Lucrarea misionară

Pe 10 decembrie 1871, mi-a fost arătat că Dumnezeu avea să realizeze o mare lucrare prin adevăr, dacă oameni devotați și cu spirit de sacrificiu aveau să se dedice fără rezervă lucrării de a-l prezenta celor aflați în întuneric. Cei care cunosc adevărul prețios și care Îi sunt consacrați lui Dumnezeu trebuie să folosească orice ocazie favorabilă pentru pătrunderea adevărului. Îngerii lui Dumnezeu mișcă inimile și conștiințele oamenilor din alte popoare și suflete sincere sunt tulburate, atunci când văd semnele timpului în starea de neliniște și de tulburare a națiunilor. În inimile lor se ridică întrebarea: Care va fi sfârșitul acestor lucruri? În timp ce Dumnezeu și îngerii Lui acționează pentru a impresiona inimile, slujitorii lui Hristos par să fie adormiți. Doar puțini lucrează împreună cu mesagerii cerești. Toți bărbații și femeile care sunt creștini în adevăratul sens al cuvântului trebuie să fie lucrători în via Domnului. Ei trebuie să fie treji și să lucreze cu zel pentru mântuirea semenilor lor, urmând exemplul pe care li l-a dat Mântuitorul lumii, prin viața Lui de renunțare la sine și de sacrificiu, muncind cu seriozitate și cu credincioșie.3M 202.1

În rândurile adventiștilor păzitori ai Sabatului există foarte puțin spirit misionar. Dacă pastorii și membrii ar fi suficient de conștienți de lucrul acesta, nu ar mai rămâne indiferenți, când Dumnezeu le-a acordat onoarea de a le încredința Legea Sa, pe care a întipărit-o în mintea lor și pe care a scris-o în inima lor. Pe baza acestor adevăruri de importanță vitală, lumea va fi pusă la probă. Și totuși, în țara noastră există orașe, sate și târguri care nu au auzit niciodată mesajul de avertizare. Tineri care s-au simțit impresionați de apelurile făcute pentru a da ajutor în această mare lucrare, de înaintare a cauzei lui Dumnezeu, au făcut câțiva pași înainte, dar nu au luat suficient asupra lor povara lucrării, pentru a realiza tot ceea ce s-ar fi putut realiza. Ei vor să facă o lucrare mică, ceva care să nu le ceară un efort special. De aceea nu învață să depindă întru totul de Dumnezeu și, prin credință vie, să soarbă din marele Izvor, din marea Sursă de lumină și de putere, pentru ca eforturile lor să aibă un succes deplin. 3M 202.2

Cei care cred că au de făcut o lucrare pentru Stăpân nu ar trebui să-și înceapă eforturile în biserici, ci ar trebui să plece în câmpuri noi, ca să-și încerce și să-și demonstreze darurile. În felul acesta, se pot verifica și se pot convinge dacă, într-adevăr, Dumnezeu i-a ales pentru această lucrare. Acolo vor simți nevoia de a studia Cuvântul lui Dumnezeu și de a se ruga stăruitor pentru înțelepciune cerească și pentru ajutor divin. Confruntându-se cu împotrivitori care aduc obiecții față de punctele noastre de credință importante, ei vor avea posibilitatea de a dobândi cea mai valoroasă experiență. Își vor simți slăbiciunea și vor fi conduși la Cuvântul lui Dumnezeu și la rugăciune. Prin această folosire a darurilor pe care le au, ei vor învăța și se vor dezvolta, vor dobândi încredere, curaj și credință și, în cele din urmă, o experiență de valoare.3M 203.1

Frații H au început bine această lucrare. În eforturile lor, ei nu au mers prin biserici, ci în afară, în câmpuri noi. Au început cu umilință. Au fost mici în ochii lor și au simțit nevoia de a-și pune toată încrederea în Dumnezeu. Acești frați, în special A H, sunt acum într-un mare pericol de a deveni independenți. Când a discutat cu cei care se opuneau adevărului, adevărul a obținut biruința și el a început să se simtă puternic. Atunci când se va înălța mai presus de simplitatea lucrării, eforturile lui nu vor mai fi de niciun folos cauzei prețioase a lui Dumnezeu. El nu trebuie să-și încurajeze plăcerea pe care o are pentru discuțiile în contradictoriu, ci să caute să le evite ori de câte ori poate. Această întrecere cu puterile întunericului, desfășurată în dezbateri aprinse, rareori conduce la rezultatele cele mai favorabile înaintării adevărului prezent.3M 203.2

