Iov 39

1 Știi tu când își fac caprele sălbatice puii? Vezi tu pe cerboaice când fată? RCCV — Iov 39:1

2 Numeri tu lunile în care sunt însărcinate și cunoști tu vremea când nasc? RCCV — Iov 39:2

3 Ele se pleacă, fată puii și scapă iute de durerile lor. RCCV — Iov 39:3

4 Puii lor prind vlagă și cresc sub cerul slobod, pleacă și nu se mai întorc la ele. RCCV — Iov 39:4

5 Cine a lăsat slobod măgarul sălbatic, izbăvindu-l de orice legătură? RCCV — Iov 39:5

6 I-am dat ca locuință pustiul și pământul sărac ca locaș. RCCV — Iov 39:6

7 El râde de zarva cetăților și n-aude strigătele stăpânului, care-l mână. RCCV — Iov 39:7

8 Străbate munții ca să-și găsească hrana și umblă după tot ce este verde. RCCV — Iov 39:8

9 Vrea bivolul sălbatic să fie în slujba ta? Și stă el noaptea la ieslea ta? RCCV — Iov 39:9

10 Îl poți lega tu cu o funie, ca să tragă o brazdă? Merge el după tine, ca să grăpeze bulgării din văi? RCCV — Iov 39:10

11 Te încrezi tu în el, pentru că puterea lui este mare? Și-i lași tu grija lucrărilor tale? RCCV — Iov 39:11

12 Te lași tu pe el, pentru căratul roadelor tale, ca să le strângă în aria ta? RCCV — Iov 39:12

13 Aripa struțului bate cu veselie, de-ai zice că este aripa și penișul berzei. RCCV — Iov 39:13

14 Dar struțoaica își încredințează pământului ouăle și le lasă să se încălzească în nisip. RCCV — Iov 39:14

15 Ea uită că piciorul le poate strivi, că o fiară de câmp le poate călca în picioare. RCCV — Iov 39:15

16 Este aspră cu puii săi de parcă nici n-ar fi ai ei. Că s-a trudit degeaba, nu-i pasă nicidecum! RCCV — Iov 39:16

17 Căci Dumnezeu nu i-a dat înțelepciune și nu i-a făcut parte de pricepere. RCCV — Iov 39:17

18 Când se scoală și pornește, râde de cal și de călărețul lui. RCCV — Iov 39:18

19 Tu dai putere calului, și-i îmbraci gâtul cu o coamă ce fâlfâie? RCCV — Iov 39:19

20 Tu-l faci să sară ca lăcusta? Nechezatul lui puternic răspândește groaza. RCCV — Iov 39:20

21 Scurmă pământul și, mândru de puterea lui, se aruncă asupra celor înarmați; RCCV — Iov 39:21

22 își bate joc de frică, nu se teme și nu se dă înapoi dinaintea sabiei. RCCV — Iov 39:22

23 Zăngănește tolba cu săgeți pe el, sulița și lancea strălucesc, RCCV — Iov 39:23

24 fierbe de aprindere, mănâncă pământul, n-are astâmpăr când răsună trâmbița. RCCV — Iov 39:24

25 La sunetul trâmbiței parcă zice: „Înainte!” De departe miroase bătălia, glasul ca de tunet al căpeteniilor și strigătele de luptă. RCCV — Iov 39:25

26 Oare prin priceperea ta își ia uliul zborul și își întinde aripile spre miazăzi? RCCV — Iov 39:26

27 Oare din porunca ta se înalță vulturul și își așază cuibul pe înălțimi? RCCV — Iov 39:27

28 El locuiește în stânci, acolo își are locuința, pe vârful zimțat al stâncilor și pe vârful munților. RCCV — Iov 39:28

29 De acolo descoperă el prada și își cufundă privirile în depărtare după ea. RCCV — Iov 39:29

30 Puii lui îi beau sângele; și acolo unde sunt hoituri, acolo-i și vulturul.” RCCV — Iov 39:30