Dăruirea sistematică

Dacă toți aceia pe care Dumnezeu i-a binecuvântat cu bogății pământești ar împlini planul Său, dând cu credincioșie zecime din toate veniturile lor, și dacă nu ar reține jertfele pentru păcat și darurile de mulțumire, vistieria ar fi mereu plină. Simplitatea planului de dăruire sistematică nu îi răpește cu nimic din valoare, ci, dimpotrivă, scoate în evidență înțelepciunea lui Dumnezeu în întocmirea lui. Tot ceea ce poartă amprenta divină îmbină simplitatea cu utilitatea. Dacă dăruirea sistematică ar fi universal adoptată conform planului lui Dumnezeu și dacă sistemul de zecime ar fi respectat cu tot atâta credincioșie de cei bogați, ca și de categoriile mai sărace, nu ar mai fi nevoie de apeluri repetate și urgente pentru bani, la adunările noastre religioase. A existat o neglijență în biserici în ceea ce privește respectarea planului de dăruire sistematică, iar rezultatul a fost o vistierie sărăcită și o biserică apostaziată.3M 408.5

„Se cade să înșele un om pe Dumnezeu, cum Mă înșelați voi? Dar voi întrebați: «Cu ce Te-am înșelat?» Cu zeciuielile și darurile de mâncare. Sunteți blestemați câtă vreme căutați să Mă înșelați, tot poporul în întregime! Aduceți însă la casa vistieriei toate zeciuielile ca să fie hrană în Casa Mea; puneți-Mă astfel la încercare, zice Domnul oștirilor, și veți vedea dacă nu vă voi deschide zăgazurile cerurilor și dacă nu voi turna peste voi belșug de binecuvântare. Și voi mustra pentru voi pe cel ce mănâncă (lăcusta) și nu vă va nimici roadele pământului, și vița nu va fi neroditoare în câmpiile voastre, zice Domnul oștirilor.”3M 409.1

Dumnezeu a fost jefuit de zecimi și de daruri. Este înfricoșător să te faci vinovat de faptul că ai reținut ceea ce trebuia să pui în vistierie sau că L-ai jefuit pe Dumnezeu. Pastorii care predică la marile noastre adunări simt cât de grav este păcatul de a neglija să-I înapoiezi lui Dumnezeu ceea ce este al Său. Ei știu că Dumnezeu nu-Și va binecuvânta poporul, dacă acesta nesocotește planul Său de dăruire, și caută să-i trezească pe oameni față de datoria lor prin predici directe, practice, care arată pericolul și caracterul păcătos al egoismului și al lăcomiei. Convingerea de păcat pune stăpânire pe minte și răceala de gheață a egoismului este îndepărtată. Iar atunci când se face apel pentru donații, pentru cauza lui Dumnezeu, sub influența mișcătoare a adunărilor se simt îndemnați să dăruiască oameni care, altfel, nu ar face nimic. În ceea ce privește această categorie de persoane, s-au obținut rezultate bune, însă la apelurile insistente cel mai profund sunt impresionați cei ale căror inimi nu au fost înghețate de egoism. Ei au dăruit în mod constant și cu conștiinciozitate pentru înaintarea cauzei lui Dumnezeu. Întreaga lor ființă este mișcată de apelurile stăruitoare făcute și răspund tot ei, care poate că au dat și până atunci tot ceea ce le permitea situația lor materială.3M 409.2

Dar acești credincioși darnici și sinceri, mânați de o dragoste plină de zel pentru cauza lui Dumnezeu și de dorința de a acționa cu promptitudine, se consideră capabili să facă mai mult decât le cere Dumnezeu să facă, deoarece utilitatea lor este limitată în alte privințe. Uneori, aceste persoane binevoitoare se angajează să facă rost de bani, când nu știu din ce sursă vor veni aceștia, iar unele dintre ele sunt puse în situații stânjenitoare și dificile, pentru a-și respecta promisiunile.3M 410.1

