Banul de argint pierdut

Moneda de argint pierdută este menită să-l reprezinte pe păcătosul greșit, rătăcit. Grija și interesul femeii pentru a găsi banul de argint pierdut trebuia să-i învețe pe urmașii lui Hristos o lecție cu privire la datoria pe care o au față de cei greșiți, care s-au rătăcit de pe calea cea dreaptă. Femeia a aprins candela pentru a avea mai multă lumină, și apoi a măturat casa, căutând cu stăruință, până când a găsit moneda.3M 99.3

Aici este clar definită datoria creștinilor față de cei care au nevoie de ajutor deoarece s-au înstrăinat de Dumnezeu. Cei greșiți nu trebuie să fie lăsați în întuneric și în confuzie, ci trebuie să fie folosit orice mijloc aflat la dispoziție, pentru a-i aduce din nou la lumină. Candela este aprinsă și, cu rugăciune serioasă pentru ca lumina cerească să ajungă la cei învăluiți în întuneric și în necredință, Cuvântul lui Dumnezeu este cercetat pentru a descoperi punctele clare ale adevărului, astfel încât creștinii să poată fi întăriți cu argumente din Cuvântul lui Dumnezeu, cu mustrările, avertizările și încurajările lui, pentru a ajunge la cei pierduți. Indiferența sau neglijența vor atrage dezaprobarea lui Dumnezeu.3M 99.4

Când a găsit banul de argint, femeia și-a chemat prietenele și vecinele și le-a spus: „«Bucurați-vă împreună cu mine, căci am găsit banul pe care-l pierdusem.» Tot așa, vă spun că este bucurie înaintea îngerilor lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se pocăiește.” Dacă îngerii lui Dumnezeu se bucură pentru păcătoșii care își văd și-și mărturisesc greșelile și se întorc în comunitatea fraților lor, cu cât mai mult ar trebui ca urmașii lui Hristos, care sunt ei înșiși păcătoși și au nevoie în fiecare zi de iertarea lui Dumnezeu și a fraților lor, să simtă bucurie atunci când se întoarce un frate sau o soră care a fost înșelată de sofismele lui Satana, a apucat pe o cale greșită și a suferit din această cauză.3M 100.1

În loc să-i țină la distanță pe cei care au greșit, frații ar trebui să meargă în întâmpinarea lor acolo unde se află aceștia. În loc să le caute greșeli și să-i învinovățească pentru că stau în întuneric, ei ar trebui să-și aprindă lampa, primind tot mai mult har divin și dobândind o cunoaștere mai clară a Scripturilor, astfel încât să împrăștie întunericul celor greșiți, prin lumina pe care le-o aduc. Iar atunci când își dau seama de greșeala lor și acceptă să urmeze lumina, cei greșiți trebuie să fie primiți cu bucurie, nu cu un spirit de cârtire sau făcând eforturi de a-i face conștienți de marea lor păcătoșenie, care a cerut din partea fraților multe străduințe, neliniște și muncă istovitoare. Dacă îngerii cei curați ai lui Dumnezeu salută cu bucurie acest eveniment, cu cât mai mult ar trebui să se bucure frații lor, care au avut ei înșiși nevoie de simpatie, de dragoste și de ajutor atunci când erau greșiți și, în întunericul în care se aflau, nu știau cum să se ajute singuri.3M 100.2