Umilirea lui Hristos

Nu a pășit Exemplul nostru pe o cale grea, de abnegație, de sacrificiu de sine și de umilință, pentru a ne salva? În lucrarea Sa, El S-a confruntat cu dificultăți, a trecut prin dezamăgiri și a îndurat rușinea și suferința pentru a ne mântui. Și noi să refuzăm să urmăm calea pe care ne-a arătat-o Împăratul slavei? Să ne plângem de dificultățile drumului și de încercările cu care ne confruntăm în lucrarea de a învinge pentru noi, în locul nostru, când ne amintim de suferințele Mântuitorului din pustia ispitirii, din Grădina Ghetsimani și de pe Calvar? El a îndurat toate acestea ca să ne arate calea și să ne ofere ajutorul divin, fără de care am pieri. Dacă tinerii vor să câștige viața veșnică, nu trebuie să se aștepte că pot să-și urmeze propriile înclinații. Prețul va fi mare. Da, îi va costa totul. Acum ei pot să-L aleagă pe Isus sau să aleagă lumea. Câți tineri dragi sunt dispuși să sufere privațiuni, oboseală, trudă și neliniște, ca să-și slujească lor înșiși sau ca să atingă un obiectiv în această viață! Nici nu se gândesc să se plângă de greutățile sau de dificultățile pe care le întâmpină, atunci când își urmăresc propriul interes. Și atunci, de ce să se dea înapoi și să se ferească de conflicte, de renunțare la ei înșiși sau de orice sacrificiu, atunci când este vorba să obțină viața veșnică?3M 371.1

Hristos a venit din curțile de slavă în această lume murdară de păcat și S-a umilit luând asupra Sa natura omenească. S-a identificat cu slăbiciunile noastre și a fost ispitit în toate privințele cum suntem și noi. Aici, pe pământ, Hristos Și-a desăvârșit un caracter neprihănit nu pentru El, deoarece caracterul Său era curat și fără pată, ci pentru omul căzut. Acest caracter al Său i-l oferă omului, dacă acesta vrea să-l primească. Prin pocăința de păcat, prin credința în Hristos și prin ascultare de Legea desăvârșită a lui Dumnezeu, păcătosului îi este atribuită neprihănirea lui Hristos. Aceasta devine neprihănirea lui, iar numele îi este trecut în cartea vieții Mielului. El devine un copil al lui Dumnezeu, un membru al familiei regale.3M 371.2

Isus a plătit un preț infinit pentru a răscumpăra lumea, iar neamul omenesc a fost dat în mâinile Sale, a devenit proprietatea Sa. El Și-a sacrificat onoarea, bogățiile și căminul plin de slavă din curțile cerești și a devenit fiul lui Iosif și al Mariei. Iosif era unul dintre cei mai umili lucrători cu ziua. Isus a lucrat și El. A dus o viață de trudă și de greutăți. Atunci când Și-a început lucrarea, după ce a fost botezat, a îndurat un post chinuitor, de aproape șase săptămâni. Nu numai durerile cumplite ale foamei Îi produceau o suferință de nedescris, ci și vinovăția păcatelor lumii întregi, care apăsa atât de greu asupra Lui. Cel care nu a cunoscut niciun păcat S-a făcut păcat pentru noi. Cu această îngrozitoare povară de vinovăție asupra Lui, din cauza păcatelor noastre, El a rezistat teribilului test al stăpânirii poftei, al iubirii de lume și de onoruri și al mândriei etalării, care conduce la îngâmfare. Domnul Hristos a îndurat aceste trei mari ispite și a învins în favoarea omului, desăvârșind pentru acesta un caracter neprihănit, deoarece știa că omul nu putea face singur acest lucru. El știa că în aceste trei aspecte avea să atace Satana neamul omenesc. Așa îl învinsese pe Adam și intenționa să-și ducă mai departe lucrarea, până la ruina completă a omului. Hristos a intrat pe câmpul de luptă de partea omului, ca să-l învingă pe Satana în numele omului, deoarece a văzut că omul nu putea învinge singur. Hristos a pregătit calea pentru răscumpărarea omului prin propria Sa viață de suferință, de renunțare la sine și de sacrificiu, prin umilința Sa și, în final, prin moartea Sa. El i-a dat ajutor omului pentru ca acesta, urmând exemplul lui Hristos, să poată învinge pentru el însuși, așa cum Hristos a învins pentru el.3M 372.1