A fost un timp, la începutul lucrării noastre, când astfel de sacrificii ar fi fost justificate, când Dumnezeu îi binecuvânta pe toți cei care se aventurau astfel pentru cauza Sa. Prietenii adevărului erau puțini și resursele lor erau limitate. Dar, de atunci, lucrarea s-a extins și s-a întărit, iar acum există mijloace suficiente în mâinile credincioșilor pentru a susține cu prisosință lucrarea în toate departamentele ei, fără să strâmtoreze pe nimeni, dacă toți și-ar face partea în mod corespunzător. Cauza lui Dumnezeu nu trebuie să fie stânjenită nici în cea mai mică măsură. Adevărul prețios a fost prezentat atât de clar, încât l-au primit mulți dintre cei care au în mâinile lor mijloacele pe care Dumnezeu li le-a încredințat ca să le folosească pentru înaintarea intereselor adevărului. Dacă acești oameni cu posibilități materiale și-ar face datoria, nu ar mai fi nevoie să se pună vreo povară asupra fraților mai săraci.3M 410.2

Trăim într-o lume a belșugului. Dacă darurile și jertfele ar fi proporționale cu mijloacele pe care le-a primit fiecare de la Dumnezeu, nu ar mai fi nevoie de apeluri urgente la adunările noastre mari. Sunt pe deplin convinsă că nu este cel mai bun plan să insistăm atât de mult în privința banilor la adunările noastre de tabără. Bărbați și femei care iubesc cauza lui Dumnezeu la fel de mult cum își iubesc viața se angajează să dea daruri la astfel de ocazii, în timp ce familiile lor suferă tocmai din lipsa mijloacelor pe care au promis să le dea pentru înaintarea lucrării. Dumnezeul nostru nu este un perceptor care să-i pretindă celui sărac să dea pentru cauza adevărului mijloacele care aparțin familiei lui și care ar trebui folosite pentru a le oferi membrilor acesteia confort, ferindu-i de lipsuri și strâmtorare.3M 410.3

Până acum, apelurile pentru mijloace, făcute la marile noastre adunări de tabără, au fost însoțite aparent de rezultate bune în ceea ce-i privește pe cei bogați. Dar noi ne temem de consecințele unui efort continuu de a umple astfel vistieria. Ne temem că va exista o reacție. Ar trebui depuse eforturi mai mari de către oameni responsabili din diferite biserici pentru a-i determina pe toți să urmeze planul stabilit de Dumnezeu. Dacă dăruirea sistematică ar fi respectată, apelurile urgente pentru mijloace, făcute la adunările de tabără pentru susținerea diferitelor proiecte, nu ar mai fi necesare. 3M 411.1

Dumnezeu a conceput un plan prin care toți să poată da în funcție de cum i-a binecuvântat Dumnezeu și care va face ca dăruirea să devină un obicei, fără să fie nevoie să se aștepte apeluri speciale. Cei care pot face acest lucru, dar nu îl fac din cauza egoismului, Îl jefuiesc pe Creatorul lor, care a revărsat peste ei mijloace pentru a le investi în cauza Sa, ca să-i promoveze interesele. Până când nu vor aplica toți planul de dăruire sistematică, regula apostolică nu va fi respectată. Cei care slujesc în cuvânt și în învățătură trebuie să fie oameni cu discernământ. Deși fac apeluri generale, ei trebuie să cunoască bine posibilitățile celor care răspund la apelurile lor și să nu îngăduie ca cei săraci să dea daruri mari. După ce a consacrat Domnului odată o anumită sumă, orice om consideră că aceasta este sfântă, consacrată unui scop sfânt. Lucrul acesta este adevărat și de aceea frații noștri predicatori ar trebui să fie bine informați și să știe bine de la cine acceptă daruri.3M 411.2

Fiecare membru al diferitelor familii din bisericile noastre care crede adevărul poate lua parte la înaintarea lui, adoptând cu toată inima planul dăruirii sistematice. „Fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea… ca să nu se strângă ajutoarele când voi veni eu.” Nu a fost în planul lui Dumnezeu ca lucrarea de a-i îndemna și de a-i convinge pe oameni să dea din banii lor să fie în sarcina celor care sunt pastori ai Săi. Responsabilitatea ar trebui să apese asupra fiecărei persoane care se bucură de credința în adevăr. „Fiecare din voi să pună deoparte acasă ce va putea, după câștigul lui.” Fiecare membru al familiei, de la cel mai în vârstă până la cel mai tânăr, poate să ia parte la lucrarea de binefacere.3M 411.3

