La înviere, nevasta căruia dintre ei va fi ea? Căci toți șapte au avut-o de nevastă.” RCCV — Marcu 12:23

24 Drept răspuns, Isus le-a zis: „Oare nu vă rătăciți voi, din pricină că nu pricepeți nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu? RCCV — Marcu 12:24

25 Căci după ce vor învia din morți, nici nu se vor însura, nici nu se vor mărita, ci vor fi ca îngerii în ceruri. RCCV — Marcu 12:25

26 În ce privește învierea morților, oare n-ați citit în cartea lui Moise, în locul unde se vorbește despre „Rug”, ce i-a spus Dumnezeu, când a zis: „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov”? RCCV — Marcu 12:26

27 Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morți, ci al celor vii. Tare vă mai rătăciți!” RCCV — Marcu 12:27

28 Unul din cărturari, care-i auzise vorbind, fiindcă știa că Isus răspunsese bine saducheilor, a venit la El și L-a întrebat: „Care este cea dintâi dintre toate poruncile?” RCCV — Marcu 12:28

29 Isus i-a răspuns: „Cea dintâi este aceasta: „Ascultă Israele! Domnul Dumnezeul nostru este un singur Domn”; RCCV — Marcu 12:29

30 și: „Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău și cu toată puterea ta”; iată porunca dintâi. RCCV — Marcu 12:30

31 Iar a doua este următoarea: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Nu este altă poruncă mai mare decât acestea.” RCCV — Marcu 12:31

32 Cărturarul I-a zis: „Bine, Învățătorule. Adevărat ai zis că Dumnezeu este unul singur, că nu este altul afară de El RCCV — Marcu 12:32

33 și că a-L iubi cu toată inima, cu tot cugetul, cu tot sufletul și cu toată puterea și a iubi pe aproapele ca pe sine este mai mult decât toate arderile de tot și decât toate jertfele.” RCCV — Marcu 12:33

34 Isus a văzut că a răspuns cu pricepere și i-a zis: „Tu nu ești departe de Împărăția lui Dumnezeu.” Și nimeni nu îndrăznea să-I mai pună întrebări. RCCV — Marcu 12:34

35 Pe când învăța pe norod în Templu, Isus a zis: „Cum zic cărturarii că Hristosul este fiul lui David? RCCV — Marcu 12:35

36 Însuși David, fiind insuflat de Duhul Sfânt, a zis: „Domnul a zis Domnului meu: „Șezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmașii Tăi sub picioarele Tale.” RCCV — Marcu 12:36

37 Deci chiar David Îl numește Domn; atunci cum este El fiul lui?” Și gloata cea mare Îl asculta cu plăcere. RCCV — Marcu 12:37

38 În învățătura pe care le-o dădea, Isus le zicea: „Păziți-vă de cărturari, cărora le place să umble în haine lungi și să le facă lumea plecăciuni prin piețe. RCCV — Marcu 12:38

39 Ei umblă după scaunele dintâi în sinagogi și după locurile dintâi la ospețe; RCCV — Marcu 12:39

40 casele văduvelor le mănâncă și fac rugăciuni lungi de ochii lumii. O mai mare osândă va veni peste ei.” RCCV — Marcu 12:40

41 Isus ședea jos în fața vistieriei Templului și Se uita cum arunca norodul bani în vistierie. Mulți, care erau bogați, aruncau mult. RCCV — Marcu 12:41

42 A venit și o văduvă săracă și a aruncat doi bănuți, care fac un gologan. RCCV — Marcu 12:42

43 Atunci Isus a chemat pe ucenicii Săi și le-a zis: „Adevărat vă spun că această văduvă săracă a dat mai mult decât toți cei ce au aruncat în vistierie; RCCV — Marcu 12:43

44 căci toți ceilalți au aruncat din prisosul lor, dar ea, din sărăcia ei, a aruncat tot ce avea, tot ce-i mai rămăsese ca să trăiască.” RCCV — Marcu 12:44