„Nu știți că trupul vostru este Templul Duhului Sfânt, care locuiește în voi, și pe care L-ați primit de la Dumnezeu? Și că voi nu sunteți ai voștri? Căci ați fost cumpărați cu un preț. Proslăviți dar pe Dumnezeu în trupul și în duhul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu.” „Nu știți că voi sunteți Templul lui Dumnezeu, și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi? Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu, căci Templul lui Dumnezeu este sfânt: și așa sunteți voi.” „Nu vă înjugați la un jug nepotrivit cu cei necredincioși. Căci ce legătură este între neprihănire și fărădelege? Sau cum pot sta împreună lumina cu întunericul? Ce înțelegere poate fi între Hristos și Belial? Sau ce legătură are cel credincios cu cel necredincios? Cum se împacă Templul lui Dumnezeu cu idolii? Căci noi suntem Templul Dumnezeului cel viu, cum a zis Dumnezeu: «Eu voi locui și voi umbla în mijlocul lor; Eu voi fi Dumnezeul lor și ei vor fi poporul Meu.» De aceea: «Ieșiți din mijlocul lor și despărțiți-vă de ei, zice Domnul; nu vă atingeți de ce este necurat și vă voi primi. Eu vă voi fi Tată, și voi Îmi veți fi fii și fiice, zice Domnul Cel Atotputernic.»”3M 372.2

Cu câtă bunătate și cu câtă duioșie îi tratează Tatăl ceresc pe copiii Săi! El îi păzește de o mie de pericole nevăzute pentru ei și îi apără de vicleniile ingenioase ale lui Satana, ca să nu fie nimiciți. Pentru că grija protectoare a lui Dumnezeu, care acționează prin îngerii Săi, nu poate fi văzută cu vederea noastră slabă, noi nu încercăm să contemplăm și să apreciem interesul și grija permanentă pe care le manifestă bunul și milostivul nostru Creator față de lucrarea mâinilor Lui și nu suntem recunoscători pentru mulțimea îndurărilor pe care le revarsă zilnic peste noi.3M 373.1

Cei tineri nu știu multe dintre pericolele la care sunt expuși zi de zi. Ei nu le vor putea cunoaște niciodată în totalitate. Însă, dacă veghează și se roagă, Dumnezeu le va păstra conștiința sensibilă și percepțiile clare, astfel încât să poată discerne lucrările vrăjmașului și să fie întăriți împotriva atacurilor lui. Dar mulți dintre tineri și-au urmat atât de mult timp propriile înclinații, încât cuvântul „datorie” nu mai înseamnă nimic pentru ei. Ei nu își dau seama de datoriile înalte și sfinte pe care le au, de a face bine altora și de a-I aduce slavă lui Dumnezeu, și neglijează să le îndeplinească.3M 373.2

Dacă cei tineri s-ar trezi și și-ar simți profund nevoia de a primi putere de la Dumnezeu, pentru a rezista ispitelor lui Satana, ar obține victorii prețioase și ar dobândi o experiență de valoare în lupta creștină. Cât de puțini dintre cei tineri acordă atenție îndemnului lui Petru, apostolul inspirat: „Fiți treji și vegheați! Pentru că potrivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcnește, și caută pe cine să înghită. Împotriviți-vă lui tari în credință, știind că și frații voștri în lume trec prin aceleași suferințe ca voi.” În viziunea care i-a fost dată, Ioan a văzut puterea lui Satana asupra oamenilor și a exclamat: „Vai de voi, pământ și mare! Căci diavolul s-a coborât la voi, cuprins de o mânie mare, fiindcă știe că are puțină vreme.”3M 373.3