Darurile venite din partea copiilor mici pot fi primite cu plăcere de Dumnezeu. Valoarea darului depinde de spiritul care a motivat oferirea acelui dar. Urmând regula apostolului și punând deoparte o sumă în fiecare săptămână, cei săraci pot contribui la umplerea vistieriei, iar darurile lor sunt pe deplin acceptate de Dumnezeu, deoarece ei fac sacrificii la fel de mari, dacă nu chiar mai mari decât cele făcute de frații lor mai bogați. Planul dăruirii sistematice se va dovedi pentru fiecare familie un mijloc de apărare împotriva ispitelor de a cheltui banii pe lucruri inutile și, în special, se va dovedi o binecuvântare pentru cei bogați, păzindu-i de a-și îngădui extravaganțe.3M 412.1

Săptămână de săptămână, cerințele pe care le are Dumnezeu din partea oricărei familii sunt reamintite de fiecare membru al ei care respectă întru totul acest plan, iar când acesta își refuză unele lucruri de prisos pentru a avea bani ca să pună în vistierie, se imprimă în inimă lecții de valoare cu privire la renunțarea la sine pentru slava lui Dumnezeu. O dată pe săptămână, fiecare este adus față în față cu faptele săptămânii care a trecut — veniturile pe care ar fi putut să le aibă, dacă ar fi fost mai chibzuit și banii pe care nu îi are din cauza îngăduinței față de propriile slăbiciuni. Conștiința lui este consultată, ca să spunem așa, înaintea lui Dumnezeu și fie îl recomandă, fie îl acuză. El învață că, pentru a-și păstra pacea minții și favoarea lui Dumnezeu, trebuie să mănânce, să bea și să se îmbrace pentru slava Lui.3M 412.2

Dăruirea sistematică făcută cu generozitate și pe baza unui plan păstrează deschisă ușa inimii. Noi intrăm în legătură cu Dumnezeu, astfel încât El să ne poată folosi ca pe niște canale prin care darurile Sale să se poată revărsa către alții. Cei săraci nu se vor plânge de dăruirea sistematică, deoarece ea nu îi împovărează. Ei nu sunt neglijați și nici trecuți cu vederea, ci li se oferă favoarea de a-și avea locul lor ca lucrători împreună cu Hristos și vor primi binecuvântarea lui Dumnezeu la fel ca și cei bogați. În chiar acest proces de a pune deoparte puținul pe care îl pot economisi, ei renunță la eul lor și cultivă generozitatea inimii. Se educă pentru a face fapte bune și îndeplinesc planului lui Dumnezeu de dăruire sistematică la fel de eficient ca aceia care sunt mai bogați și care dau din prisosul lor. 3M 412.3

În zilele apostolilor, oameni mergeau pretutindeni să predice Cuvântul. Noi biserici se ridicau. Dragostea și zelul lor pentru Hristos îi conduceau la fapte de tăgăduire de sine și de sacrificiu. Multe dintre bisericile celor veniți dintre neamuri erau foarte sărace; cu toate acestea, apostolul declară că sărăcia lor lucie dăduse naștere la un belșug de dărnicie din partea lor. Darurile pe care le ofereau întreceau capacitatea lor de a da. Oamenii își puneau viața în pericol și erau dispuși să piardă tot ce aveau de dragul adevărului.3M 413.1

Apostolul sugerează că prima zi a săptămânii era timpul potrivit pentru a revedea modul cum i-a condus Providența și prosperitatea care le-a fost oferită și, în frică de Dumnezeu, cu o recunoștință autentică pentru binecuvântările pe care El li le-a dăruit, să decidă cât de mult Îi vor înapoia, conform planului stabilit de El.3M 413.2

Dumnezeu dorește ca manifestarea dărniciei să fie pe deplin voluntară, nu să se producă drept răspuns la apeluri insistente de a da dovadă de compasiune. „Pe cine dă cu bucurie, îl iubește Dumnezeu.” Lui nu Îi place să-Și umple vistieria cu resurse oferite din obligație. Inimile credincioase ale celor care sunt poporul Său, bucurându-se de adevărul mântuitor pentru acest timp, din dragoste și din recunoștință față de El pentru această lumină prețioasă, vor fi sincere și nerăbdătoare să ajute cu mijloacele de care dispun ca adevărul să ajungă și la alți oameni. Cea mai bună cale de a ne exprima iubirea pentru Mântuitorul nostru este aceea de a oferi daruri pentru a aduce și alte suflete la cunoașterea adevărului. Planul de Mântuire a fost dus la îndeplinire de către Mântuitorul nostru întru totul de bunăvoie, iar dorința lui Hristos este ca toată generozitatea noastră să fie o jertfă de bunăvoie. 3M 413.3