Dacă tinerii care încep să lucreze pentru această cauză ar avea un spirit misionar, ar dovedi prin aceasta că, într-adevăr, Dumnezeu i-a chemat în lucrare. Dar atunci când nu sunt dispuși să meargă în locuri noi, ci se mulțumesc să meargă din biserică în biserică, ei arată că nu au luat asupra lor povara lucrării. Viziunea tinerilor noștri predicatori nu este suficient de largă. Zelul lor este prea slab. Dacă s-ar trezi și I s-ar consacra Domnului, tinerii ar fi sârguincioși în fiecare clipă și ar căuta să se califice pentru a deveni lucrători în câmpul misionar, nu combatanți pe câmpul de luptă.3M 203.3

Tinerii trebuie să se pregătească, devenind cunoscători ai altor limbi, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi ca mijloace de a le comunica adevărul Său mântuitor celor care fac parte din alte națiuni. Acești tineri pot să învețe alte limbi chiar în timp ce sunt angajați în lucrarea pentru cei păcătoși. Dacă își drămuiesc timpul bine, pot să-și dezvolte mintea și să se califice pentru a fi și mai folositori. Dacă tinerele care nu au purtat până acum decât responsabilități nesemnificative s-ar consacra lui Dumnezeu, ar putea să se pregătească pentru a fi folositoare, studiind și învățând alte limbi. Ele s-ar putea dedica lucrării de traducere.3M 204.1

Publicațiile noastre ar trebui tipărite și în alte limbi, ca să putem ajunge și la popoarele străine. Se poate face mult prin intermediul tiparului, dar și mai mult s-ar putea realiza, dacă publicațiile noastre ar fi însoțite de influența eforturilor predicatorului. Este nevoie de misionari care să meargă în alte țări și să predice adevărul cu grijă și cu atenție. Cauza adevărului prezent poate fi mult extinsă prin eforturile personale. Dacă se lucrează cu înțelepciune, contactul dintre o minte și alta va face mai mult pentru îndepărtarea prejudecăților, decât ar putea face publicațiile singure. Cei angajați în această lucrare nu trebuie să se gândească la comoditatea și la plăcerile lor, nici să iubească popularitatea și etalarea.3M 204.2

Când vor vedea că tinerii sunt plini de zel să se pregătească să-și extindă lucrarea în orașe, sate și târguri care nu au fost niciodată trezite la adevăr și că misionarii se oferă voluntari să meargă în alte țări, pentru a duce adevărul și acolo, bisericile vor fi încurajate și întărite cu mult mai mult decât dacă ar beneficia doar ele de eforturile unor tineri lipsiți de experiență. Când vor vedea că inimile pastorilor lor sunt înflăcărate de iubire și de zel pentru adevăr și de dorința de a salva suflete, comunitățile se vor trezi. În general, acestea au în ele darurile și puterea necesare pentru binecuvântarea și întărirea lor și pentru a aduna oile și mieii în staul. Ele trebuie lăsate să se bazeze pe propriile resurse, pentru ca toate darurile care zac în adormire să poată fi trezite și puse la lucru în mod activ.3M 204.3

Atunci când se înființează comunități, trebuie să li se pună în vedere că este nevoie să fie luați chiar din mijlocul lor bărbați care să le ducă altora adevărul și să ridice noi biserici și că, prin urmare, toți trebuie să lucreze și să cultive la cel mai înalt nivel talentele pe care li le-a dat Dumnezeu, să-și educe mintea pentru a se angaja în slujba Stăpânului lor. Dacă acești mesageri au inima și viața curate, dacă exemplul lor este așa cum trebuie să fie, eforturile lor vor fi încununate de succes, deoarece ei au de prezentat un adevăr extrem de puternic, un adevăr clar și coerent, care este însoțit de argumente convingătoare în favoarea sa. Ei Îl au pe Dumnezeu de partea lor și îngerii Lui le însoțesc eforturile.3M 205.1