Singura siguranță pentru cei tineri stă în vegherea neîncetată și în rugăciunea umilă. Ei nu trebuie să se amăgească singuri spunându-și că pot să fie creștini și fără acestea. Satana își ascunde ispitele și stratagemele sub un veșmânt de lumină, așa cum a făcut atunci când s-a apropiat de Domnul Hristos în pustie. Atunci I s-a înfățișat asemenea unuia dintre îngerii cerești. Vrăjmașul sufletelor noastre se va apropia de noi ca și când ar fi un oaspete ceresc, și apostolul ne recomandă să fim treji și să veghem, pentru că aceasta este singura noastră siguranță. Tinerii care își îngăduie să fie nepăsători și frivoli și care își neglijează datoria creștină cad mereu în ispitele vrăjmașului, în loc să fie biruitori, după cum Hristos a biruit.3M 374.1

Pentru sufletul pe deplin consacrat, slujirea lui Hristos nu este o obligație neplăcută. Ascultarea de Mântuitorul nostru nu ne lipsește de fericirea și de adevăratele plăceri ale vieții acesteia, ci are o putere înnobilatoare, înălțătoare, asupra caracterelor noastre. Studierea zilnică a prețioaselor cuvinte ale vieții, care se găsesc în Biblie, ne întărește puterile intelectuale și ne oferă o cunoaștere a mărețelor și glorioaselor lucrări ale lui Dumnezeu în natură. Prin studierea Scripturilor, noi obținem cunoștințe corecte cu privire la modul în care trebuie să trăim, astfel încât să ne bucurăm de o cât mai mare fericire autentică. De asemenea, cel care studiază Biblia găsește în ea argumente, astfel încât să poată face față îndoielilor celor necredincioși și să le îndepărteze prin lumina clară a adevărului. Cei care studiază Scripturile pot fi întotdeauna întăriți împotriva ispitirilor lui Satana; ei pot fi cu totul destoinici pentru orice lucrare bună și pregătiți să răspundă oricui le cere socoteală de nădejdea care este în ei.3M 374.2

De prea multe ori oamenii au impresia că religia este degradantă și că din partea păcătoșilor este un gest de bunăvoință să accepte standardul Bibliei ca regulă de viață. Ei cred că cerințele ei nu sunt rafinate, că, acceptându-le, trebuie să renunțe la toate gusturile lor, să nu se mai bucure de ceea ce este frumos, ci, în schimb, să accepte umilința și degradarea. Aceasta este cea mai mare amăgire pe care o aduce Satana asupra minții. Religia curată a lui Isus le cere celor care o adoptă simplitatea frumuseții naturale, strălucirea rafinamentului natural și a purității elevate, în locul a ceea ce este artificial și fals. 3M 374.3

Cum religia curată este considerată exigentă în cerințele ei, fiind comparată în mod nefavorabil, în special de către tineri, cu strălucirea și cu poleiala falsă a lumii, cerințele Bibliei sunt considerate niște teste umilitoare de renunțare la sine, care le răpesc toate bucuriile vieții. Dar religia Bibliei are întotdeauna tendința de a înălța și rafina. Și, dacă cei care mărturisesc a fi urmașii lui Hristos ar practica în viața lor principiile religiei curate, religia lui Hristos ar fi acceptată de mai multe minți rafinate. Religia Bibliei nu are în ea nimic care să deranjeze chiar și cele mai delicate sentimente. Ea este, în toate învățăturile și cerințele ei, la fel de curată cum este caracterul lui Dumnezeu și la fel de înaltă cum este tronul Său.3M 375.1

Mântuitorul lumii ne-a avertizat împotriva lăudăroșeniei vieții, dar nu împotriva grației și a frumuseții ei naturale. El a îndreptat atenția tuturor către frumusețea luminoasă a florilor de pe câmp și către nufărul care își odihnește curăția imaculată în sânul lacului: „Uitați-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu țes; totuși, vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.” Aici, El arată că, indiferent cu câtă grijă și cu câte eforturi s-ar trudi oamenii să facă din ei înșiși obiecte ale admirației celorlalți, prin podoabe exterioare, prin ornamente artificiale, pe care pun atât de mult preț, nu se pot compara cu florile simple ale câmpului, în frumusețea lor naturală. Chiar și aceste flori simple, purtând podoaba dată lor de Dumnezeu, întrec în frumusețe veșmintele pline de splendoare ale lui Solomon: „Nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.”3M 375.2

