O lecție pentru timpul nostru

În cazul lui Core, al lui Datan și al lui Abiram noi avem o lecție de avertizare, ca să nu le urmăm exemplul: „Să nu ispitim pe Domnul, cum L-au ispitit unii din ei, care au pierit prin șerpi. Să nu cârtiți, cum au cârtit unii din ei, care au fost nimiciți de Nimicitorul. Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, și au fost scrise pentru învățătura noastră, peste care au venit sfârșiturile veacurilor.”3M 353.1

Avem, în Cuvântul lui Dumnezeu, dovezi în legătură cu vulnerabilitatea poporului Său de a fi înșelat în mod teribil. Sunt multe cazuri în care ceea ce pare a fi un zel sincer pentru onoarea lui Dumnezeu este doar urmarea faptului că sufletul a fost lăsat nepăzit, astfel că vrăjmașul l-a ispitit și a imprimat asupra minții o înțelegere pervertită cu privire la adevărata stare de lucruri. Și ne putem aștepta exact la astfel de lucruri în aceste zile din urmă, pentru că Satana este la fel de activ acum, cum era și în timpul vechiului Israel. Cruzimea și puterea prejudecăților nu sunt înțelese. Nici măcar după ce adunarea a avut înaintea ochilor dovezile nimicirii acelor lideri ai rebeliunii, puterea suspiciunii și a neîncrederii care rămăsese în sufletul lor nu a fost înlăturată. Ei au văzut pământul deschizându-se și pe liderii răzvrătirii dispărând în măruntaiele pământului. Această înfricoșătoare demonstrație ar fi trebuit să îi vindece și să îi conducă la cea mai profundă pocăință pentru nedreptatea cu care îl trataseră pe Moise. 3M 353.2

Aici, Dumnezeu a dat întregului Israel ocazia să vadă și să simtă cât de păcătoasă le era calea, ceea ce ar fi trebuit să-i conducă la pocăință și la mărturisire. El le-a dat celor înșelați dovezi copleșitoare că slujitorul Său, Moise, avea dreptate că ei erau păcătoși. Ei au avut ocazia să petreacă o noapte reflectând la teribila pedeapsă trimisă de Cer, la care fuseseră martori. Dar judecata le era pervertită. Core instigase la răzvrătire și două sute cincizeci de căpetenii i se alăturaseră în răspândirea nemulțumirii. Întreaga adunare era afectată, într-o măsură mai mare sau mai mică, de invidia, de bănuielile și de ura înverșunată împotriva lui Moise, care atrăseseră dezaprobarea lui Dumnezeu într-o manieră evidentă, înfricoșătoare. Cu toate acestea, îndurătorul nostru Dumnezeu Se descoperă ca un Dumnezeu al dreptății și al harului. El a făcut deosebire între instigatori — inițiatorii și conducătorii răzvrătirii — și cei care se lăsaseră înșelați și conduși de aceștia. I-a fost milă de ignoranța și de nebunia celor care fuseseră amăgiți.3M 353.3

Dumnezeu i-a spus lui Moise să poruncească adunării să se îndepărteze de corturile celor pe care ei îi aleseseră în locul lui Moise. Chiar bărbații a căror distrugere o premeditaseră au fost în mâinile lui Dumnezeu instrumentele prin care le-a fost salvată viața în acea ocazie. Moise a spus: „Dați-vă la o parte din preajma locuinței lui Core!” De asemenea, ei erau într-un mare pericol să fie distruși în păcatele lor de mânia lui Dumnezeu, deoarece erau părtași la nelegiuirile bărbaților cărora le acordaseră simpatia lor și cu care se asociaseră.3M 354.1

Dacă, în timp ce Moise încerca să așeze această probă înaintea adunării lui Israel, cei care inițiaseră răzvrătirea s-ar fi pocăit și ar fi căutat iertarea lui Dumnezeu și a slujitorului Său pe care îl nedreptățiseră, răzbunarea lui Dumnezeu s-ar fi oprit chiar atunci. Dar acolo, în corturile lor, erau Core, instigatorul răzvrătirii, și simpatizanții săi, ca într-o sfidare a mâniei lui Dumnezeu, ca și când Dumnezeu nu ar fi lucrat niciodată prin slujitorul Său Moise. Și mai puțin se comportă acești răzvrătiți ca unii care, cu atât de puțin timp în urmă, fuseseră onorați de Dumnezeu prin a fi aduși împreună cu Moise aproape direct în prezența Sa, unde priviseră slava Sa neîntrecută. Acești bărbați l-au văzut pe Moise coborând de pe munte, după ce primise pentru a doua oară tablele de piatră, când fața îi strălucea atât de mult de slava lui Dumnezeu, încât poporul nu a putut să se apropie, ci a fugit de el. El i-a chemat, dar ei păreau îngroziți. Le-a prezentat tablele de piatră și le-a spus: „M-am rugat pentru voi și am abătut de la voi mânia lui Dumnezeu. Am implorat ca, dacă Dumnezeu trebuie să Își părăsească și să Își distrugă poporul, și numele meu să fie șters din cartea Lui. Și, iată, El mi-a răspuns, și aceste table de piatră pe care le țin în mâna mea sunt legământul care mi-a fost dat, al împăcării Sale cu poporul Său.”3M 354.2

Poporul își dă seama că este glasul lui Moise; că, deși este transformat și glorificat, tot Moise este. Îi spun că nu se pot uita la fața lui, deoarece lumina strălucitoare a chipului său este extrem de dureroasă pentru ei. Fața lui este ca soarele; nu o pot privi. Când Moise își dă seama care este dificultatea, își acoperă fața cu un văl. El nu susține că lumina aceea, slava de pe chipul său, este o reflectare a slavei lui Dumnezeu, pe care El a așezat-o asupra lui, și că poporul trebuie să o suporte, ci își acoperă slava. Păcatele poporului făceau ca vederea chipului său glorificat să le producă durere. La fel va fi și când sfinții lui Dumnezeu vor fi îmbrăcați în slavă, chiar înainte de a doua venire a Domnului nostru. Cei răi se vor da înapoi, se vor feri de această priveliște, deoarece slava de pe fețele sfinților le va produce durere. Dar toată această slavă de pe chipul lui Moise, această amprentă divină văzută asupra slujitorului umil al lui Dumnezeu, a fost uitată.3M 354.3