Motivul pentru care cei care predică adevărul realizează atât de puțin nu este doar acela că adevărul pe care îl predică este nepopular, ci și că oamenii care transmit mesajul nu sunt sfințiți de adevărul pe care îl predică. Mântuitorul nu le zâmbește aprobator și Duhul Său nu este cu ei. Prezența și puterea lui Dumnezeu de a-l convinge pe păcătos și de a curăți orice nelegiuire nu se manifestă. Distrugerea iminentă plutește asupra oamenilor și totuși ei nu sunt alarmați și înfricoșați. Pastorii neconsacrați fac foarte grea lucrarea celor care merg în urma lor și care poartă cu ei povara și spiritul lucrării.3M 205.2

Domnul a impresionat oameni de alte limbi și i-a adus sub influența adevărului, ca să poată fi calificați să lucreze pentru cauza Sa. El i-a adus în legătură cu editura noastră, astfel încât administratorii ei să poată beneficia de serviciile lor, dacă ar fi conștienți de nevoile cauzei. Este nevoie de publicații în alte limbi, pentru a trezi interesul și spiritul de cercetare în mijlocul altor națiuni.3M 205.3

Domnul a lucrat în modul cel mai remarcabil la inima lui Marcus Lichtenstein și a îndreptat pașii acestui tânăr către Battle Creek, ca acolo să poată fi adus sub influența adevărului și să fie convertit, astfel încât să poată obține o experiență și să intre în legătură cu departamentul de publicații. Faptul că a fost educat în religia ebraică îl califica pentru a pregăti publicații. Cunoștințele lui de ebraică ar fi fost de mare ajutor în editură, în pregătirea acelor publicații prin care putea fi câștigată o anumită categorie de oameni, la care altfel nu se putea ajunge. Darul pe care Dumnezeu l-a oferit editurii în persoana lui Marcus nu era de mică valoare. Purtarea și conștiinciozitatea lui erau în armonie cu principiile minunatelor adevăruri pe care începea să le înțeleagă și să le aprecieze.3M 205.4

Dar influența unora dintre cei din editură l-a întristat și l-a descurajat pe Marcus. Acești tineri, care nu îl prețuiau așa cum ar fi meritat și a căror viață era în contradicție cu mărturisirea lor creștină, au fost mijloacele folosite de Satana pentru a despărți de editură darul oferit de Dumnezeu. El a plecat confuz, mâhnit și descurajat. Cei care aveau ani de experiență și care ar fi trebuit să aibă în inimile lor dragostea lui Hristos se îndepărtaseră atât de mult de Dumnezeu prin egoismul, prin mândria și prin nebunia lor, încât nu au mai fost în stare să discearnă lucrarea specială a lui Dumnezeu în faptul de a-l aduce pe Marcus la editură.3M 206.1

Dacă cei care au legătură cu editura ar fi fost treji din punct de vedere spiritual, și nu paralizați, fratele I ar fi venit de mult în contact cu editura și acum ar fi fost pregătit să facă o lucrare bună, de care este mare nevoie. El ar fi trebuit să se ocupe să-i învețe pe tineri și pe tinere, pentru ca aceștia să poată fi acum calificați să devină lucrători în câmpurile misionare.3M 206.2

Cei angajați în lucrare sunt morți în proporție de aproape două treimi din cauză că au cedat influențelor rele. Ei s-au așezat acolo unde Dumnezeu nu-i putea influența prin Duhul Său Sfânt. Și, o, cât mă doare inima să văd că a trecut atât de mult timp și marea lucrare care ar fi putut fi realizată a rămas nefăcută, deoarece aceia care se află în poziții importante nu au umblat în lumină! Satana este pregătit să se arate plin de simpatie față de bărbații aflați în slujbe sfinte și să le spună că Dumnezeu nu le cere atât de mult zel și interes neegoist cum așteaptă fratele White din partea lor. Iar ei se așază fără grijă în fotoliul lui Satana și vrăjmașul acesta stăruitor, care este mereu vigilent, îi leagă cu lanțurile întunericului, în timp ce ei cred că stau bine. Satana lucrează și în dreapta, și în stânga, și de jur împrejur, și ei nu știu. Ei numesc întunericul lumină și lumina întuneric.3M 206.3