Aici este o lecție importantă pentru orice urmaș al lui Hristos. Mântuitorul lumii le vorbește celor tineri. Veți asculta cuvintele Sale de învățătură divină? El prezintă înaintea voastră teme de gândire care vor înnobila, eleva, rafina și curăți și care niciodată nu vor degrada sau slăbi intelectul. Glasul Său vă vorbește: „Voi sunteți lumina lumii. O cetate așezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă.” „Tot așa să lumineze și lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, și să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.” Dacă lumina lui Dumnezeu este în voi, ea îi va lumina și pe ceilalți. Nu va putea fi ascunsă niciodată.3M 376.1

Dragi tineri, înclinația voastră de a vă îmbrăca după modă și de a purta șnururi, dantele, aur și podoabe pentru a vă etala nu va recomanda celorlalți religia voastră sau adevărul pe care îl mărturisiți. Oamenii cu discernământ vor privi încercările voastre de a vă înfrumuseța exteriorul ca fiind dovada unei minți slabe și a unei inimi îngâmfate. Îmbrăcămintea simplă, curată și modestă va fi recomandarea pentru surorile mele tinere. Pe nicio altă cale nu ați putea lăsa ca lumina voastră să strălucească mai bine pentru ceilalți, decât prin simplitate în îmbrăcăminte și în purtare. În felul acesta, puteți arăta tuturor că, în comparație cu lucrurile veșnice, apreciați corect valoarea lucrurilor din viața aceasta.3M 376.2

Acum este ocazia voastră de aur să vă formați un caracter curat și sfânt, pentru cer. Nu vă puteți permite să dedicați aceste momente prețioase împodobirii, împăunării și înfrumusețării exteriorului, cu prețul neglijării podoabei lăuntrice. „Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule de aur sau în îmbrăcarea hainelor, ci să fie omul ascuns al inimii, în curăția nepieritoare a unui duh blând și liniștit, care este de mare preț înaintea lui Dumnezeu.”3M 376.3

Dumnezeu, Cel care a făcut frumoase și încântătoare toate lucrurile asupra cărora ni se oprește privirea, iubește frumosul. El vă arată cum apreciază frumusețea. Podoaba unui duh blând și smerit este de mare preț în ochii Lui. Oare să nu căutăm cu stăruință să dobândim ceea ce Dumnezeu apreciază ca fiind de o mai mare valoare decât îmbrăcămintea costisitoare, perlele sau aurul? Podoaba lăuntrică, blândețea și un spirit în armonie cu îngerii cerești nu vor diminua cu nimic adevărata demnitate a caracterului și nici nu ne va face mai puțin plăcuți în această lume.3M 376.4

Religia curată și neîntinată îl înnobilează pe posesorul ei. Întotdeauna veți găsi la adevăratul creștin o bucurie vizibilă, o încredere sfântă și fericită în Dumnezeu, o supunere față de providența Sa care înviorează sufletul. Creștinul poate să vadă în orice dar pe care îl primește dragostea și generozitatea lui Dumnezeu. Frumusețile din natură sunt o temă de contemplare. Studiind frumusețea naturală din jurul nostru, mintea ne este îndreptată, prin intermediul naturii, către Autorul a tot ceea ce este încântător. Toate lucrările lui Dumnezeu vorbesc simțurilor noastre, mărindu-I puterea, înălțându-I înțelepciunea. Fiecare lucru creat are un farmec aparte, care trezește interesul copilului lui Dumnezeu și îi modelează gustul pentru a aprecia aceste dovezi ale iubirii lui Dumnezeu mai presus decât lucrarea iscusinței omenești.3M 377.1

În cuvinte pline de ardoare, profetul Îl preamărește pe Dumnezeu în lucrurile create de El: „Când privesc cerurile, lucrarea mâinilor Tale, luna și stelele pe care le-ai făcut, îmi zic: «Ce este omul, ca să Te gândești la el? Și fiul omului, ca să-l bagi în seamă?»” „Doamne, Dumnezeul nostru, cât de minunat este Numele Tău pe tot pământul! Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.”3M 377.2

