Luca 18

1 Isus le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase. RCCV — Luca 18:1

2 El le-a zis: „Într-o cetate era un judecător care de Dumnezeu nu se temea, și de oameni nu se rușina. RCCV — Luca 18:2

3 În cetatea aceea era și o văduvă care venea des la el și-i zicea: „Fă-mi dreptate în cearta cu pârâșul meu.” RCCV — Luca 18:3

4 Multă vreme n-a voit să-i facă dreptate. Dar, în urmă, și-a zis: „Măcar că de Dumnezeu nu mă tem, și de oameni nu mă rușinez, RCCV — Luca 18:4

5 totuși, pentru că văduva aceasta mă tot necăjește, îi voi face dreptate, ca să nu tot vină să-mi bată capul.” RCCV — Luca 18:5

6 Domnul a adăugat: „Auziți ce zice judecătorul nedrept? RCCV — Luca 18:6

7 Și Dumnezeu nu va face dreptate aleșilor Lui care strigă zi și noapte către El, măcar că zăbovește față de ei? RCCV — Luca 18:7

8 Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credință pe pământ?” RCCV — Luca 18:8

9 A mai spus și pilda aceasta pentru unii care se încredeau în ei înșiși că sunt neprihăniți și disprețuiau pe ceilalți. RCCV — Luca 18:9

10 „Doi oameni s-au suit la Templu să se roage; unul era fariseu, și altul vameș. RCCV — Luca 18:10

11 Fariseul stătea în picioare și a început să se roage în sine astfel: „Dumnezeule, Îți mulțumesc că nu sunt ca ceilalți oameni, hrăpăreți, nedrepți, preacurvari sau chiar ca vameșul acesta. RCCV — Luca 18:11

12 Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din toate veniturile mele.” RCCV — Luca 18:12

13 Vameșul stătea departe și nu îndrăznea nici ochii să și-i ridice spre cer; ci se bătea în piept și zicea: „Dumnezeule, ai milă de mine, păcătosul!” RCCV — Luca 18:13

14 Eu vă spun că mai degrabă omul acesta s-a coborât acasă socotit neprihănit decât celălalt. Căci oricine se înalță va fi smerit; și oricine se smerește va fi înălțat.” RCCV — Luca 18:14

15 I-au adus și niște copilași, ca să Se atingă de ei. Dar ucenicii, când au văzut lucrul acesta, au certat pe aceia care-i aduceau. RCCV — Luca 18:15

16 Isus a chemat la Sine pe copilași și a zis: „Lăsați copilașii să vină la Mine, și nu-i opriți; căci Împărăția lui Dumnezeu este a unora ca ei. RCCV — Luca 18:16

17 Adevărat vă spun că oricine nu va primi Împărăția lui Dumnezeu ca un copilaș, cu niciun chip nu va intra în ea.” RCCV — Luca 18:17

18 Un fruntaș a întrebat pe Isus: „Bunule Învățător, ce trebuie să fac ca să moștenesc viața veșnică?” RCCV — Luca 18:18

19 „Pentru ce Mă numești bun?”, i-a răspuns Isus. „Nimeni nu este bun decât Unul singur: Dumnezeu. RCCV — Luca 18:19

20 Știi poruncile: „Să nu preacurvești; să nu ucizi; să nu furi; să nu faci o mărturisire mincinoasă; să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta.” RCCV — Luca 18:20

21 „Toate aceste lucruri”, I-a zis el, „le-am păzit din tinerețea mea.” RCCV — Luca 18:21

22 Când a auzit Isus aceste vorbe, i-a zis: „Îți mai lipsește un lucru: vinde tot ce ai, împarte la săraci, și vei avea o comoară în ceruri. Apoi, vino și urmează-Mă.” RCCV — Luca 18:22

23 Când a auzit el aceste cuvinte, s-a întristat de tot; căci era foarte bogat. RCCV — Luca 18:23

24 Isus a văzut că s-a întristat de tot și a zis: „Cât de anevoie vor intra în Împărăția lui Dumnezeu cei ce au avuții! RCCV — Luca 18:24

25 Fiindcă mai lesne este să treacă o cămilă prin urechea acului decât să intre un om bogat în Împărăția lui Dumnezeu.” RCCV — Luca 18:25

26 Cei ce-L ascultau au zis: „Atunci cine poate fi mântuit?” RCCV — Luca 18:26

27 Isus a răspuns: „Ce este cu neputință la oameni este cu putință la Dumnezeu.” RCCV — Luca 18:27

28 Atunci Petru a zis: „Iată că noi am lăsat totul și Te-am urmat.” RCCV — Luca 18:28

29 Și Isus le-a zis: „Adevărat vă spun că nu este nimeni care să-și fi lăsat casa, sau nevasta, sau frații, sau părinții, sau copiii, pentru Împărăția lui Dumnezeu, RCCV — Luca 18:29

30 și să nu primească mult mai mult în veacul acesta de acum, iar în veacul viitor, viața veșnică.” RCCV — Luca 18:30

31 Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece și le-a zis: „Iată că ne suim la Ierusalim, și tot ce a fost scris prin proroci despre Fiul omului se va împlini. RCCV — Luca 18:31

32 Căci va fi dat în mâna Neamurilor; Îl vor batjocori, Îl vor ocărî, Îl vor scuipa; RCCV — Luca 18:32

33 și, după ce-L vor bate cu nuiele, Îl vor omorî, dar a treia zi va învia.” RCCV — Luca 18:33

34 Ei n-au înțeles nimic din aceste lucruri: căci vorbirea aceasta era ascunsă pentru ei și nu pricepeau ce le spunea Isus. RCCV — Luca 18:34

35 Pe când Se apropia Isus de Ierihon, un orb ședea lângă drum și cerșea. RCCV — Luca 18:35

36 Când a auzit norodul trecând, a întrebat ce este. RCCV — Luca 18:36

37 I-au spus: „Trece Isus din Nazaret.” RCCV — Luca 18:37

38 Și el a strigat: „Isuse, Fiul lui David, ai milă de mine!” RCCV — Luca 18:38

39 Cei ce mergeau înainte îl certau să tacă; dar el țipa și mai tare: „Fiul lui David, ai milă de mine!” RCCV — Luca 18:39

40 Isus S-a oprit și a poruncit să-l aducă la El; și, după ce s-a apropiat, l-a întrebat: RCCV — Luca 18:40

41 „Ce vrei să-ți fac?” „Doamne”, a răspuns el, „să-mi capăt vederea.” RCCV — Luca 18:41

42 Și Isus i-a zis: „Capătă-ți vederea. Credința ta te-a mântuit.” RCCV — Luca 18:42

43 Numaidecât, orbul și-a căpătat vederea și a mers după Isus, slăvind pe Dumnezeu. Tot norodul, când a văzut cele întâmplate, a dat laudă lui Dumnezeu. RCCV — Luca 18:43