Dacă cei care lucrează în cadrul editurii sunt cu adevărat angajați în lucrarea sfântă de a da lumii ultimul mesaj solemn de avertizare, cât de atenți ar trebui să fie, ca să transpună în viața lor principiile adevărului pe care îl au în mâini. Ei trebuie să aibă inimi și mâini curate.3M 207.1

Membrii bisericii noastre care au legătură cu editura nu au avut grijă să folosească privilegiile pe care le au la dispoziție, astfel încât să nu irosească niciun talant și niciun mijloc de influență din cele pe care li le-a dat Dumnezeu. Aproape toți cei care au legătură cu editura au dat greș în a realiza importanța și sfințenia lucrării. Mândria și egoismul există într-o foarte mare măsură și îngerii lui Dumnezeu nu sunt atrași în biroul editurii, așa cum ar fi, dacă inimile celor de acolo ar fi curate și ar păstra comuniunea cu Dumnezeu. Cei care lucrează în editură nu au simțământul viu că adevărurile cu care se ocupă sunt de origine cerească și au menirea de a realiza o lucrare specială, asemenea predicării lui Noe înainte de potop. Așa cum predica lui Noe i-a avertizat, i-a pus la încercare și i-a testat pe locuitorii lumii înainte ca apele potopului să-i nimicească de pe fața pământului, adevărul lui Dumnezeu din aceste zile din urmă face aceeași lucrare de avertizare, de punere la încercare și de testare a lumii. Publicațiile care ies din editură poartă sigiliul Celui Veșnic. Ele sunt răspândite în toată țara și hotărăsc destinul sufletelor. Acum este mare nevoie de oameni care să poată traduce și pregăti publicațiile noastre în alte limbi, astfel încât mesajul de avertizare să poată merge la toate popoarele și să le încerce prin lumina adevărului, pentru ca, văzând lumina, bărbații și femeile să se poată întoarce de la nelegiuire la ascultare de Legea lui Dumnezeu.3M 207.2

Trebuie folosită orice ocazie pentru a duce adevărul și la alte națiuni. Aceasta va presupune o cheltuială considerabilă, dar prețul nu trebuie să împiedice în niciun caz realizarea acestei lucrări. Banii au valoare doar atunci când sunt folosiți pentru înaintarea intereselor Împărăției lui Dumnezeu. Domnul le-a împrumutat oamenilor mijloace tocmai pentru acest scop: să le folosească pentru a le transmite semenilor lor adevărul. Există un mare surplus de mijloace în rândurile adventiștilor de ziua a șaptea, iar reținerea lor egoistă de la susținerea cauzei lui Dumnezeu face ca ochii lor să devină orbi față de importanța lucrării lui Dumnezeu, împiedicându-i să-și dea seama de solemnitatea timpului în care trăim și de valoarea bogățiilor veșnice. Ei nu privesc Calvarul într-o lumină corectă și, de aceea, nu pot aprecia valoarea sufletelor pentru care Hristos a plătit un preț atât de mare.3M 208.1

Oamenii își vor investi banii în ceea ce ei consideră că are cea mai mare valoare și că le va aduce cel mai mare profit. Atunci când își asumă mari riscuri și investesc mult în proiecte legate de lumea aceasta, dar nu sunt dispuși să riște sau să investească mult pentru cauza lui Dumnezeu, pentru a le duce semenilor lor adevărul, ei arată prin faptele lor că prețuiesc bogățiile pământești cu mult mai mult decât pe cele cerești. 3M 208.2

Dacă oamenii și-ar așeza comoara pământească pe altarul lui Dumnezeu și ar lucra pentru a-și asigura comoara cerească la fel de zelos cum lucrează pentru a o câștiga pe cea pământească, ei și-ar investi cu bucurie banii oriunde ar vedea o ocazie de a face bine și de a ajuta cauza Stăpânului lor. Hristos le-a dat dovezi inconfundabile ale iubirii și ale credincioșiei Lui față de ei și le-a încredințat mijloace materiale pentru a-i pune la încercare și a le testa credincioșia față de El. El a părăsit cerul, bogățiile și slava Sa și, de dragul lor, S-a făcut sărac, pentru ca, prin sărăcia Lui, ei să poată deveni bogați. După această dovadă a bunăvoinței Lui de a-i mântui, Hristos nu cere mai puțin din partea oamenilor, decât să se tăgăduiască pe ei înșiși, să folosească mijloacele pe care El li le-a împrumutat pentru a-și salva semenii și, făcând astfel, să-și dovedească dragostea pentru Răscumpărătorul lor și să arate că prețuiesc mântuirea care le-a fost oferită printr-o jertfă atât de mare.3M 208.3