Absența religiei este cea care umbrește calea atât de multor mărturisitori ai religiei. Există oameni care pot trece drept creștini, dar care nu sunt demni de acest nume. Ei nu au un caracter creștin. Atunci când creștinismul lor este pus la probă, falsitatea lui este evidentă. Adevărata religie se vede în comportamentul de fiecare zi. Viața creștinului este caracterizată de străduința sinceră, altruistă, de a face bine altora și de a-I aduce slavă lui Dumnezeu. Calea lui nu este întunecată și mohorâtă. Un scriitor inspirat a spus: „Dar cărarea celor neprihăniți este ca lumina strălucitoare, a cărei strălucire merge mereu crescând până la miezul zilei. Calea celor răi este ca întunericul gros: ei nu văd de ce se vor poticni.”3M 377.3

Și atunci, să ducă cei tineri o viață deșartă și nepăsătoare, dominată de modă și de frivolitate, slăbindu-și intelectul prin grija pentru îmbrăcăminte și irosindu-și timpul în plăceri senzuale? În timp ce ei sunt toți nepregătiți, Dumnezeu poate să le spună: „În noaptea aceasta, nebunia voastră va lua sfârșit.” El poate să îngăduie ca o boală mortală să vină asupra celor care nu aduc roade spre slava Sa. Confruntându-se cu realitățile veșniciei, ei pot începe să-și dea seama de valoarea timpului și a vieții pe care au pierdut-o. Poate că atunci vor ajunge să înțeleagă valoarea sufletului. Ei văd că viața lor nu I-a adus slavă lui Dumnezeu, luminând calea altora spre cer. Au trăit pentru a-și aduce slavă lor înșiși. Iar atunci când sunt chinuiți de dureri și de zbucium sufletesc, nu vor putea să înțeleagă clar lucrurile veșnice. Poate că își vor revedea viața și, plini de remușcări, vor striga: „Nu am făcut nimic pentru Isus, Cel care a făcut totul pentru mine. Viața mea a fost un eșec teribil.”3M 378.1

Dragi tineri, în timp ce vă rugați să nu fiți duși în ispită, amintiți-vă că lucrarea voastră nu se încheie odată cu rugăciunea. După aceea, atât cât vă stă în putere, voi trebuie să răspundeți la propria rugăciune rezistând ispitei și lăsându-L pe Isus să facă pentru voi tot ceea ce nu puteți face voi singuri. Niciodată nu puteți fi prea atenți la cuvintele și la purtarea voastră, ca să nu-l invitați pe vrăjmaș să vă ispitească. Mulți dintre tinerii noștri, prin nesocotirea nepăsătoare a avertizărilor și a mustrărilor care le sunt date, deschid ușa larg pentru ca Satana să intre. Având Cuvântul lui Dumnezeu drept călăuză și pe Isus ca Învățător ceresc, nu avem de ce să rămânem în ignoranță față de cerințele Sale sau față de vicleniile lui Satana, ca să fim biruiți de ispitele lui. Nu va fi deloc o sarcină neplăcută să ascultăm de voia lui Dumnezeu, atunci când ne lăsăm cu totul conduși de Duhul Său.3M 378.2

Acum este timpul să lucrăm. Dacă suntem copii ai lui Dumnezeu, atâta timp cât vom trăi în lume, El ne va încredința o lucrare. Nu vom putea spune niciodată că nu avem nimic de făcut, atâta timp cât există o lucrare rămasă nefăcută. Aș vrea ca toți tinerii să poată vedea, așa cum am văzut eu, lucrarea pe care o pot face și pentru a cărei neglijare Dumnezeu le va cere socoteală. Cea mai mare lucrare realizată vreodată în lume a fost înfăptuită de Acela care a fost un Om al durerii și obișnuit cu suferința. O persoană cu o minte frivolă nu va împlini niciodată binele.3M 378.3

Slăbiciunea spirituală a multora dintre tinerii și tinerele din acest veac este vrednică de plâns, deoarece aceștia ar fi putut să fie puternici agenți ai binelui, dacă s-ar fi consacrat lui Dumnezeu. Deplâng mult lipsa de statornicie a celor tineri. Toți ar trebui să o deplângem. Pare să le lipsească puterea de face binele, să le lipsească eforturile sincere de a asculta chemarea datoriei, mai degrabă decât pe aceea a înclinației. Unii par să nu aibă decât prea puțină putere de a se împotrivi ispitei. Motivul pentru care sunt piperniciți în aspectele spirituale este acela că nu s-au dezvoltat spiritual prin exercițiu. Ei stau pe loc liniștiți, când ar trebui să înainteze. Fiecare pas în viața de credință și în îndeplinirea datoriei este un pas către cer. Doresc nespus să aud despre realizarea unei reforme în multe privințe, așa cum tinerii nu au mai făcut niciodată. Fiecare tentație pe care o poate inventa Satana este adusă asupra lor pentru a-i face indiferenți față de lucrurile veșnice. Sfatul meu este ca tinerii să facă eforturi deosebite pentru a se ajuta unii pe alții să fie credincioși legământului botezului și să se angajeze solemn înaintea lui Dumnezeu să își reprime înclinația către îmbrăcăminte și etalare.3M 379.1