Acum este timpul să ne folosim banii pentru Dumnezeu. Acum este timpul să fim bogați în fapte bune, să strângem pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie, ca să apucăm viața veșnică. Un suflet mântuit în Împărăția lui Dumnezeu este de mai mare valoare decât toate bogățiile pământești. Noi suntem răspunzători înaintea lui Dumnezeu pentru sufletele celor cu care venim în contact și, cu cât relațiile noastre cu semenii sunt mai apropiate, cu atât responsabilitatea care ne revine este mai mare. Noi toți suntem o frăție, o familie, iar binele semenilor trebuie să fie principala noastră preocupare. Nu avem nicio clipă de pierdut. Dacă am fost neglijenți în această privință, este timpul ca acum să ne străduim să răscumpărăm vremea, ca nu cumva sângele sufletelor să fie găsit pe hainele noastre. Ca fii și fiice ale lui Dumnezeu, niciunul dintre noi nu are vreo scuză să nu ia parte la marea lucrare a lui Hristos, de mântuire a semenilor noștri.3M 209.1

Va fi o lucrare dificilă să învingem prejudecățile și să-i convingem pe cei necredincioși că eforturile noastre de a-i ajuta sunt dezinteresate. Dar lucrul acesta nu trebuie să ne împiedice să lucrăm. Nu există în Cuvântul lui Dumnezeu nicio învățătură care să ne spună să le facem bine doar celor care apreciază acest lucru și care răspund eforturilor noastre și să-i ajutăm doar pe cei care ne vor mulțumi pentru ce am făcut pentru ei. Dumnezeu ne-a trimis să lucrăm în via Sa. Este datoria noastră să facem tot ce ne stă în putere. „Dimineața, seamănă-ți sămânța și până seara nu lasă mâna să ți se odihnească, fiindcă nu știi ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.” Avem prea puțină credință. Noi limităm lucrarea Sfântului lui Israel. Ar trebui să-I fim recunoscători lui Dumnezeu, pentru bunăvoința Sa de a ne folosi pe oricare dintre noi ca instrument al Său. Orice rugăciune înălțată în credință, pentru orice lucru, va primi răspuns. Poate că acesta nu va veni exact așa cum ne așteptăm, dar va veni; poate nu atunci când am plănuit noi, dar cu siguranță chiar în momentul când avem cel mai mult nevoie de el. Dar, vai, cât păcătuim prin necredința noastră! „Dacă rămâneți în Mine și dacă rămân în voi cuvintele Mele, cereți orice veți vrea și vi se va da.”3M 209.2

Tinerii care sunt angajați în această lucrare nu trebuie să se încreadă prea mult în propriile lor abilități. Ei sunt lipsiți de experiență și ar trebui să caute să învețe înțelepciunea de la cei care au o experiență îndelungată în lucrare și care au avut ocazii să studieze caracterul.3M 209.3

În loc să lucrăm în comunități, Dumnezeu dorește ca noi să ne răspândim și lucrarea noastră misionară să se extindă în oricât de multe teritorii am putea ocupa în mod eficient, mergând în orice direcție pentru a înființa noi grupe. Ar trebui ca întotdeauna să imprimăm în mintea noilor ucenici importanța misiunii noastre. Atunci când bărbați capabili se convertesc la adevăr, ei nu trebuie să ceară lucrători care să le păstreze vie credința fără vlagă, ci trebuie să fie convinși de nevoia de a lucra ei înșiși în vie. Atâta timp cât bisericile așteaptă ca lucrători din alte părți să le întărească și să le încurajeze credința, membrii lor nu vor deveni puternici. Ei trebuie să fie învățați că puterea lor va crește proporțional cu efortul personal. Cu cât planul Noului Testament este urmat mai îndeaproape în lucrarea misionară, cu atât mai încununate de succes vor fi eforturile depuse. 3M 210.1