Le-aș aminti tinerilor care se împodobesc și care poartă pene la pălărie că, din cauza păcatelor lor, fruntea Mântuitorului a purtat rușinoasa coroană de spini. Atunci când vă irosiți timpul prețios împodobindu-vă îmbrăcămintea, amintiți-vă că Împăratul slavei a purtat un veșmânt simplu, fără nicio cusătură. Voi, cei care vă obosiți împodobindu-vă, vă rog să nu uitați că Isus a fost adesea obosit din cauza trudei neîntrerupte, a renunțării la sine și a sacrificiilor făcute pentru a-i binecuvânta pe cei sărmani și suferinzi. El a petrecut nopți întregi în rugăciune, pe munții singuratici, și aceasta nu pentru slăbiciunile și pentru nevoile Lui, ci pentru că a văzut și a simțit slăbiciunea firii voastre în a vă împotrivi ispitirilor vrăjmașului chiar în aspectele în care acum sunteți învinși. El știa că veți fi indiferenți față de pericolele în care vă aflați și că nu veți simți nevoia de rugăciune. Pentru voi Și-a înălțat El rugăciunile către Tatăl Său, cu strigăte puternice și cu lacrimi. Acele lacrimi au fost vărsate și chipul Mântuitorului a fost umbrit de tristețe și de suferință mai mult decât al oricăruia dintre fiii oamenilor pentru a ne salva pe noi chiar de mândria și de iubirea de deșertăciune și de plăceri în care trăim acum și care alungă din suflet dragostea pentru Isus.3M 379.2

Vă veți trezi, prieteni tineri, ca să vă scuturați de această indiferență, de această apatie teribilă care v-a făcut asemenea lumii? Veți ține seama de glasul de avertizare, care vă spune că pe cei care stau liniștiți în acest ceas de pericol îi așteaptă distrugerea? Răbdarea lui Dumnezeu nu vă va aștepta la infinit, sărmane suflete frivole. Cel care ține destinele noastre în mâinile Lui nu Se va lăsa desconsiderat la nesfârșit. Isus declară că există un păcat mai mare decât cel care a condus la distrugerea Sodomei și a Gomorei. Este păcatul celor care au parte de marea lumină a adevărului în aceste zile și care nu se pocăiesc. Este păcatul respingerii luminii celei mai solemne solii de har date lumii. Este păcatul celor care Îl văd pe Isus în pustia ispitirii, prăbușit la pământ sub povara chinului de moarte provocat de păcatele lumii, și totuși nu sunt impresionați să se pocăiască pe deplin. El a postit aproape șase săptămâni ca să învingă, în favoarea oamenilor, satisfacerea poftei, vanitatea și dorința de etalare și de onoruri lumești. El le-a arătat cum pot să învingă și ei, în dreptul lor, așa cum a biruit El, dar pentru firea lor nu este plăcut să îndure conflictul și reproșurile, batjocura și disprețul, de dragul Său. Nu este plăcut să-ți tăgăduiești eul și să cauți întotdeauna să le faci bine altora. Nu este ușor să biruiești așa cum a biruit Hristos, astfel că ei întorc spatele modelului care le este prezentat clar, ca să-l copieze, și refuză să imite exemplul Mântuitorului, care a venit din curțile cerești pentru a li-l lăsa.3M 380.1

În ziua judecății, pentru Sodoma și pentru Gomora va fi mai ușor decât pentru cei care au beneficiat de privilegii și de marea lumină care strălucește în zilele noastre, dar care au neglijat să urmeze lumina și să-și predea inima pe deplin lui Dumnezeu.3M 380.2