Noi trebuie să lucrăm așa cum a lucrat divinul nostru Învățător, semănând semințele adevărului cu grijă, cu frământare și cu tăgăduire de sine. Dacă nu vrem să obosim în facerea de bine, trebuie să avem în noi gândul care era și în Hristos. Viața Sa a fost o viață de continuu sacrificiu pentru binele altora. Noi trebuie să urmăm exemplul Său. Trebuie să semănăm sămânța adevărului și să avem încredere că Dumnezeu o va trezi la viață. Este posibil ca prețioasa sămânță să zacă adormită o vreme, până când harul lui Dumnezeu convinge inima și sămânța semănată este trezită la viață, crește și aduce roade spre slava lui Dumnezeu. În această măreață lucrare, este nevoie de misionari care să lucreze în mod neegoist, cu seriozitate și cu stăruință, ca împreună-lucrători cu Hristos și cu îngerii cerești, pentru salvarea semenilor lor.3M 210.2

Pastorii noștri ar trebui să se ferească în mod special de indolență și de mândrie, care au tendința să apară atunci când devenim conștienți că avem adevărul și că deținem argumente puternice, cărora împotrivitorii noștri nu le pot face față. Cu toate că adevărurile pe care le avem au puterea să rupă legăturile forțelor întunericului, există pericolul ca ei să neglijeze evlavia personală, curăția inimii și consacrarea deplină față de Dumnezeu. Există pericolul să simtă că sunt bogați și că nu duc lipsă de nimic, în timp ce le lipsesc tocmai calitățile esențiale unor creștini. Este posibil să fie ticăloși, nenorociți, săraci, orbi și goi. Ei nu simt necesitatea de a trăi în ascultare de Hristos în fiecare zi și în fiecare ceas. Mândria spirituală le distruge esența religiei. Ca să ne păstrăm umilința, ar fi bine să ne amintim cum apărem noi în ochii unui Dumnezeu sfânt, care citește orice taină a sufletului, și cum am apărea în ochii semenilor noștri, dacă toți ne-ar cunoaște la fel de bine cum ne cunoaște Dumnezeu. Pentru acest motiv, pentru a ne umili, noi suntem îndemnați să ne mărturisim greșelile și să folosim această ocazie pentru a ne supune mândria.3M 210.3

Pastorii nu trebuie să neglijeze exercițiul fizic. Trebuie să caute să se facă folositori și să fie de ajutor acolo unde depind de ospitalitatea altora. Ei nu trebuie să îngăduie ca alții să îi servească, ci mai degrabă să caute să ușureze poverile celor care, având un atât de mare respect pentru slujba Evangheliei, acceptă dificultăți și inconveniente pentru a face pentru ei ceea ce ar trebui să facă ei înșiși. Sănătatea precară a unora dintre pastorii noștri se datorează neglijenței lor de a face exercițiu fizic implicându-se într-o muncă folositoare.3M 211.1

Așa cum stau lucrurile, mi s-a arătat că ar fi fost mai bine dacă frații J ar fi făcut tot ce le stătea în putere pentru a pregăti broșuri care să circule printre francezi. Chiar dacă aceste lucrări nu sunt pregătite întru totul, ar fi mai bine ca ele totuși să circule, astfel încât poporul francez să aibă ocazia să cerceteze dovezile credinței noastre. Amânarea implică riscuri mari. Francezii trebuie să aibă cărți în care să le fie prezentate motivele credinței noastre. Frații J nu erau pregătiți să definitiveze aceste lucrări, pentru că aveau nevoie ei înșiși să crească în spiritualitate și să se însuflețească; altfel, cărțile pregătite de ei aveau să poarte amprenta gândirii lor. Ei au nevoie să fie corectați, astfel ca predicarea și scrierile lor să nu fie plictisitoare. Au nevoie să se educe să treacă imediat la subiect și să prezinte clar înaintea oamenilor trăsăturile esențiale ale credinței noastre. Lucrarea aceasta a fost împiedicată de Satana și s-a pierdut mult pentru că acești lucrători nu au fost pregătiți, atunci când ar fi trebuit să fie. Acești frați pot face mult bine, dacă sunt pe deplin devotați lucrării și dacă vor să urmeze lumina pe care le-a dat-o Dumnezeu.3M 211.2

______________________________________